DECIZIE Nr.
806 din 9 noiembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (2), art. 3, art. 9 alin.
(1) si (2), art. 28 alin. (1) si (2), art. 57 alin. (4) si art. 68 alin. (1)
din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 29 din 17 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre
Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Marinela Mincă - procuror
Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2), art. 3, art. 9 alin.
(1) şi (2), art. 28 alin. (1) şi (2), art. 57 alin. (4) şi ale art. 68 alin.
(1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de
avocat, excepţie ridicată de Nicolae Militaru în Dosarul nr. 15.518/302/2005 al
Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, lipsă
fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de
judecată, autorul excepţiei solicită admiterea acesteia, arătând că textele de
lege criticate contravin prevederilor art. 40 din Constituţie care reglementează
dreptul de asociere.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
inadmisibilă, deoarece textele de lege criticate nu au legătură cu obiectul
cauzei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 12 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 15.518/302/2005, Judecătoria
Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2), art. 3, art. 9 alin.
(1) şi (2), art. 28 alin. (1) şi (2), art. 57 alin. (4) şi ale art. 68 alin.
(1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de
avocat, excepţie ridicată de Nicolae Militaru.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 1 alin. (2), art. 3,
art. 9 alin. (1) şi (2), art. 28 alin. (1) şi (2), art. 57 alin. (4) contravin
art. 40 din Constituţie, deoarece, potrivit acestor texte, profesia de avocat
se exercită numai de avocaţii înscrişi în tabloul barourilor componente ale
Uniunii Naţionale a Barourilor din România. Astfel, autorul excepţiei susţine
că, acţionând în judecată Baroul Bucureşti, el nu mai poate fi apărat de un
avocat membru al acestui barou. In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 68 alin.
(1) din Legea nr. 51/1995, se susţine că acestea contravin dreptului la apărare
reglementat în art. 24 din Constituţie, arătându-se că, în cauza în care
excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată, autorul acesteia nu a fost
reprezentat corespunzător de către avocatul desemnat din oficiu.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens face
referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 1 alin. (2), art. 3, art. 9 alin. (1) şi (2), art.
28 alin. (1) şi (2), art. 57 alin. (4) şi ale art. 68 alin. (1) din Legea nr.
51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, astfel cum
a fost modificată prin Legea nr. 255/2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 559 din 23 iunie 2004.
Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 1 alin. (2): „Profesia de avocat se exercită numai de avocaţii înscrişi în tabloul
baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naţionale a Barourilor
din România, denumită în continuare U.N.B.R.";
- Art. 3: „(1) Activitatea avocatului se realizează prin:
a) consultaţii şi
cereri cu caracter juridic;
b) asistenţă şi reprezentare juridică în faţa
instanţelor judecătoreşti, a organelor de urmărire penală, a autorităţilor cu
atribuţii jurisdicţionale, a notarilor publici şi a executorilor judecătoreşti,
a organelor administraţiei publice şi a instituţiilor, precum şi a altor
persoane juridice, în condiţiile legii;
c) redactarea de acte juridice, atestarea identităţii
părţilor, a conţinutului şi a datei actelor prezentate spre autentificare;
d) asistarea şi reprezentarea persoanelor fizice sau
juridice interesate în faţa altor autorităţi publice cu posibilitatea atestării
identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor încheiate;
e) apărarea şi reprezentarea cu mijloace juridice
specifice a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice în raporturile acestora
cu autorităţile publice, cu instituţiile şi cu orice persoană română sau străină;
f) activităţi de mediere;
g) activităţi fiduciare constând în primirea în
depozit, în numele şi pe seama clientului, de fonduri financiare şi bunuri,
rezultate din valorificarea sau executarea de titluri executorii, după
încheierea procedurii succesorale sau a lichidării, precum şi plasarea şi
valorificarea acestora, în numele şi pe seama clientului, activităţi de
administrare a fondurilor sau a valorilor în care acestea au fost plasate;
h) stabilirea temporară a sediului pentru societăţi
comerciale la sediul profesional al avocatului şi înregistrarea acestora, în
numele şi pe seama clientului, a părţilor de interes, a părţilor sociale sau a
acţiunilor societăţilor astfel înregistrate;
i) activităţile prevăzute la lit. g) şi h) se pot
desfăşura în temeiul unui nou contract de asistenţă juridică;
j) orice mijloace şi căi proprii exercitării
dreptului de apărare, în condiţiile legii.
(2) Activităţile prevăzute la alin. (1) se exercită
numai de avocat, dacă legea nu prevede altfel.";
- Art. 9 alin. (1) şi
(2): „(1) Barourile şi U.N.B.R. asigură exercitarea calificată a dreptului
de apărare, competenţa şi disciplina profesională, protecţia demnităţii şi
onoarei avocaţilor membri.
(2) In fiecare judeţ există şi funcţionează un
singur barou membru al U.N.B.R., cu sediul în localitatea de reşedinţă a
judeţului. ";
- Art. 28 alin. (1) şi
(2): „(1) Avocatul înscris în tabloul baroului are dreptul să asiste şi să
reprezinte orice persoană fizică sau juridică, în temeiul unui contract
încheiat în formă scrisă, care dobândeşte dată certă prin înregistrarea în
registrul oficial de evidenţă.
(2) Avocatul, precum şi clientul au dreptul să
renunţe la contractul de asistenţă juridică sau să îl modifice de comun acord,
în condiţiile prevăzute de statutul profesiei. Renunţarea unilaterală a
clientului nu constituie cauză de exonerare pentru plata onorariului cuvenit,
pentru serviciile avocaţiale prestate, precum şi pentru acoperirea
cheltuielilor efectuate de avocat în interesul procesual al clientului.";
- Art. 57 alin. (4): „Baroul de avocaţi se constituie şi funcţionează numai în cadrul
U.N.B.R., potrivit prezentei legi şi statutului profesiei. ";
- Art. 68 alin. (1): „Baroul asigură asistenţa judiciară în toate cazurile în care
apărarea este obligatorie potrivit legii, precum şi la cererea instanţelor de
judecată, a organelor de urmărire penală sau a organelor administraţiei publice
locale în cazurile în care acestea apreciază că persoanele se găsesc în
imposibilitate vădită de a plăti onorariul."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 24, referitoare la dreptul la apărare, şi ale art. 40, referitoare la
dreptul de asociere.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că nu poate fi reţinută critica potrivit căreia dispoziţiile art. 68
alin. (1) din Legea nr. 51/1995 contravin dreptului la apărare reglementat în
art. 24 din Constituţie, deoarece aprecierea modului în care autorul excepţiei
a fost reprezentat de către avocatul desemnat din oficiu nu intră în competenţa
Curţii Constituţionale, nemulţumirea autorului excepţiei în ceea ce priveşte
munca depusă de către avocatul său din oficiu putând face obiectul unei
eventuale plângeri îndreptate împotriva respectivului avocat, iar nu al unei
excepţii de neconstituţionalitate.
In ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 40 din
Constituţie, Curtea constată că prin Decizia nr. 260 din 12 mai 2005, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din data de 28 iunie 2005,
a statuat că, în concepţia legiuitorului, avocatura este un serviciu public
care este organizat şi funcţionează pe baza unei legi speciale, iar profesia de
avocat poate fi exercitată de un corp profesional selectat şi funcţionând după
reguli stabilite de lege. Această opţiune a legiuitorului nu poate fi
considerată ca neconstituţională, având în vedere că scopul ei este asigurarea
unei asistenţe juridice calificate, iar normele în baza cărora funcţionează nu
contravin principiilor constituţionale, cei care doresc să practice această
profesie fiind datori să respecte legea şi să accepte regulile impuse de
aceasta. Tot cu acel prilej, Curtea Constituţională a statuat că dreptul de
asociere se poate exercita numai cu respectarea legii, şi nu împotriva ei,
astfel că nici acest drept, specific prin natura lui profesiilor liberale, nici
dispoziţiile cuprinse în art. 40 din Constituţie nu sunt nesocotite. Curtea a
reţinut totodată că, deşi avocatura este o profesie liberală şi independentă,
exercitarea sa trebuie să se desfăşoare într-un cadru organizat, în
conformitate cu reguli prestabilite, a căror respectare trebuie asigurată
inclusiv prin aplicarea unor măsuri coercitive, raţiuni care au impus
constituirea unor structuri organizatorice unitare şi prohibirea constituirii
în paralel a altor structuri destinate practicării aceleiaşi activităţi, fără
suport legal. O atare soluţie legislativă nu poate fi calificată însă ca venind
în contradicţie cu dreptul de asociere.
Intrucât nu au intervenit elemente noi de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia,
cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi
în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 1 alin. (2), art. 3, art. 9 alin. (1) şi (2), art. 28 alin. (1) şi (2),
art. 57 alin. (4) şi ale art. 68 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru
organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Nicolae
Militaru în Dosarul nr. 15.518/302/2005 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 noiembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu