DECIZIE Nr.
811 din 3 iulie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) si art. 2 alin. (1) din
Legea nr. 335/2007 a camerelor de comert din Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 574 din 30 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Ionescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) şi ale art. 2 alin. (1)
din Legea nr. 335/2007 a camerelor de comerţ din România, excepţie ridicată de
Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Timişoara în Dosarul nr.
1.070/325/2008 al Judecătoriei Timişoara.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei,
consilierul juridic Mădălin-Cristian Vasiu, lipsind cealaltă parte, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Consilierul juridic al autorului excepţiei solicită
admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. In acest sens, arată că în
cuprinsul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 335/2007 nu este reglementat statutul
de utilitate publică pentru camerele judeţene. Totodată, precizează că Decizia
nr. 609/2007, pronunţată de Curtea Constituţională, în controlul a priori al
Legii camerelor de comerţ din România, nu are relevanţă în cauză, de vreme ce
obiectul sesizării l-au constituit mai multe critici privitoare la
neconcordanţe în modul de adoptare a legii deduse controlului.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât, pe
de o parte, textele de lege criticate nu contravin art. 16 din Constituţie,
iar, pe de altă parte, dispoziţiile constituţionale privind garantarea
accesului liber la justiţie şi garantarea proprietăţii private nu sunt
incidente în cauză. Face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr.
609/2007, prin care s-a reţinut constituţionalitatea Legii camerelor de comerţ
din România.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 16 aprilie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 1.070/325/2008, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1
alin. (1) şi ale art. 2 alin. (1) din Legea nr. 335/2007 a camerelor de comerţ
din România. Excepţia a fost ridicată de Camera de Comerţ, Industrie şi
Agricultură Timişoara într-o acţiune civilă formulată de Societatea Comercială
R.I.P.S. - S.A. din Timişoara în contradictoriu cu autorul excepţiei, având ca
obiect anularea Hotărârii Adunării generale a membrilor Camerei de Comerţ,
Industrie şi Agricultură Timişoara din data de 9 ianuarie 2008, prin care s-a
decis modificarea statutului camerei, sustinându-se că hotărârea atacată este contrară legii şi
adoptată nelegal din punctul de vedere al convocării adunării generale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că prevederile art. 1 alin. (1) din Legea
nr. 335/2007 sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, art. 21,
ale art. 44 alin. (1), (2), (8), (9), ale art. 45, art. 53 şi ale art. 135
alin. (2) lit. a), întrucât „conferă drepturi diferite unor persoane juridice
aflate în situaţii echivalente, instituindu-se astfel un tratament
discriminatoriu". De asemenea, consideră că îi „este restrâns exerciţiul
unor drepturi sau libertăţi, fiind încălcate normele unei concurenţe
loiale". Totodată, susţine că prevederile criticate sunt
neconstituţionale, deoarece din cuprinsul acestora s-a omis reglementarea
statutului de utilitate publică şi pentru camerele judeţene. De asemenea,
precizează că, „analizând prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 335/2007 a
constatat că în cazul în care un grup de societăţi comerciale constituie o
asociaţie în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000, sub denumirea «cameră
de comerţ» , rezultă că se pot crea organizaţii paralele care pot conduce la
numeroase confuzii şi chiar imixtiuni în viaţa camerelor de comerţ înfiinţate
în temeiul Decretului-lege nr. 139/1990 şi recunoscute prin Hotărârea
Guvernului nr. 799/1990". Susţine că „există posibilitatea ca noile
organizaţii înfiinţate în temeiul Legii nr. 335/2007 să revendice chiar
patrimoniul camerelor de comerţ înfiinţate conform actelor normative menţionate
anterior". Arată că „prin expunerea de motive înşişi iniţiatorii actului
normativ urmăreau «să îmbunătăţească cadrul legislativ privind organizarea şi
funcţionarea camerelor de comerţ, în vederea sprijinirii procesului de
ameliorare a mediului de afaceri din România», făcându-se referire strict la
camerele de comerţ deja înfiinţate, iar nu la posibilitatea înfiinţării unor
alte organizaţii de acest tip". De asemenea, mai arată că „îi este încălcat
dreptul de proprietate, totodată restrângându-se exerciţiul unor drepturi sau
libertăţi, fără să fie incidente riscuri cu privire la apărarea securităţii
naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a
libertăţilor cetăţenilor".
Judecătoria Timişoara apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, legiuitorul având
autoritatea de reglementare a statutului camerelor de comerţ în virtutea
puterii legiuitoare.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile criticate sunt constituţionale. In acest sens, arată că nu poate
fi reţinută critica de neconstituţionalitate faţă de prevederile art. 16 din
Legea fundamentală, de vreme ce acestea din urmă privesc egalitatea
cetăţenilor, iar nu egalitatea de tratament juridic aplicată unei categorii
distincte de subiecte colective de drept, în speţă camerelor de comerţ. De
asemenea, reţine că dispoziţiile legale criticate, reglementând înfiinţarea
camerelor de comerţ ca organizaţii autonome, neguvernamentale, apolitice, fără
scop patrimonial, cu personalitate juridică, nu sunt de natură să aducă atingere dreptului de proprietate.
Totodată, apreciază că textele legale criticate sunt menite să garanteze
dreptul comercianţilor de a-şi exercita, în condiţiile legii, activităţile
economice şi libera iniţiativă şi consideră că acestea nu contravin
dispoziţiilor constituţionale referitoare la obligaţia statului de a asigura
libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. In acest sens,
face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 609/2007. Apreciază că
dispoziţiile art. 21 şi 53 din Constituţie nu sunt incidente în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 1 alin. (1) şi ale art. 2 alin. (1) din Legea nr.
335/2007 a camerelor de comerţ din România, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 836
din 6 decembrie 2007, având următorul cuprins:
- Art. 1 alin. (1): "Camere/e de comerţ sunt organizaţii autonome, neguvernamentale, apolitice,
fără scop patrimonial, cu personalitate juridică, create în scopul de a
reprezenta, apăra şi susţine interesele membrilor lor şi ale comunităţii de
afaceri în raport cu autorităţile publice şi cu organismele din ţară şi din
străinătate.";
- Art. 2 alin. (1): "Comercianţii,
indiferent de domeniul de activitate, pot constitui în reşedinţele de judeţ şi
în municipiul Bucureşti camere judeţene, destinate promovării intereselor
membrilor lor pentru dezvoltarea comerţului, industriei, agriculturii şi
serviciilor, corespunzător cerinţelor economiei de piaţă."
Prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 335/2007
sunt criticate prin raportare la dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin.
(1),(2),(8),(9), ale art. 53 şi ale art. 135 alin. (2) lit. a), iar prevederile
art. 2 alin. (1) din Legea nr. 335/2007 sunt criticate prin raportare la art.
16, art. 21, art. 44 alin. (1),(2),(8),(9), art. 45, art. 53 şi art. 135 alin.
(2) lit. a) din Constituţie.
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) şi ale art. 2 alin. (1)
din Legea nr. 335/2007, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, întrucât,
potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 29 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
aceasta „decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor
judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei
legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în
vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a
litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".
Obiectul litigiului în care a fost ridicată excepţia îl
constituie o acţiune civilă formulată de Societatea Comercială R.I.P.S. - S.A.
din Timişoara în contradictoriu cu autorul excepţiei, având ca obiect anularea
Hotărârii Adunării generale a membrilor Camerei de Comerţ, Industrie şi
Agricultură Timişoara din data de 9 ianuarie 2008, prin care s-a decis
modificarea statutului camerei, susţinându-se că hotărârea atacată este
contrară legii şi adoptată nelegal din punctul de vedere al convocării adunării
generale.
Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate,
care, pe de o parte, definesc camerele de comerţ, iar, pe de altă parte, prevăd
posibilitatea constituirii de către comercianţi, indiferent de domeniul de
activitate, a unor „camere judeţene" în reşedinţele de judeţ şi în
municipiul Bucureşti, nu au legătură cu speţa dedusă judecăţii.
Astfel, având în vedere
prevederile art. 29 alin. (1) coroborat cu alin. (6) al aceluiaşi articol din
Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a art. 1 alin. (1) şi art.
2 alin. (1) din Legea nr. 335/2007 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Totodată, Curtea reţine că autorul excepţiei este
nemulţumit şi de faptul că nu a fost reglementat, în cuprinsul art. 1 alin. (1)
din Legea nr. 335/2007, statutul de utilitate publică pentru camerele judeţene.
Curtea constată că această critică se referă la o omisiune legislativă,
examinarea criticii de neconstituţionalitate cu un atare obiect excedând
competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea
nr. 47/1992, se pronunţă „numai asupra constituţionalităţii actelor cu
privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile
supuse controlului".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1- 3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca fiind inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1)şi ale art. 2 alin. (1)
din Legea nr. 335/2007 a camerelor de comerţ din România, excepţie ridicată de
Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Timişoara în Dosarul nr.
1.070/325/2008 al Judecătoriei Timişoara.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iulie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu