DECIZIE Nr.
832 din 22 iunie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) cu referire la art. 2
lit. e) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii
fiscale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 541 din 3 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Marinela Mincă - procuror
Oana Cristina Puică -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 cu referire la art. 2 lit. e) din
Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie
ridicată de Florin-Ioan Zamfir în Dosarul nr. 4.651/245/2006 al Curţii de Apel
Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de Franco-Ovidiu-Mauro Tripa
în Dosarul nr. 10.381/271/2009 al Judecătoriei Oradea - Secţia penală.
La apelul nominal se prezintă personal autorul
excepţiei Florin-Ioan Zamfir, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura
de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 8.288D/2009 şi nr. 8.455D/2009au
obiect parţial identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării
cauzelor.
Autorul excepţiei Florin-Ioan Zamfir este de acord cu
conexarea.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune
conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune
conexarea Dosarului nr. 8.455D/2009 la Dosarul nr. 8.288D/2009, care este
primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Autorul excepţiei Florin-Ioan Zamfir solicită admiterea
excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând argumentele invocate în faţa Curţii
de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi depune note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 26 noiembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 4.651/245/2006, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru
cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. Excepţia a fost ridicată
de Florin-Ioan Zamfir cu ocazia soluţionării unei cauze penale având ca obiect
săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
Prin Incheierea din 4 decembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 10.381/271/2009, Judecătoria Oradea - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 10 cu referire la art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea
şi combaterea evaziunii fiscale. Excepţia a fost ridicată de
Franco-Ovidiu-Mauro Tripa cu ocazia soluţionării unei cauze penale având ca
obiect săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută si pedepsită de
art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că textele de lege criticate încalcă
egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la apărare şi dreptul
la un proces echitabil, întrucât cauza de reducere a pedepsei sau de
nepedepsire operează condiţionat de soluţionarea unei probleme de drept
extrapenal, şi anume stabilirea cuantumului prejudiciului, care constituie
obiectul acţiunii civile, atrăgând şi aplicarea dispoziţiilor din Codul fiscal
şi din Codul de procedură fiscală referitoare la obligaţiile fiscale.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze
cu minori apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Judecătoria Oradea - Secţia penală nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile de
lege criticate nu contravin prevederilor din Legea fundamentală invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit Incheierii de sesizare din 4 decembrie 2009,
pronunţată de Judecătoria Oradea - Secţia penală, obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 cu referire la art. 2
lit. e) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii
fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27
iulie 2005. Insă din notele scrise ale autorului excepţiei Franco-Ovidiu-Mauro
Tripa reiese că acesta critică doar prevederile alin. (1) al art. 10 cu
referire la art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005. Prin urmare, Curtea se va pronunţa
numai asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 10 alin. (1) cu referire
la art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005, care au următorul cuprins:
- Art. 2 lit. e): „In înţelesul prezentei legi,
termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: [..'.] e) obligaţii
fiscale - obligaţiile prevăzute de Codul fiscal şi de Codul de procedură
fisca[ă;";
- Art. 10 alin. (1): „In cazul săvârşirii unei
infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul
urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată,
învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele
pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate. Dacă
prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000
euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amenda.
Dacă prejudiciu/cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000
euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă,
care se înregistrează în cazjerul judiciar."'
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 4 alin. (2) privind egalitatea între cetăţeni, ale art. 16 alin. (1) referitoare
la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale
art. 24 referitoare la dreptul la apărare, precum şi a prevederilor art. 6
paragraful 1 şi paragraful 3 lit. c) privind dreptul la un proces echitabil
din' Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 au fost
supuse în numeroase rânduri controlului instanţei de contencios constituţional,
prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru
apărarea' drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate şi în
prezenta cauză şi cu motivări similare. Astfel, prin Decizia nr. 1.053 din 9
octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767
din 14 noiembrie 2008, şi prin Decizia nr. 1.594 din 26 noiembrie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 15 ianuarie
2010, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor de |ege criticate, pentru motivele acolo arătate.
Intrucât nu au apărut elemente noi, de natură a
determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi
considerentele deciziilor menţionate îsi păstrează valabilitatea şi în prezenta
cauză.
Pentru aceleaşi motive, nici dispoziţiile art. 2 lit.
e) din Legea nr. 241/2005, faţa de care nu au fost formulate critici separate,
nu aduc vreo atingere dispoziţiilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 10 alin. (1) cu referire la art. 2 lit. e) din Legea nr.
241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată
de Florin-Ioan Zamfir în Dosarul nr. 4.651/245/2006 al Curţii de Apel Iaşi -
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de Franco-Ovidiu-Mauro Tripa în
Dosarul nr. 10.381/271/2009 al Judecătoriei Oradea - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 iunie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică