DECIZIE   Nr. 826 din 2 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 alin. (9) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 721 din 25 octombrie 2007

Ioan Vida                                    - preşedinte

Nicolae Cochinescu                    -judecător

Acsinte Gaspar                           - judecător

Petre Ninosu                               - judecător

Puskas Valentin Zoltan               - judecător

Tudorel Toader                           - judecător

Augustin Zegrean                       -judecător

Marinela Mincă                          - procuror

Marieta Safta                              - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (9) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie invocată de Fane Ion Boroş în Dosarul nr. 637/4/2007 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 13 februarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 637/4/2007, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (9) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie invocată de Fane Ion Boroş în dosarul menţionat.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât îngrădeşte dreptul de a ataca hotărârea pronunţată de judecătorie.

Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât Legea fundamentală nu consacră principiul dublului grad de jurisdicţie, ci, prin dispoziţiile art. 129, statuează că exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti se face în condiţiile legii, ceea ce înseamnă că prin lege se poate stabili că anumite hotărâri judecătoreşti nu sunt supuse căilor de atac. Se mai arată că art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale priveşte dreptul de sesizare efectivă a unei instanţe naţionale şi nu garantează dublul grad de jurisdicţie.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă dreptul de a exercita căile de atac. Se arată că prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu stabilesc obligativitatea existenţei mai multor căi de atac, ci cel puţin a uneia. Or, persoana condamnată are dreptul de a exercita o cale de atac împotriva încheierii judecătorului delegat, cu garantarea dreptului la un proces echitabil şi la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile criticate nu încalcă art. 129 din Constituţie, raportate la art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 38 alin. (9) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, potrivit căruia „Hotărârea judecătoriei este definitivă".

In susţinerea excepţiei se invocă dispoziţiile art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un recurs efectiv, potrivit cărora „orice persoană, ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de prezenta Convenţie au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:

Art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocat ca temei al criticii de neconstituţionalitate, nu garantează dreptul la două grade de jurisdicţie, ci numai existenţa a cel puţin unei căi de atac la o instanţă naţională, în cazul încălcării unor drepturi şi libertăţi recunoscute de Convenţie. Or, persoana condamnată are dreptul de a exercita o cale de atac împotriva încheierii judecătorului delegat, în temeiul art. 38 alin. (7) din Legea nr. 275/2006, potrivit căruia „Impotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată poate introduce contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii", astfel încât exigenţele impuse de norma invocată sunt îndeplinite.

De altfel, dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 275/2006 au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la prevederile art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de o motivare similară. Astfel, prin Decizia nr. 462 din 15 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2007, pentru considerentele acolo reţinute, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 din Legea nr. 275/2006, în integralitatea acestuia.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (9) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie invocată de Fane Ion Boroşîn Dosarul nr. 637/4/2007 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 octombrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta