DECIZIE Nr. 83
din 27 ianuarie 2011
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 209 alin. 41 si art. 265 alin. 1
teza a doua din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 148 din 1 martie 2011
Ion Predescu - presedinte
Aspazia Cojocaru -judecator
Acsinte Gaspar -judecator
Mircea Stefan Minea -judecator
Iulia Antoanella Motoc -judecator
Puskas Valentin Zoltan -judecator
Tudorel Toader -judecator
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 209 alin. 41 si art. 265
alin. 1 teza a doua din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de
Cristian Florin Hodis în Dosarul nr. 4.214/337/2009 al Judecatoriei Zalau.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care
procedura de citare a fost legal îndeplinita.
Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiata.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata
urmatoarele:
Prin Incheierea din 10 martie 2010, pronuntata în
Dosarul nr. 4.214/337/2009, Judecatoria Zalau a sesizat Curtea Constitutionala
cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 209 alin. 41
si art. 265 alin. 1 teza a doua din Codul de procedura penala, exceptie
ridicata de Cristian Florin Hodis în dosarul de mai sus având ca obiect
solutionarea unei cauze penale.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca prevederile legale mentionate încalca
dispozitiile constitutionale ale art. 21 referitoare la Accesul liber la
justitie, art. 24 referitoare la Dreptul la aparare si art. 20
referitoare la Tratatele internationale privind drepturile omului, precum
si dispozitiile art. 6 referitoare la Dreptul la un proces echitabil din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
deoarece prin posibilitatea procurorului ierarhic superior de a prelua cauze
date de lege în competenta procurorului ierarhic inferior este afectat dreptul
la un proces echitabil.
De asemenea, dispozitiile art. 265 alin. 1 teza a doua
din Codul de procedura penala care permit procurorului posibilitatea de a
restitui cauza organului care a efectuat urmarirea penala în vederea
completarii sau refacerii urmaririi penale afecteaza dreptul la aparare si la
un proces echitabil, prin aceea ca printre garantiile menite sa asigure
respectarea acestor drepturi se numara si impartialitatea organelor chemate sa
înfaptuiasca actul de justitie. Nu este just si echitabil ca, în cazul în care
restituirea cauzei în vederea completarii a fost dispusa de catre procuror, si
nu de catre instanta, persoana care a efectuat anterior acte de cercetare
penala sa nu devina ulterior restituirii incompatibila functional în a mai
efectua cercetari penale în acelasi dosar.
Judecatoria Zalau opineaza
ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului considera
ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 209 alin. 41
din Codul de procedura penala este inadmisibila, deoarece prin Decizia nr.
1.058/2007, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 810 din
28 noiembrie 2007, Curtea Constitutionala a declarat aceste prevederi
neconstitutionale. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor privind
neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o
lege sau dintr-o ordonanta în vigoare.
Cât priveste exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 265 alin. 1 teza a doua din Codul de procedura penala,
Avocatul Poporului considera ca aceasta este neîntemeiata, deoarece nu înlatura
posibilitatea partilor de a beneficia de drepturile si garantiile procesuale
instituite de lege în conditiile în care cauza a fost restituita aceluiasi
organ care a efectuat urmarirea penala în vederea completarii sau refacerii
acesteia. Mai mult, aceasta masura este prevazuta ca alternativa la cea a
trimiterii cauzei la alt organ de urmarire penala. In plus, dispozitiile legale
invocate sunt norme de procedura prin care legiuitorul reglementeaza
posibilitatea remedierii unor nereguli ale urmaririi penale, dispunând
completarea sau refacerea acesteia, si constituie tocmai o modalitate de
asigurare a unui proces echitabil.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispozitiile art. 265 alin. 1 teza a doua cu denumirea marginala Restituirea
cauzei sau trimiterea la alt organ de urmarire si art. 209 alin. 41
cu denumirea marginala Competenta procurorului în faza urmaririi din
Codul de procedura penala, care, dupa pronuntarea Deciziei de admitere nr.
1.058 din 14 noiembrie 2007, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 810 din 28 noiembrie 2007, au urmatorul continut:
-Art. 265 alin. 1 teza a doua: „Când procurorul
constata ca urmarirea penala nu este completa, sau ca nu au fost respectate
dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului, restituie cauza
organului care a efectuat urmarirea penala, sau potrivit dispozitiilor art. 217
trimite cauza la alt organ de urmarire, în vederea completarii sau refacerii
urmaririi penale.";
-Art. 209 alin. 41: „Procurorii din cadrul
parchetelor ierarhic superioare pot prelua, în vederea efectuarii urmaririi
penale, cauze de competenta parchetelor ierarhic inferioare, prin dispozitia
conducatorului parchetului ierarhic superior [...]."
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca
prin dispozitiile legale criticate sunt încalcate prevederile constitutionale
ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justitie, art. 24
referitoare la Dreptul la aparare si art. 20 referitoare la Tratatele
internationale privind drepturile omului, precum si dispozitiile art. 6
referitoare la Dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea
constata ca dispozitiile art. 209 alin. 41 din Codul de procedura
penala dispun cu privire la posibilitatea procurorului ierarhic superior de a
prelua cauze de competenta procurorilor din cadrul parchetelor ierarhic
inferioare.
Prin urmare, textul legal criticat nu numai ca nu
contravine dispozitiilor constitutionale invocate, dar le si garanteaza.
Astfel, potrivit art. 132 alin. (1) din Constitutia României, „Procurorii îsi
desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatii, al impartialitatii si
al controlului ierarhic [...]".
Ca o garantie a respectarii de catre procurori a
principiilor impartialitatii si legalitatii în activitatea lor, Constitutia a
consacrat si principiul unitatii de actiune a membrilor Ministerului Public,
sub forma controlului ierarhic.
Asa fiind, în virtutea statutului procurorilor consacrat
de Constitutie, controlul ierarhic în activitatea procurorilor presupune eo
ipso posibilitatea efectuarii actelor si lucrarilor de catre însusi
procurorul ierarhic superior, care controleaza activitatea procurorilor din
subordinea sa. Acest lucru nu se face însa dupa bunul plac al procurorului
ierarhic superior, ci ca urmare a dispozitiei conducatorului acestuia. In
aceste conditii nu poate fi admisa teza înfrângerii principiului liberului
acces la justitie ori al dreptului la aparare, deoarece un eventual arbitrar
ori nerespectarea legii pot fi cenzurate de instanta de judecata cu prilejul
contestarii unei solutii de netrimitere în judecata, urmând procedura prevazuta
de art. 2781 din Codul de procedura penala, ori cu prilejul solutionarii
cauzei în urma emiterii actului de inculpare. De altfel, Constitutia nu
consacra dreptul unei persoane de a fi cercetata de un anumit procuror ori
organ de urmarire penala, ci dreptul de a fi cercetata în conditiile legii. Ca
urmare, dispozitia legala ce formeaza obiectul exceptiei de
neconstitutionalitate nu contravine niciunei alte norme consacrate prin Legea
fundamentala, ci constituie o regula de procedura, pe care legiuitorul are
libertatea sa o adopte, în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constitutie.
Prevederile legale criticate nu aduc atingere dreptului la un proces echitabil,
ci, dimpotriva, îl dezvolta prin aceea ca au menirea de a garanta solutionarea
cauzelor într-un termen rezonabil, prin eficientizarea activitatii de urmarire
penala.
Cât priveste dispozitiile art. 265 alin. 1 teza a doua
din Codul de procedura penala, Curtea constata ca acestea dispun cu privire la
posibilitatea procurorului de a restitui cauza organului care a efectuat
urmarirea penala sau de a trimite cauza la alt organ în vederea completarii ori
refacerii urmaririi penale. O asemenea posibilitate nu este menita sa afecteze
dreptul la un proces echitabil ori dreptul la aparare, întrucât, spre deosebire
de situatia incompatibilitatii organului de urmarire penala existenta în cazul
în care refacerea s-a dispus de catre instanta de judecata, textul contestat
vizeaza un caz de restituire în vederea completarii urmaririi penale sau a
respectarii dispozitiilor legale care garanteaza aflarea adevarului, situatie
în care, asa cum rezulta din economia sa, urmarirea penala nu a fost
finalizata. O atare masura dispusa de catre procuror anterior terminarii
urmaririi penale constituie doar un mijloc procesual de garantare a exercitarii
atributiilor de urmarire penala cu stricta respectare a legalitatii, în vederea
administrarii în continuare a probelor apreciate ca fiind necesare pentru
clarificarea aspectelor nelamurite.
Asa fiind si tinând seama de rolul procurorului de
aparator al ordinii de drept si al drepturilor si libertatilor cetatenilor,
care conduce si supravegheaza, cu respectarea principiului legalitatii si al
impartialitatii, activitatea de cercetare penala, este evident ca prin
posibilitatea conferita de textul legal criticat se da expresie dreptului la un
proces echitabil si dreptului la aparare drept componente ale acestui rol. In
plus, partile interesate nu sunt obstructionate în niciun fel în a-si exercita
dreptul la aparare în conditiile prevazute de lege si în a sesiza procurorului
care supravegheaza cercetarea penala orice neregularitati menite a le
prejudicia drepturile procesuale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiata exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 209 alin. 41 si art. 265
alin. 1 teza a doua din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de
Cristian Florin Hodis în Dosarul nr. 4.214/337/2009 al Judecatoriei Zalau.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata în sedinta publica din data de 27 ianuarie
2011.
PRESEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru