DECIZIE Nr.
811 din 3 iunie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II pct. 1, 2, 5, 9, 11 si 12 din
Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind
cinematografia, astfel cum au fost modificate prin pct. 8 al articolului unic
din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
7/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005
privind cinematografia, precum si pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru
aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 608 din 27 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Simona Ricu - procuror
Fabian Niculae -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II pct. 1,2,5,9, 11 şi 12 din Legea
nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005
privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru
aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Medical Trust" - S.A. în Dosarul nr.
22.328/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 6 ianuarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 22.328/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. II pct. 1, 2, 5, 9,11 şi 12 din Legea nr. 303/2008 privind
aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi
pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului
nr. 39/2005 privind cinematografia.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
„Medical Trust" - S.A. într-un dosar având ca obiect obligaţia de a face.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că art. 136 alin. (3) din Constituţie stabileşte că
fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice, alături de numărul obiectelor
exemplificativ enumerate, şi alte bunuri stabilite prin lege organică. Domeniul
public cuprinde dreptul de proprietate al statului sau unităţilor teritoriale
asupra bunurilor care prin natura lor sunt de uz sau de interes public ori sunt
declarate ca atare prin lege. Dispoziţiile art. II din Legea nr. 303/2008 nu au
declarat bunurile imobile şi mobile în cauză ca fiind de uz sau interes public
local înainte de a le trece din proprietatea privată a statului în proprietatea
publică privată a autorităţii administrativ-teritoriale. In ceea ce priveşte
modalităţile de dobândire a dreptului de proprietate publică, acestea sunt
reglementate în art. 7 din Legea nr. 213/1998, legea permiţând ca anumite
bunuri proprietate publică să fie dobândite prin trecerea lor din proprietatea
privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale pentru cauze de
utilitate publică. Or, bunurile ce fac obiectul Legii nr. 303/2008 nu au fost
declarate de utilitate sau de interes public, iar prin prevederile legale
criticate se instituie o modalitate sui generis de trecere a unor
categorii de bunuri din domeniul privat al statului în domeniul public al
comunelor, oraşelor, municipiilor şi sectoarelor municipiului Bucureşti. Nu
poate exista, potrivit Constituţiei şi Legii nr. 213/1998, un domeniu public
sau privat al unităţii administrativ-teritoriale, astfel cum se prevede în art.
II pct. 9 din Legea nr. 303/2008. Mai mult, prin dispoziţiile art. II din acest
act normativ se adaugă noi subiecte de drept public - „sectoarele municipiului
Bucureşti" -, încălcându-se astfel prevederile legale mai sus enumerate.
Prin dispoziţiile art. II din aceeaşi lege se încalcă şi principiul autonomiei
locale prevăzut de art. 120 alin. (1) din Constituţie. Pct. 1 al art. II din
aceeaşi lege, în opinia autorului, naţionalizează bunurile mobile ale
chiriaşilor din respectivele imobile prin trecerea lor din proprietatea privată
a statului în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale, fapt ce
contravine art. 136 alin. (5). In fine, autorul apreciază că legea a fost
adoptată cu încălcarea art. 73 alin. (3) din Constituţie, potrivit căruia prin
lege organică se reglementează regimul juridic general al proprietăţii.
Tribunalul Bucureşti - Secţia
a VI-a comercială apreciază că este posibil ca art. II din Legea nr.
303/2008 să aibă unele inadvertenţe raportat la art. 136 alin. (3) din
Constituţie, dar nu au rezultat cu claritate indicii de neconstituţionalitate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere al
părţilor prezente, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. II pct. 1,
2, 5, 9, 11 şi 12 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei
Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea
Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind
cinematografia.
Examinând obiectul excepţiei de neconstituţionalitate,
Curtea constată că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie, din
examinarea succesiunii actelor normative în materie, dispoziţiile art. II pct.
1, 2, 5, 9, 11 şi 12 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei
Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 649 din 27 iulie 2006. Aceste texte au fost
modificate şi completate prin art. II pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului
nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr.
328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind
cinematografia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120
din 15 februarie 2008, astfel cum dispoziţiile art. II pct. 1 din această ordonanţă
au fost, la rândul lor, modificate şi completate prin pct. 8 al articolului
unic din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului
nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr.
328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind
cinematografia, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
894 din 30 decembrie 2008. Textele legale criticate au următorul conţinut:
- „Art. II. - 1. La data intrării în vigoare
a prezentei legi, sălile şi grădinile de spectacol cinematografic, prevăzute în
anexa nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 328/2006, cu modificările
şi completările ulterioare, aflate în domeniul privat al statului şi în
administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor
«România-Film», împreună cu terenurile şi bunurile mobile aferente, trec în
domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale locale, comunale,
orăşeneşti, municipale şi al sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, şi
în administrarea consiliilor locale respective.
2. Bunurile mobile aflate în inventarul sălilor şi
grădinilor de spectacol cinematografic trec în proprietatea privată a
unităţilor administrativ-teritoriale locale şi în administrarea consiliilor
locale ale acestora.
[...]
5. Punerea în aplicare a dispoziţiilor pct. 1-4 se face pe baza unui protocol încheiat între primarul
unităţii administrativ-teritoriale beneficiare şi reprezentantul mandatat de
către conducerea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor
«România-Film», în acest scop, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a
prezentei legi. Protocolul încheiat va fi asumat de către consiliile locale
respective prin hotărâre.
[...]
9. Prin derogare de la dispoziţiile art. 10 alin.
(2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al
acesteia, cu modificările şi completările ulterioare, se interzice
autorităţilor administraţiei publice locale trecerea imobilelor preluate în
baza prezentei legi din domeniul public în domeniul privat al respectivelor
autorităţi administrativ-teritoriale.
11. In cazul sălilor şi grădinilor de spectacol
cinematografic care la data preluării fac obiectul unui contract de închiriere
ce prevede în mod expres obligativitatea difuzării de film cinematografic,
autorităţile administraţiei publice locale pot iniţia procedura de privatizare
în favoarea contractantului, în baza dispoziţiilor Legii nr. 346/2004 privind
stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, cu
modificările şi completările ulterioare, dacă difuzarea de film cinematografic
s-a făcut constant şi au fost respectate toate clauzele contractuale.
12. In termen de maximum 30 de zile de la preluarea
sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic, în baza prezentei legi,
beneficiarii contractelor de închiriere pot să notifice intenţia de cumpărare
consiliului local al autorităţii administrativ-teritoriale respective, cu
respectarea prevederilor în vigoare."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 1 alin. (5) care consacră supremaţia Constituţiei, art. 44 alin. (1)
referitor la principiul garantării dreptului de proprietate privată, art. 76
alin. (1) care prevăd că „Legile organice (...) se adoptă cu votul majorităţii
membrilor fiecărei Camere", art. 120 referitor la principiul autonomiei
locale şi art. 136 alin. (3) şi (5) referitor la proprietate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională constată că asupra dispoziţiilor legale criticate s-a mai
pronunţat prin Decizia nr. 269 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 aprilie 2010. Cu acel prilej,
instanţa de contencios constituţional a constatat că prevederile art. II pct. 2
(în măsura în care se referă la bunurile mobile, proprietate a persoanelor
fizice sau a persoanelor juridice de drept privat, aflate în inventarul sălilor
şi al grădinilor de spectacol cinematografic), pct. 11 şi 12 din Legea nr.
328/2006 sunt neconstituţionale şi a respins excepţia de neconstituţionalitatea
prevederilor art. II pct. 1, 5 şi 9 din aceeaşi lege.
Intrucât prevederile art. II pct. 2, 11 şi 12 au fost
declarate neconstituţionale (în măsura în care se referă la bunurile mobile,
proprietate a persoanelor fizice sau a persoanelor juridice de drept privat,
aflate în inventarul sălilor şi al grădinilor de spectacol cinematografic) prin
decizia menţionată şi având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea
nr. 47/1992, republicată, Curtea urmează să respingă ca devenită inadmisibilă
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II pct. 2, 11 şi 12 din
Legea nr. 328/2006.
Referitor la dispoziţiile art. II pct. 1, 5 şi 9 din
Legea nr. 328/2006, avându-se în vedere că nu au intervenit elemente noi, de
natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii
Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în Decizia nr. 269 din 16
martie 2010 îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză. Astfel, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II pct. 1, 5 şi 9 din Legea nr.
328/2006 urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II pct. 2, 11 şi 12 din Legea nr.
328/2006, astfel cum au fost modificate prin pct. 8 al articolului unic din
Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005
privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru
aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Medical Trust" - S.A. în Dosarul nr.
22.328/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.
2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II pct. 1, 5 şi 9 din Legea nr.
328/2006, astfel cum au fost modificate prin pct. 8 al articolului unic din
Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005
privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru
aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, excepţie
ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe de judecată.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iunie 2010.
PREŞEDINTE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae