DECIZIE Nr. 79
din 5 noiembrie 2007
cu privire la interpretarea
si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995
pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de
locuinte, trecute in proprietatea statului, referitor la posibilitatea valorificarii,
pe calea executarii silite, a imobilelor dobandite in temeiul prevederilor
acestui articol.
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 570 din 29 iulie 2008
Dosar nr. 50/2007
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae
Popa, preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Secţiile Unite ale Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit.a din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a examina
recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de
pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 9 alin. 8 din Legea nr.
112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia
de locuinte, trecute in proprietatea statului, referitor la posibilitatea
valorificarii, pe calea executarii silite, a imobilelor dobandite in temeiul
prevederilor acestui articol.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 75 de
judecători din totalul de 114 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în
interesul legii, punând concluzii de admitere a acestuia în sensul de a se
stabili că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 9 alin. 8 din
Legea nr. 112/1995, imobilele dobândite în temeiul prevederilor acestui articol
nu pot fi valorificate pe calea executării silite.
SECŢIILE UNITE,
In aplicarea dispoziţiilor art. 9 alin. 8 din Legea nr.
112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia
de locuinţe, trecute în proprietatea statului, referitor la posibilitatea
valorificării pe cale silită a imobilelor dobândite în temeiul prevederilor
acestui articol, instanţele judecătoreşti nu au un punct de vedere unitar,
adoptând soluţii diferite cu privire la înstrăinarea acestora în cazul
procedurii executării silite.
Astfel, unele instanţe au considerat că interdicţia
instrăinării prevăzută în art. 9 ultimul alineat din Legea nr. 112/1995 se
extinde şi asupra vânzării pe calea executării silite.
S-a relevat în acest sens că
instituirea interdicţiei s-a făcut în considerarea bunului (intuitu rei), ceea ce ar include şi
cazul vânzării lui în cadrul procedurii executării silite.
S-a motivat că imobilul este inalienabil temporar,
astfel că asupra lui nu se pot realiza acte de dispoziţie şi nici chiar acte de
executare silită, subliniindu-se că ultimul gen de acte ar reprezenta o modalitate indirectă de
eludare a dispoziţiilor legale care scot temporar din circuitul civil această
categorie de bunuri.
S-a mai argumentat că
legiuitorul foloseşte termenul generic de „înstrăinare", ceea ce înseamnă
că intenţia sa a fost aceea de a exclude orice formă de transfer al dreptului
de proprietate, atât cu titlu oneros, cât şi cu titlu gratuit, neexistând nicio
deosebire între înstrăinarea voluntară a imobilului dobândit în baza Legii nr.
112/1995, până la împlinirea termenului de 10 ani, şi înstrăinarea în cadrul
executării silite, care nu implică manifestarea de voinţă a debitorului.
Alte instanţe, dimpotrivă, au considerat că
dispoziţiile art. 9 ultimul alineat din lege prevăd o indisponibilizare
temporară a imobilelor cumpărate în baza acestui act normativ, fără să le
declare neurmăribile, astfel că acestea pot fi valorificate pe calea executării
silite.
S-a mai susţinut că noţiunea de „înstrăinare",
prevăzută în art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995, presupune o manifestare de
voinţă în acest sens, respectiv intenţia de a înstrăina, concretizată în cadrul unui act juridic
voluntar translativ de proprietate, cum sunt contractele de vânzare-cumpărare,
de donaţie, de schimb etc.
Examinându-se punctele de vedere menţionate în raport
cu dispoziţiile legale aplicabile se constată următoarele:
Potrivit art. 9 alin. 1 din Legea nr. 112/1995,
„chiriaşii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură
foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora pot opta, după expirarea
termenului prevăzut la art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata
integrală sau în rate a preţului".
In alin. 8 al aceluiaşi articol se mai prevede că
„apartamentele dobândite în condiţiile alin. 1 nu pot fi înstrăinate 10 ani de
la data cumpărării".
Aşadar, nerespectarea acestei ultime dispoziţii legale
imperative este sancţionată de lege cu nulitatea absolută a actului de
înstrăinare, nulitate ce poate fi invocată în orice stare a procesului de orice
parte interesată şi chiar din oficiu.
Sub acest aspect trebuie observat că, instituind o
atare interdicţie, legiuitorul face referire la „înstrăinare" în sensul de
act juridic voluntar, prin care se transferă dreptul de proprietate asupra
imobilului (vânzare-cumpărare, donaţie, schimb etc).
Or, în înţelesul noţiunii de „înstrăinare" nu
poate fi cuprinsă şi executarea silită, care presupune un transfer forţat al
dreptului de proprietate din patrimoniul debitorului urmărit către terţe
persoane, în scopul obţinerii sumelor de bani necesare îndestulării creditorului
urmăritor.
In această privinţă trebuie avut în vedere că în
materia executării silite este aplicabil principiul instituit în art. 1718 din
Codul civil, în conformitate cu care debitorul este ţinut să răspundă pentru
obligaţiile sale cu toate bunurile mobile şi imobile, evident cu excepţiile
prevăzute de lege.
Or, această interdicţie de înstrăinare nu echivalează
cu scoaterea din circuitul civil a acestor imobile, ci se referă exclusiv la
actele de dispoziţie voluntară ale creditorului, nefiind vizată persoana
debitorului care s-ar vedea eliberat astfel de plata unei creanţe cu o valoare
substanţială.
Ca atare, apartamentele dobândite de chiriaşi în
condiţiile prevăzute în art. 9 alin. 1 din Legea nr. 112/1995, inalienabile
timp de 10 ani de la data cumpărării, chiar dacă nu pot fi înstrăinate prin
acte de voinţă ale beneficiarilor acestei dispoziţii, sunt supuse totuşi
regimului executării silite, a cărei natură juridică diferă de aceea a oricărui
contract de înstrăinare încheiat cu consimţământul celui care a devenit proprietar al bunului.
Dacă, în accepţiunea elementului consimţământ, esenţial
în orice act de înstrăinare încheiat de proprietarul bunului, se înţelege
libera exprimare a voinţei acestuia justificată de o cauză concretizată în voinţa de a achiziţiona
un obiect ce poate constitui echivalentul cel puţin la fel de avantajos pentru
el ca şi bunul pe care îl cedează, este evident că în cazul executării silite
bunul nu mai iese din patrimoniul său cu liberul lui consimţământ integru.
De aceea, ori de câte ori se dispune
între vii cu privire la dreptul de proprietate asupra unui imobil din categoria
celor la care se referă art. 9 alin. 1 din Legea nr. 112/1995, ne aflăm
neîndoielnic într-un caz de înstrăinare pentru care există restricţie timp de 10
ani de la data cumpărării.
Dar, în raport cu finalitatea legii, care urmăreşte să
restricţioneze între vii eventualele tendinţe speculative cu asemenea imobile
achiziţionate în condiţii speciale, de regulă avantajoase pentru dobânditori,
în cazul transmiterii dreptului de proprietate moştenitorilor, ca urmare a
decesului, sau în cadrul procedurii publice a executării silite, desfăşurată în
favoarea creditorului care nu a fost îndestulat în termenii contractului, nu se
mai poate pretinde că asemenea modalităţi de dobândire a imobilului ar mai
putea fi expuse aceluiaşi interes speculativ.
Acest punct de vedere a fost însuşit de altfel de
autorii Legii nr. 10/2001, în care s-a nuanţat o astfel de restricţie,
prevăzându-se, la art. 43 alin. 1, că „chiriaşii cărora, în temeiul prevederilor art. 9 alin. 1-4 din Legea nr. 112/1995, li s-au
vândut, cu respectarea prevederilor acestei legi, apartamentele în care locuiau
au dreptul să le înstrăineze sub orice formă
înainte de împlinirea termenului de 10 ani de la data cumpărării numai
persoanei îndreptăţite, fost proprietar al acelei locuinţe".
Rezultă deci că, în raport cu natura ei juridică,
restricţia înstrăinării imobilului reglementată în alin. 8 al art. 9 din Legea
nr. 112/1995 nu poate împiedica şi desfăşurarea procedurii executării silite
asupra aceluiaşi imobil.
Aşadar, intervenţia procedurii asigurate de executorul
judecătoresc în transferul dreptului de proprietate, care înlătură orice
presupunere că chiriaşul dobanditor al imobilului ar putea determina înstrăinarea
imobilului cumpărat în scopuri speculative, scoate un asemenea caz din câmpul
de acţiune al restricţiei menţionate.
Ca urmare, chiar dacă vânzarea la licitaţie publică în
cadrul urmăririi silite asupra bunurilor imobile, reglementată în art. 488-571
din Codul de procedură civilă, este susceptibilă de a fi privită ca o
modalitate de realizare a unei convenţii de vindere-cumpărare în sensul
prevederilor art. 1294 şi 1388-1390 din Codul civil, totuşi modalitatea total
diferită de dobândire a dreptului de proprietate pe calea acesteia impune
exceptarea ei din formele de înstrăinare la care se referă art. 9 alin. 8 din
Legea nr. 112/1995.
In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a)
din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi
ale art. 329 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în
interesul legii şi a se decide că dispoziţiile art. 9 alin. 8 din Legea nr.
112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia
de locuinţe, trecute în proprietatea statului, se interpretează în sensul că
imobilele dobândite în temeiul prevederilor acestui articol pot constitui
obiect al executării silite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.
Dispoziţiile art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995
pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de
locuinţe, trecute în proprietatea statului, se interpretează în sensul că
imobilele dobândite în temeiul prevederilor acestui articol pot constitui
obiect al executării silite.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de
procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE INALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei