Decizia Nr.812 din 21.06.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) lit. a) şi d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, excepţie ridicată din oficiu de Tribunalul Suceava - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 8.180/86/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 15 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 8.180/86/2010, Tribunalul Suceava - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) lit. a) şi d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului.Excepţia a fost ridicată din oficiu de instanţa de judecată întro cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia consideră că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi art. 47 alin. (1), deoarece, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, mama căreia îi expiră concediul de maternitate are un interval rezonabil de timp pentru parcurgerea procedurii în vederea obţinerii indemnizaţiei pentru creşterea copilului, fără să îi fie afectate drepturile sociale, pe când mama căreia îi expiră concediul de risc maternal nu beneficiază de termen în vederea depunerii aceloraşi diligenţe, fiind lipsită de protecţie socială. Or, acest tratament diferit nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă, din moment ce atât concediul de risc maternal, cât şi concediul de maternitate sunt legate de naştere, fiind concedii medicale recunoscute şi acordate prin lege. În consecinţă, apreciază că „tratamentul legal este discriminatoriu, fără ca pentru aceasta să existe un scop legitim şi o proporţionalitate între scop şi mijloacele alese“.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens arată că prevederile de lege atacate nu contravin art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât situaţiile obiectiv diferite vizate de cele două ipoteze legale justifică aplicarea unui tratament juridic diferit, ce nu poate fi considerat discriminatoriu. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din Constituţie apreciază că prevederile de lege criticate sunt conforme regulii constituţionale potrivit căreia statul are obligaţia să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent. În plus, arată că aspectele criticate vizează interpretarea şi aplicarea legii.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 10 alin. (1) lit. a) şi d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 7/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 17 ianuarie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, având următoarea redactare: „(1) Drepturile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, reprezentând indemnizaţie şi stimulent, se cuvin şi se plătesc după cum urmează:a)începând cu ziua următoare celei în care încetează, conform legii, concediul de maternitate, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la acea dată;[...] d)de la data depunerii cererii, pentru toate celelalte situaţii, inclusiv pentru cazul în care cererea a fost depusă peste termenele prevăzute la lit. a), b) şi c).“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 47 alin. (1) privind obligaţia statului de a asigura cetăţenilor un nivel de trai decent. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele: Textele de lege criticate stabilesc momentul acordării drepturilor privind indemnizaţia pentru creşterea copilului, atât mamelor cărora le încetează concediul de maternitate, cât şi mamelor cărora le încetează concediul de risc maternal. Astfel, art. 10 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 stabileşte că indemnizaţia şi stimulentul se cuvin şi se plătesc mamei începând cu ziua următoare celei în care încetează, conform legii, concediul de maternitate, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile de la această dată, iar la lit. d) al aceluiaşi articol se prevede că plata acestei indemnizaţii se efectuează de la data depunerii cererii, pentru toate celelalte situaţii, inclusiv pentru cazul în care cererea a fost depusă peste termenele prevăzute de lege. Cele două ipoteze legale reglementate de normele criticate vizează situaţii obiectiv diferite, ceea ce justifică un tratament juridic diferit. Aşadar, nu se poate susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 16 din Constituţie. Împrejurarea că persoana interesată de acordarea indemnizaţiei nu s-a conformat termenului reglementat de textele de lege criticate, aşa cum rezultă din dosarul instanţei de judecată, dă expresie propriei sale culpe, potrivit principiului „nemo auditur propriam turpitudinem allegans“. Nici critica vizând încălcarea dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din Constituţie, potrivit căreia „Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.“, nu poate fi primită, întrucât din motivaţia ordonanţei de urgenţă rezultă că unul din scopurile sale îl reprezintă îmbunătăţirea echilibrului social-economic al familiei, în susţinerea acesteia pentru creşterea copilului. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) lit. a) şi d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, excepţie ridicată din oficiu de Tribunalul Suceava - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 8.180/86/2010. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 iunie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Maria Bratu