DECIZIE Nr.
830 din 2 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si art. 6 alin. (2) din Ordonanta
Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 764 din 12 noiembrie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin
Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 4 şi art. 6 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 5/2001, excepţie ridicată de Marinei Moldovan în
Dosarul nr. 434/235/2007 al judecătoriei Gherla.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată. Se arată că asupra dispoziţiilor criticate Curtea s-a mai
pronunţat în sensul că acestea sunt constituţionale, iar în cauză nu au
intervenit elemente noi, de natură să modifice această jurisprudenţa.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 5 aprilie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 434/235/2007, Judecătoria Gherla a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1,
art. 4 şi art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 5/2001 privind
procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Marinei Moldovan.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile
legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, ale art.
21, ale art. 24, ale art. 44 şi ale art. 135. De asemenea, susţine că ar fi
încălcate şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. In acest sens, se arată că
Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 nu permite o examinare profundă a pretenţiilor
care fac obiectul judecăţii şi îi favorizează pe creditori, ale căror cereri se
soluţionează doar pe baza înscrisurilor depuse, în detrimentul debitorilor,
care sunt limitaţi în dreptul lor de a se apăra. Totodată, arată că
dispoziţiile legale criticate permit obligarea debitorului la plata, în plus, a
unei sume, şi anume actualizarea cu rata inflaţiei, sumă care nu reprezintă
acoperirea vreunui prejudiciu.
Se apreciază că textele de lege criticate au un conţinut
„lax şi vag" şi că acestea conţin termeni pe care legiuitorul trebuia sa-i
definească.
Judecătoria Gherla consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale, astfel
cum a statuat şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa.
Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată
că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale
invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare a Curţii, obiectul
excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1, art. 4 şi
art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată
(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001), aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 295/2002 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002), modificată şi
completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 142/2002 (publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002), aprobată la rândul ei prin Legea nr.
5/2003 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 26 din 20 ianuarie 2003).
Din examinarea susţinerilor autorului excepţiei se
constată însă că, în realitate, acesta critică numai art. 1 şi art. 6 alin. (2)
din ordonanţă. Aşa fiind, Curtea urmează să se pronunţe asupra
constituţionalităţii acestor prevederi legale, care au următorul cuprins:
- Art. 1: „(1) Procedura
somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării
de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile
ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract
constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament
sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege
şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii,
lucrări sau orice alte prestaţii."
(2) Suma ce reprezintă obligaţia prevăzută la alin.
(1), precum şi dobânzile, majorările sau penalităţile datorate potrivit legii
se actualizează în raport cu rata inflaţiei aplicabilă la data plăţii
efective.";
- Art. 6 alin. (2): „Când în
urma examinării prevăzute la alin. (1) constată că pretenţiile creditorului
sunt justificate, judecătorul emite ordonanţa care va conţine somaţia de plată
către debitor, precum şi termenul de plată."
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21
privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale
art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi ale art. 135 alin. (1)
privind economia. De asemenea, se invocă şi încălcarea dispoziţiilor art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, în ansamblu, a mai format obiect
al controlului de constituţionalitate sub aspectele criticate şi în prezenta
cauză. Prin Decizia nr. 434 din 18 noiembrie 2003, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004, Curtea a statuat că Ordonanţa
Guvernului nr. 5/2001 instituie o procedură specială şi accelerată, derogatorie
de la normele procedurii civile, pentru a asigura recuperarea într-un timp cât
mai scurt a creanţelor, ceea ce a şi determinat limitarea mijloacelor de probă,
utilizabile în prima fază, la înscrisuri, completate de explicaţiile şi
lămuririle date de părţi. Cu acelaşi prilej s-a stabilit că această limitare
este deopotrivă valabilă pentru ambele părţi, ele având condiţii identice
pentru exercitarea dreptului la apărare. In acest sens, Curtea s-a mai
pronunţat şi prin deciziile nr. 348 din 18 septembrie 2003, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, şi nr. 447 din 26 octombrie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 12 din 5 ianuarie 2005.
Totodată, prin Decizia nr. 280 din 1 iulie 2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 6 august 2003, Curtea a statuat că mijloacele
procedurale puse la îndemâna părţilor diferă tocmai datorită caracterului
special al procedurii, fără ca prin aceasta să se instituie vreo discriminare,
fără ca una dintre părţi să fie privilegiată, iar cealaltă să fie
dezavantajată. Prin aceeaşi decizie, Curtea a stabilit, prin prisma acestor
considerente şi având în vedere garanţiile procesuale de care se bucură
părţile, că nu sunt încălcate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Curtea reţine că aceste considerente expuse mai sus pun
în evidenţă constituţionalitatea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) şi ale
art. 6 alin (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, aceste dispoziţii
aflându-se în legătură directă cu critica generală pe care o face autorul
excepţiei.
De asemenea, Curtea constată că dispoziţiile
constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privată, invocate în
susţinerea excepţiei, nu au incidenţă în cauză, având în vedere că procedura
somaţiei de plată este soluţia pentru neîndeplinirea unei obligaţii din partea
debitorului şi nu pune în discuţie vreo restrângere a dreptului de proprietate
privată a debitorului.
Neexistând elemente noi, de natură a determina
schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziilor
menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Cu privire la criticile legate de unele lacune
legislative şi de nelămurirea înţelesului unor termeni utilizaţi în Ordonanţa
Guvernului nr. 5/2001, Curtea constată că aceste aspecte nu constituie o
problemă de neconstituţionalitate.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi ai art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1 şi art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 5/2001, excepţie ridicată de Marinei Moldovan în Dosarul nr. 434/235/2007
al Judecătoriei Gherla.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 octombrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu