DECIZIE Nr.
832 din 2 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 248 si art. 248 1 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 730 din 29 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marilena Mincă -
procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 şi art. 2481 din Codul penal, excepţie ridicată
de Radu Albu în Dosarul nr. 1.608/91/2006 al Tribunalului Vrancea - Secţia
penală.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se arată că
asupra dispoziţiilor criticate Curtea s-a mai pronunţat, în sensul că acestea
sunt constituţionale, iar în cauză nu au intervenit elemente noi, de natură să
modifice această jurisprudenţă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 9 februarie 2007, pronunţată în Dosarul nr.
1.608/91/2006, Tribunalul Vrancea - Secţia penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248
şi art. 2481 din Codul penal, excepţie ridicată de Radu Albu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele criticate contravin
dispoziţiilor art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie. In esenţă, se arată
că prevederile art. 248 din Codul penal sunt neconstituţionale, deoarece incriminarea
prin texte de lege diferite a abuzului în serviciu contra intereselor
persoanelor, respectiv a abuzului în serviciu contra intereselor publice,
contravine dispoziţiilor constituţionale potrivit cărora proprietatea privată
este ocrotită în mod egal, indiferent de proprietar. Art. 248 din Codul penal
instituie o pedeapsă mai gravă pentru abuzul în serviciu, în funcţie de natura
proprietăţii, publică sau privată, fără a face distincţie între proprietatea
publică şi proprietatea privată a statului. Autorul excepţiei consideră că
sintagma „unităţi din cele la care se referă art. 145" extinde
aplicabilitatea textului incriminator dincolo de limitele valorii sociale
ocrotite prin acesta. Cât priveşte dispoziţiile art. 2481 din Codul penal, acestea sunt
criticate pe cale de consecinţă, deoarece devin incidente în cazul
consecinţelor deosebit de grave ale faptei prevăzute de art. 248 din Codul
penal.
Tribunalul Vrancea - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că nu
poate fi primită critica formulată în motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate, în sensul că, prin conţinutul său, art. 248 din Codul
penal contravine principiului constituţional
al ocrotirii egale a proprietăţii private, indiferent de titular, deoarece
infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice este o infracţiune
de serviciu, şi nu o infracţiune contra patrimoniului.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile
legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul
excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 248 şi art. 2481 din Codul penal, care au următorul conţinut:
- Art. 248: „Fapta
funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu
ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin
aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei
instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145
sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la
5 ani.";
- Art. 2481: „Dacă faptele
prevăzute în art. 246, 247 şi 248 au avut consecinţe deosebit de grave, se
pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
dispoziţiile legale contravin art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 248 din Codul penal nu au în vedere în mod expres
atingerea adusă proprietăţii publice prin activitatea subiectului activ, ci
tulburarea bunului mers al activităţii subiectului pasiv sau păgubirea
patrimoniului acestuia. Imprejurarea că una dintre urmările imediate prevăzute
în art. 248 din Codul penal este o pagubă adusă patrimoniului unei instituţii,
din cele menţionate în art. 145 din Codul penal, nu trebuie privită prin
raportare la noţiunea de proprietate publică, deoarece proprietatea nu se
confundă cu patrimoniul.
Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor
publice, prevăzută de art. 248 din Codul penal, este o infracţiune de serviciu,
şi nu o infracţiune contra patrimoniului. Valoarea socială ocrotită prin norma
incriminatoare este, în principal, bunul mers al activităţii unităţilor
indicate în art. 145 din Codul penal.
De asemenea, această infracţiune reprezintă cea mai
gravă formă a abuzului în serviciu, deoarece este fapta unui funcţionar public
şi lezează activitatea unei persoane juridice de interes public, producând fie o
tulburare deosebit de gravă a activităţii acesteia, fie o pagubă adusă
patrimoniului ei. Tulburarea însemnată
a bunului mers al unui organ sau al unei autorităţi publice, instituţii publice
ori a altei persoane juridice de interes public sau producerea unei pagube
patrimoniului acestora are, de regulă, consecinţe sociale negative mai mari,
fapt care justifică un regim sancţionator mai sever.
Existenţa infracţiunii de abuz în serviciu contra
intereselor publice este condiţionată de producerea de către funcţionarul
public fie a unei tulburări însemnate a bunului mers al unei unităţi la care se
referă art. 145 din Codul penal, fie a unei pagube aduse persoanei juridice de
drept public, respectiv persoanei juridice de drept
privat.
Legiuitorul are prerogativele de a stabili o sancţiune
diferită pentru faptele prin care se produc pagube cu caracter patrimonial,
fără a face distincţie după cum bunurile în legătură cu care s-au produs
pagubele aparţin statului sau altor subiecte.
Sancţionarea mai severă a abuzului în serviciu contra
intereselor publice reprezintă o opţiune de politică penală, de competenţa
exclusivă a legiuitorului.
De altfel, jurisprudenţa Curţii Constituţionale în
acest sens este constantă. Curtea a respins excepţiile de
neconstitu-ţionalitate privind prevederile art. 248 şi art. 2481 din Codul penal printr-o serie de
decizii, şi anume Decizia nr. 294 din 8 iulie 2003, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 8 august 2003, Decizia nr. 255 din 14 martie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 300 din 4 aprilie 2006, şi Decizia nr. 299 din 29 martie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 26
aprilie 2007, ale căror considerente îşi păstrează
valabilitatea şi în prezenta cauză.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. Â.d) şi art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 248 şi art. 2481 din Codul penal, excepţie ridicată de Radu Albu în Dosarul nr.
1.608/91/2006 al Tribunalului Vrancea - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 octombrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu