Decizia Nr.816 din 21.06.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 175/2010 pentru modificarea Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Apa Canal“ - S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 1.431/233/2010 al Judecătoriei Galaţi.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, consilierul juridic Violeta Laura Cazan, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte partea Asociaţia de Locatari nr. 863 Galaţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia pentru motivele invocate în faţa instanţei de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că este opţiunea legiuitorului ca pentru o perioadă de timp determinată să scutească de la plata unor penalităţi anumite categorii de persoane, şi anume pe cele cu venituri reduse, dându-le totodată posibilitatea de a-şi achita cotele de întreţinere.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 15 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.431/233/2010, Judecătoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 175/2010 pentru modificarea Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţilor de proprietari, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Apa Canal“ - S.A. din Galaţi, într-o cauză civilă având ca obiect o somaţie de plată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la garantarea dreptului de proprietate şi a creanţelor asupra statului, deoarece penalităţile reprezintă, în accepţiunea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, un drept de creanţă, ce are semnificaţia unui bun şi, în consecinţă, reprezintă un drept de proprietate. Potrivit acestei jurisprudenţe (Hotărârea pronunţată în Cauza Pesson Compania Naviera S.A. împotriva Belgiei, 1995), protecţia instituită de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale include în noţiunea de bun şi interesele economice ale unei persoane dacă se prezintă sub forma unei speranţe legitime.În continuare, arată că prevederile art. II din Legea nr. 175/2010 dispun că sumele cu titlu de penalităţi datorate către asociaţiile de proprietari vor fi anulate din obligaţiile contractuale existente între asociaţiile de proprietari şi societatea furnizoare de servicii. În aceste condiţii, creditorul obligaţiei principale nu mai are dreptul să pretindă pentru întârzierea plăţii respective penalităţi, fiind lipsit de orice modalitate de compensare. Mai mult, contrar prevederilor Legii nr. 175/2010, penalităţile de întârziere datorate de utilizatorii serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare continuă să fie prevăzute în actele normative ce reglementează aceste servicii [art. 42 alin. (10) din Legea nr. 51/2006 şi art. 30 alin. (4) din Legea nr. 241/2006], având caracterul unor norme speciale ce se aplică cu prioritate faţă de reglementările ce vizează organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari.Totodată, consideră că prevederile de lege criticate contravin principiului constituţional al neretroactivităţii legii, deoarece modifică raporturi juridice născute anterior şi ale căror efecte s-au consumat deja prin naşterea obligaţiei de plată, în speţă plata de penalităţi.De asemenea, în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin şi art. 1 alin. (4) din Constituţie referitor la principiul separaţiei puterilor în stat, în ipoteza în care obligarea asociaţiei la plata penalităţilor către furnizorul de utilităţi publice a fost dispusă prin hotărâri judecătoreşti irevocabile.Judecătoria Galaţi consideră că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât anulează un drept de creanţă ce reprezintă un „obiect“ al dreptului de proprietate şi, totodată, „introduce o discriminare de tratament între consumatorul final asociaţie-furnizor de servicii, pe de o parte, şi furnizor de servicii-furnizor de materii prime, pe de altă parte“.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră excepţia întemeiată, sens în care arată că, potrivit textului de lege criticat, sunt anulate fără compensaţie creanţele furnizorilor de servicii de utilităţi publice, de natura penalităţilor de întârziere, pe care le au împotriva debitorilor, ceea ce semnifică o lipsire de proprietate în sensul art. 10 paragraful 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Este invocată jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la semnificaţia noţiunii de „bun“ (Cauza Saggio contra Italiei şi Cauza Şandor şi Virgil Ionescu contra României).Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl reprezintă art. II din Legea nr. 175/2010 pentru modificarea Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 502 din 20 iulie 2010, text de lege care are următoarea redactare: „(1) Proprietarii care îşi achită integral cotele de contribuţie la cheltuielile asociaţiilor de proprietari în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi scutiţi de la plata penalităţilor generate de suma restantă cu titlu de bază. Prin cotele de contribuţie la cheltuielile asociaţiilor de proprietari se înţelege datoria cu titlu de bază fără suma rezultată din penalităţi.(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi chiriaşilor care deţin spaţiu locativ în baza unui contract de închiriere cu autorităţile administraţiei publice locale, centrale sau cu orice instituţie a statului.(3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică familiilor al căror venit net minim lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, nu depăşeşte suma de 1.000 lei.(4) Sumele cu titlu de penalităţi datorate către asociaţiile de proprietari, anulate conform prezentei legi, vor fi anulate şi din obligaţiile contractuale existente între asociaţiile de proprietari şi societatea furnizoare de servicii.“În susţinerea neconstituţionalităţii textului de lege criticat sunt invocate dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată şi art. 136 alin. (5) referitor la inviolabilitatea proprietăţii private. Este invocată şi încălcarea art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele: Prevederile de lege criticate exonerează de la plata penalităţilor generate de suma restantă cu titlu de bază familiile de proprietari şi chiriaşi care deţin spaţii locative în baza unor contracte de închiriere cu autorităţile administraţiei publice locale, centrale sau orice instituţie a statului şi al căror venit minim lunar pe membru de familie nu depăşeşte suma de 1.000 lei. De asemenea, prevederile de lege criticate exonerează de la plata penalităţilor rezultate din neîndeplinirea obligaţiilor contractuale faţă de societatea furnizoare de servicii şi asociaţiile de proprietari. Scopul reglementărilor legale examinate este acela de a se asigura plata la termen a prestărilor de servicii comunitare de utilitate publică [potrivit art. 1 alin. (2¹) din Legea nr. 241/2006 a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, 563 din 29 iunie 2006, serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare face parte din sfera serviciilor comunitare de utilităţi publice], de către toţi beneficiarii, problema fiind de interes general. Intervenţia legiuitorului în acest domeniu este justificată nu numai pentru instituirea de măsuri de protecţie socială, dar şi pentru faptul că aceşti operatori economici sunt regii autonome de stat. În aceste condiţii, beneficiarii acestor scutiri sunt stimulaţi să achite cotele de întreţinere curentă pentru serviciile prestate de către furnizori. În ceea ce priveşte susţinerea că textul de lege criticat contravine principiului constituţional al neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, Curtea observă că prevederile de lege criticate sunt de imediată aplicare, dispunând numai pentru perioada ce urmează intrării lor în vigoare. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a stabilit, de principiu, cu prilejul soluţionării unor excepţii de neconstituţionalitate având ca obiect alte dispoziţii legale criticate pentru încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, că „o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare“ (Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002; în acelaşi sens este şi Decizia nr. 73 din 6 martie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 11 mai 2001). Cu privire la susţinerea potrivit căreia prevederile de lege criticate contravin art. 44 alin. (1) şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, precum şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cu motivarea că penalităţile în accepţiunea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului reprezintă un bun, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi primită. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Hotărârea din 26 septembrie 2000, pronunţată în Cauza King şi alţii versus Marea Britanie, interpretând înţelesurile noţiunilor de „bunuri“ şi „proprietate“, a statuat că nu pot fi considerate un bun, în sensul convenţiei, câştigurile viitoare, decât de la momentul la care sunt percepute ori există deja o creanţă executorie. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 175/2010 pentru modificarea Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Apa Canal“ - S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 1.431/233/2010 al Judecătoriei Galaţi. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 iunie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Maria Bratu