DECIZIE Nr.
825 din 22 iunie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 2, art. 289 alin. 1 si ale
art. 290 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 499 din 20 iulie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Marinela Mincă - procuror
Oana Cristina Puică -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 1 şi 2, art. 289 alin. 1
şi ale art. 290 din Codul penal, excepţie ridicată de Alin-Cosmin Ardelean în
Dosarul nr. 5.553/100/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia
penală.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă Curţii că apărătorul ales
al autorului excepţiei a transmis o cerere de amânare a cauzei, întrucât nu se
poate prezenta la acest termen din cauza volumului mare de activitate.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii de
amânare a judecării cauzei.
Curtea, deliberând, respinge cererea de acordare a unui
nou termen.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 4 noiembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 5.553/100/2007, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia
penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 215 alin. 1 şi 2, art. 289 alin. 1 şi ale art. 290 din Codul
penal. Excepţia a fost ridicată de Alin-Cosmin Ardelean cu ocazia
soluţionării recursului împotriva unei decizii penale prin care a fost respins
ca nefondat apelul formulat de autorul excepţiei împotriva unei sentinţe penale
de condamnare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art.
215 alin. 1 şi 2, art. 289 alin. 1 şi art. 290 din Codul penal.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 215 alin. 2 din Codul
penal aduc atingere dreptului la un proces echitabil şi dreptului de a nu fi
judecat sau pedepsit de două ori, întrucât instituie o dublă incriminare şi,
drept consecinţă, o dublă sancţionare a unei singure acţiuni materiale, parte
componentă a laturii obiective a infracţiunii.
Consideră că art. 289 alin. 1 din Codul penal încalcă
egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice şi dreptul la un proces
echitabil, deoarece instituie privilegii în favoarea funcţionarilor publici
faţă de cetăţenii de rând.
De asemenea, arată că art. 290 din Codul penal aduce
atingere condiţiilor şi limitelor restrângerii exerciţiului unor drepturi sau
al unor libertăţi, întrucât infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură
privată ar trebui să fie cercetată doar la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate, şi nu din oficiu.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit Incheierii de sesizare, obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 215 alin. 1 şi 2, art.
289 alin. 1 şi ale art. 290 din Codul penal. Din notele scrise ale autorului
excepţiei reiese, însă, că acesta critică doar prevederile art. 215 alin. 2,
art. 289 alin. 1 şi ale art. 290 din Codul penal. Prin urmare, Curtea se va
pronunţa numai asupra constituţionalităţii acestor din urmă texte de lege,
având următorul cuprins:
- Art. 215 alin. 2 („Inşelăciunea"):
„Inşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de
alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 31a 15 ani. Dacă
mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile
privind concursul de infracţiuni.";
- Art. 289 alin. 1 („Falsul intelectual"):
„Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un
funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor
fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu
ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări, se pedepseşte cu închisoare de
la 6 luni la 5 ani.";
- Art. 290 („Falsul în înscrisuri sub semnătură
privată"): „Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul
din modurile arătate în art. 288, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul
falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea
producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni
la 2 ani sau cu amendă.
Tentativa se pedepseşte."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 53
referitoare la condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi
sau al unor libertăţi, precum şi ale art. 11 privind raportul dintre dreptul
internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la preeminenţa
tratatelor internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile
art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 4 paragraful 1
referitoare la dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori din
Protocolul nr. 7 la Convenţie, ale art. 10 privind dreptul la un proces
echitabil din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 14
referitoare la dreptul la un proces echitabil din Pactul internaţional cu
privire la drepturile civile şi politice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prevederile art. 215 alin. 2, art. 289 alin. 1 şi ale art. 290 din
Codul penal au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin
raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală şi din actele normative
internaţionale, invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici similare.
Astfel, prin Decizia nr. 505 din 15 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 606 din 13 iulie 2006, prin Decizia nr. 709 din 19
octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905
din 7 noiembrie 2006, şi prin Decizia nr. 1.086 din 14 octombrie 2008, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 25 noiembrie 2008,
Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor de lege criticate în prezenta cauză, pentru motivele acolo
arătate.
Intrucât nu au apărut elemente noi, de natură a
determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi
considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta
cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 215 alin. 2, art. 289 alin. 1 şi ale art. 290 din Codul penal, excepţie
ridicată de Alin-Cosmin Ardelean în Dosarul nr. 5.553/100/2007 al Inaltei Curţi
de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 iunie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică