DECIZIE Nr. 83
din 26 ianuarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12, art. 13 alin. (5), art. 41 alin.
(1), art. 45, art. 53 si art. 55 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, precum si ale Legii nr.
409/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 51/1998
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 209 din 2 aprilie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12, art. 13 alin. (5),
art. 41 alin. (1), art. 45, art. 53 şi art. 55 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active
ale statului, precum şi ale Legii nr. 409/2001 pentru aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, excepţie
ridicată de Grigore Maimuţ în Dosarul nr. 8.214/2/2007 al Inaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată, considerând că textele de
lege criticate nu contravin dispoziţiilor din Constituţie invocate de
autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 24 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 8.214/2/2007, Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie - Secţia comercială a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 12, art. 13 alin. (5), art. 41 alin. (1), art. 45, art.
53 şi art. 55 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, precum şi ale
Legii nr. 409/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 51/1998. Excepţia a fost ridicată de Grigore
Maimuţ cu prilejul soluţionării unui litigiu comercial.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine, în esenţă, că art. 12 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 creează un subiect de drept
privat privilegiat, respectiv A.V.A.S. In calitate de cesionar al unor credite
de la bănci, atribuţiile conferite instituţiei prin acest text
legal corespund dreptului civil comun şi ar fi trebuit continuate prin
încadrare în principiile şi normele dreptului comun, pentru a nu genera
inegalităţi şi discriminări. Or, A.V.A.S. beneficiază
de un regim privilegiat printr-o reglementare legală specială
faţă de toţi ceilalţi creditori titulari de drepturi civile
similare, inclusiv faţă de debitorii cedenţi incluşi în
sfera de aplicare a ordonanţei. In ceea ce îi priveşte pe
aceştia din urmă, arată că unei datorii de natură
delictuală a unei persoane care nu s-a aflat în niciun raport juridic cu
A.V.A.S. şi care nu este nici debitor în raport cu contractul de cesiune
este susceptibil de a i se aplica fie dreptul execuţional comun, fie
prevederile mai puţin favorabile ale Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 51/1998, după calitatea şi vrerea creditorului.
Astfel, ca urmare a cesiunii către A.V.A.S., debitorul se
găseşte în litigiu cu un cesionar cu drepturi mai mari decât cele ale
creditorului cedent. Aşa fiind, se aduce atingere dispoziţiilor
constituţionale care prevăd că „Justiţia este
unică, imparţială şi egală pentru toţi". In
continuare, arată că A.V.A.S. se bucură de puteri
discreţionare, aşa cum reiese din dispoziţiile art. 41, art. 53,
art. 55 alin. (1) lit. b) şi c) din aceeaşi ordonanţă, care
aduc atingere drepturilor fundamentale prevăzute de art. 26 alin. (1),
art. 27 alin. (1) şi art. 28 din Constituţie. Această
restrângere nu putea opera însă printr-o ordonanţă de
urgenţă, aşa cum reiese din art. 115 alin. (6) din
Constituţie, iar această ordonanţă nu a fost aprobată
prin lege organică.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie -
Secţia comercială consideră că
dispoziţiile de lege criticate nu contravin textelor constituţionale
menţionate de autorul excepţiei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului,
precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de
vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră
că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. In
acest sens, invocă Decizia nr. 323/2004, prin care Curtea
Constituţională a reţinut că dispoziţiile de lege
criticate nu încalcă principiul egalităţii cetăţenilor
în faţa legii, dreptul la apărare şi nici dreptul de a beneficia
de un proces echitabil. Având în vedere faptul că procedura
contestată oferă garanţiile necesare desfăşurării
unui proces echitabil, nu se poate admite că prin stabilirea unei
proceduri speciale legiuitorul a înfrânt dispoziţiile art. 124 alin. (2)
din Legea fundamentală. De asemenea, arată că aceste din
urmă dispoziţii trebuie coroborate cu cele ale art. 126 alin. (2) din
Constituţie, care stabilesc atribuţia exclusivă a legiuitorului
în materia reglementării competenţelor instanţelor
judecătoreşti şi a procedurii de judecată. Intrucât textele
contestate stabilesc o procedură specială de soluţionare a
litigiilor privind creanţele neperformante preluate de A.V.A.S., acestea
reprezintă expresia aplicării art. 126 alin. (2) din Constituţie.
In ceea ce priveşte poziţia de creditor special a A.V.A.S.,
arată că aceasta este justificată de rolul său, respectiv
cel de a dobândi şi valorifica creanţele în interesul statului, prin
urmare, în interes public. In sfârşit, referitor la susţinerea
autorului excepţiei potrivit căreia ar fi încălcate drepturi
fundamentale, arată că din art. 55 alin. (2) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 reies în mod expres garanţiile
de care se bucură debitorii cu prilejul executării, în vederea
protejării drepturilor lor.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Avocatul Poporului nu
au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 12, art. 13 alin. (5), art. 41 alin. (1),
art. 45, art. 53 şi art. 55 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24
decembrie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 409/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 398 din 19 iulie 2001, lege care, în ansamblul său, face de asemenea
obiect al excepţiei de neconstituţionalitate.
Prevederile Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 51/1998 criticate ca fiind neconstituţionale au
următorul conţinut:
-Art. 12: „(1) In vederea îndeplinirii rolului
său, A.V.A.S. are următoarele atribuţii principale:
a) preluarea cu plată a creanţelor
neperformante şi a creanţelor comerciale asociate acestora. Plata sau
emiterea de titluri de valoare negociabile se va face în condiţiile art.
17;
b) preluarea fără plată a unor
creanţe fiscale, conform legii;
c) preluarea cu/fără plată a unor
creanţe comerciale, conform legii;
d) preluarea fără plată a unor
acţiuni/părţi sociale deţinute de stat;
e) exercitarea tuturor drepturilor şi
îndeplinirea tuturor obligaţiilor ce decurg din calitatea de
acţionar/asociat a statului;
f) valorificarea creanţelor neperformante,
creanţelor comerciale şi a creanţelor fiscale preluate, la
valoarea nominală a acestora, prin:
- plata eşalonată, efectuată de
debitor după încheierea unei convenţii de eşalonare cu A.V.A.S.,
asigurată în mod corespunzător cu garanţii;
- cesiunea creanţelor, prin negociere
directă, ca urmare a primirii unei oferte de cumpărare;
- subrogaţia în drepturile de
creanţă ale A.V.A.S., prin negociere directă, ca urmare a
primirii unei oferte de plată integrală de la un terţ;
- stingerea creanţelor ca efect al dării
în plată;
- conversia creanţelor în acţiuni;
g) valorificarea creanţelor neperformante,
creanţelor comerciale şi a creanţelor fiscale preluate, la
valoarea de piaţă a acestora, rezultată din raportul dintre
cerere şi ofertă, prin:
- cesiunea creanţelor prin licitaţie
publică;
- executarea silită prin poprirea tuturor
veniturilor debitorului, urmăribile potrivit legii;
- executarea silită a bunurilor mobile şi
imobile aflate în proprietatea debitorului sau garanţilor, declarate
urmăribile potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, în
vederea valorificării prin licitaţie publică;
- alte măsuri de natură să faciliteze
valorificarea superioară a creanţelor, inclusiv valorificarea
asociată cu creanţe comerciale preluate de către A. V.A.S.;
h) valorificarea acţiunilor deţinute de
stat şi administrate de A.V.A.S., la valoarea de piaţă a
acestora, rezultată din raportul dintre cerere şi ofertă, prin:
- operaţiuni specifice pieţelor
reglementate, interne sau internaţionale, pentru societăţile
deţinute public;
- cesiunea acţiunilor prin licitaţie
publică, internă sau internaţională, pentru
societăţile de tip închis;
i) valorificarea părţilor sociale
deţinute de stat şi administrate de A.V.A.S., la valoarea de
piaţă a acestora, rezultată din raportul dintre cerere şi
ofertă, prin:
- cesiunea părţilor sociale prin negociere
directă, în cazul în care există şi alţi asociaţi în
societatea comercială;
- cesiunea părţilor sociale prin
licitaţie publică;
j) valorificarea unor active ale regiilor autonome
şi societăţilor comerciale la care statul este acţionar
majoritar, prin licitaţie publică.
(2) A.V.A.S. îndeplineşte orice alte
atribuţii care îi revin prin acte normative.";
- Art. 13 alin. (5): „Termenul de prescripţie a
dreptului de a cere executarea silită a creanţelor preluate de
A.V.A.S., constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care,
după caz, au fost învestite cu formulă executorie, este de 7 ani.
Acest termen nu se aplică creanţelor pentru care dreptul de a cere
executarea silită a fost prescris.";
- Art. 41 alin. (1): „Titlul executoriu se
comunică debitorului şi se pune în executare fără nicio
formalitate.";
- Art. 45: „Cererile de orice natură privind
drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele bancare
preluate de A.V.A.S., inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii
civile a persoanelor fizice şi juridice, altele decât debitorii
definiţi la art. 38, sunt de competenţa Curţii de apel în a
cărei rază teritorială se află sediul sau, după caz,
domiciliul pârâtului şi se judecă de urgenţă şi cu
precădere.";
- Art. 53: „Organele de poliţie, persoanele
fizice şi juridice, precum şi celelalte organe competente
prevăzute la art. 52 alin. (2) sunt obligate să dea de îndată
relaţiile solicitate de corpul de executori, fără perceperea
vreunei taxe ori a vreunui tarif.";
-Art. 55: „(1) In exercitarea atribuţiilor ce
le revin executorii A.V.A.S. pot:
a) să intre în orice incintă de afaceri a
debitorului persoană juridică sau în alte incinte ale acestuia, în
scopul identificării bunurilor sau valorilor care pot fi executate silit;
b) să intre în toate încăperile în care
se găsesc bunuri sau valori ale debitorului persoană fizică,
precum şi să cerceteze toate locurile în care acesta îşi
păstrează bunurile;
c) să solicite şi să cerceteze orice
document sau element material care poate constitui o probă în determinarea
bunurilor proprietate a debitorului.
(2) Executorii pot intra în încăperile ce
reprezintă domiciliul sau reşedinţa unei persoane fizice, cu
consimţământul acesteia, iar în caz de refuz executorul va cere
autorizarea instanţei judecătoreşti competente, aplicându-se
dispoziţiile Codului de procedură civilă, privind ordonanţa
preşedinţială."
Autorul excepţiei consideră că aceste
texte de lege sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art.
124 alin. (2) care consacră caracterul unic imparţial şi egal al
justiţiei, art. 115 alin. (6) prin care se arată că
dispoziţiile unei ordonanţe de urgenţă nu pot afecta
drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţie,
art. 26 alin. (1) privind respectarea şi ocrotirea de către
autorităţile publice a vieţii intime, familiale şi private,
art. 27 alin. (1) referitor la inviolabilitatea domiciliului, art. 28 privind
secretul corespondenţei şi art. 76 alin. (1) referitor la majoritatea
cu care se adoptă legile organice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că, în esenţă, criticile autorului
excepţiei vizează atribuţiile pe care A.V.A.S. este chemată
potrivit legii să le îndeplinească, precum şi procedura de
valorificare a activelor statului care derogă de la dreptul comun. Astfel,
A.V.A.S. este considerat ca fiind un simplu cesionar, pentru care nu se
justifică instituirea unei proceduri speciale şi ale cărui
atribuţii care privesc recuperarea şi valorificarea creditelor sunt
abuzive. Autorul excepţiei susţine, prin urmare, că sunt
încălcate însuşi caracterul unic şi imparţial al
justiţiei, precum şi o serie de drepturi fundamentale.
Faţă de aceste susţineri, Curtea
constată că, aşa cum este definită în art. 1 alin. (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2004 privind stabilirea
unor măsuri de reorganizare a Autorităţii pentru Valorificarea
Activelor Bancare prin comasarea prin absorbţie cu Autoritatea pentru
Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 23 aprilie 2004,
A.V.A.S. este o „instituţie de specialitate a administraţiei
publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea
Guvernului". Atribuţiile principale ale acestei instituţii,
prevăzute de art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 51/1998, includ preluarea şi valorificarea creanţelor
neperformante şi a creanţelor comerciale asociate acestora, a unor
creanţe fiscale şi unor creanţe comerciale, preluarea,
administrarea şi valorificarea unor acţiuni/părţi sociale
deţinute de stat, precum şi valorificarea unor active ale regiilor
autonome şi societăţilor comerciale la care statul este
acţionar majoritar.
Curtea reţine, aşadar, că rolul
îndeplinit de A.V.A.S., prin însăşi natura activelor valorificate,
care au o strânsă legătură cu bugetul de stat şi datoria
publică internă, nu poate fi redus la acela de simplu cesionar al
unor creanţe, aşa cum se susţine în motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate. Această împrejurare justifică instituirea
unor proceduri care să asigure celeritatea şi siguranţa
valorificării activelor de către A.V.A.S., inclusiv prin instituirea
unui termen de prescripţie special, a unei proceduri de soluţionare a
litigiilor şi a unei proceduri de executare speciale. Atât timp cât, pe parcursul
acestor proceduri, persoanele interesate nu sunt împiedicate să îşi
exercite drepturile lor procesuale garantate de Constituţie, legiuitorul
este liber, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din acest act normativ
fundamental, să reglementeze competenţa instanţelor
judecătoreşti şi procedura de judecată, în funcţie de
situaţiile specifice avute în vedere.
Această reglementare nu contravine prevederilor
124 alin. (2) din Constituţie, care consacră caracterul unic şi
egal al justiţiei. Astfel, semnificaţia unicităţii
justiţiei este aceea că aceasta se înfăptuieşte de
acelaşi sistem de organe, al instanţelor judecătoreşti,
indiferent de natura litigiului, aspect ce nu este înfrânt de dispoziţiile
de lege criticate. In ceea ce priveşte egalitatea înfăptuirii
justiţiei, aceasta, asemănător principiului egalităţii
în drepturi a cetăţenilor, nu presupune uniformitate, astfel că
existenţa unor dispoziţii legale cu caracter special, justificate de
situaţiile deosebite avute în vedere de legiuitor, nu înseamnă
nesocotirea acestei cerinţe constituţionale.
Cât priveşte aspectul invocat de autorul
excepţiei, potrivit căruia, nefiind parte în contractul de credit cu
A.V.A.S., nu este justificat ca, prin preluarea creanţei de către
această autoritate, să fie supus unui tratament diferit de cel
aplicabil altor debitori, Curtea reţine că, pe lângă
obligaţiile asumate prin contract, părţile trebuie să se
supună în egală măsură şi prevederilor legale. Astfel,
părţile unui contract îşi asumă nu doar drepturile şi
obligaţiile stabilite prin acesta, ci şi toate consecinţele
juridice prevăzute în legislaţia în vigoare.
In ceea ce priveşte susţinerea potrivit
căreia măsurile de executare a creanţelor de către A.V.A.S.
ar fi abuzive, ducând la încălcarea unor drepturi fundamentale, precum
dreptul la respectarea vieţii intime, familiale şi private,
inviolabilitatea domiciliului şi secretul corespondenţei, Curtea
constată că executarea silită a unei obligaţii intervine ca
urmare a neîndeplinirii benevole a ei de către debitor, aşa cum a
fost asumată. Altfel spus, protejarea drepturilor fundamentale amintite nu
trebuie absolutizată, astfel încât să conducă la
însăşi negarea posibilităţii creditorului de a-şi
valorifica dreptul său. In plus, Curtea observă că, pe parcursul
executării, debitorul beneficiază de garanţii ce au în vedere
protejarea drepturilor sale. In acest sens, art. 55 alin. (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 prevede că
dreptul executorilor de a intra în încăperile ce reprezintă
domiciliul sau reşedinţa unei persoane fizice se realizează doar
cu acordul acesteia, iar în caz de refuz executorul va trebui să
obţină autorizarea instanţei judecătoreşti competente,
pe calea ordonanţei preşedinţiale.
Prin urmare, Curtea apreciază că nu poate fi
reţinută critica de neconstituţionalitate referitoare la
încălcarea drepturilor fundamentale consacrate de art. 26 alin. (1), art.
27 alin. (1) şi art. 28 din Constituţie şi, pe cale de
consecinţă, nici a criticilor referitoare la
neconstituţionalitatea extrinsecă a Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 şi a Legii nr. 409/2001.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d)şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 12, art. 13 alin. (5), art. 41 alin. (1), art. 45, art.
53 şi art. 55 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, precum şi ale
Legii nr. 409/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 51/1998, excepţie ridicată de Grigore Maimuţ în
Dosarul nr. 8.214/2/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
- Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 26 ianuarie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea