DECIZIE Nr.
783 din 1 iulie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 si art. 15 din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 588 din 5 august 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae
Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin
Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 şi 15 din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Dumitru Bocai
în Dosarul nr. 9.579/118/2007 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercială,
contencios administrativ şi fiscal, cauză ce face obiectul Dosarului nr.
929D/2008 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
1.156D/2008, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată
de Societatea Comercială „Vigroup" - S.A. din Ploieşti şi Societatea
Comercială „Vigogeo Invest" - S.A din Ploieşti în Dosarul nr.
4.803/105/2007 al Tribunalului Prahova - Secţia comercială şi de contencios
administrativ II.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în
discuţie problema conexării celor două cauze.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
propunerea de conexare.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.156D/2008 la Dosarul nr. 929D/2008, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, indicând, în
aceste sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv
Decizia nr. 637/2006, care îşi menţine valabilitatea şi în prezenta cauză.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 30 octombrie
2007, pronunţată în Dosarul nr. 9.579/118/2007, Tribunalul Constanţa -
Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 şi
15 din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de
Dumitru Bocai într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect
suspendarea executării unui act administrativ.
Prin Incheierea din 12 februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 4.803/105/2007, Tribunalul
Prahova - Secţia comercială şi de contencios administrativ II a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de
pârâţii Societatea Comercială „Vigroup" - S.A. Ploieşti şi Societatea
Comercială „Vigogeo Invest" - S.A. din Ploieşti într-o acţiune de
contencios administrativ având ca obiect suspendarea executării unui act administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei invocate în Dosarul nr. 929D/2008 - Dumitru Bocai
- susţine, în esenţă, că „alegerea viceprimarului este un act eminamente
politic, care trebuie să scape cenzurii instanţei de contencios administrativ,
de vreme ce statul român este organizat pe principiul separaţiei puterilor în
stat".
In Dosarul nr. 1.156D/2008, autorii excepţiei arată
următoarele: „dispoziţiile prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004,
potrivit cărora suspendarea executării actului se dispune până la pronunţarea
unei hotărâri definitive şi irevocabile, contravin dreptului la un proces
echitabil, precum şi principiului egalităţii în drepturi, întrucât nu sunt
aplicate - aşa cum prevede art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 -,
prevederile corespondente din Codul de procedură civilă referitoare la
soluţionarea cererilor de suspendare; echitabilitatea procesuală priveşte
inclusiv posibilitatea unei probaţiuni complete a dreptului, fapt ce nu se
întâmplă în ipoteza reglementată de art. 15 din Legea nr. 554/2004, instanţa
putând să dispună suspendarea actului mai înainte de admiterea probatoriului
complet; în măsura în care legea recunoaşte posibilitatea terţilor de a
solicita suspendarea efectelor unei autorizaţii de construire (act
administrativ individual) se încalcă prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) din
Constituţie privind dreptul de proprietate privată, respectiv a atributelor
acestui drept: folosinţa şi dispoziţia materială; în măsura în care nu se
recunoaşte necesitatea depunerii unei cauţiuni de către petentul care solicită
suspendarea este neîndoielnic că textul de lege este neconstituţional, raportat
la art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie".
Tribunalul Constanţa - Secţia comercială, contencios
administrativ şi fiscal, exprimându-şi opinia cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ce face obiectul Dosarului nr.
929D/2008, apreciază că aceasta „nu are caracter întemeiat, întrucât
dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de
autorul excepţiei."
Tribunalul Prahova - Secţia comercială şi de
contencios administrativ II, exprimându-şi opinia
cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ce face obiectul Dosarului nr.
1.156D/2008, apreciază că aceasta este neîntemeiată, invocând în sprijinul
opiniei sale si deciziile Curţii Constituţionale nr. 673/2006, nr. 939/2006,
nr. 1.129/2007 şi nr. 8/2008.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile art. 14 şi ale art. 15 din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004 sunt constituţionale. Reglementările privind procedurile de
suspendare a actelor administrative unilaterale nu sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (4), ale art.
15 alin. (1), ale art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 21 alin. (3), ale art. 24
alin. (1), ale art. 44 alin. (1) şi (2) şi ale art. 126 alin. (2) din
Constituţie, invocate. In acest sens invocă deciziile Curţii Constituţionale
nr. 637/2006 si nr. 8/2008.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu
au comunicat punctele lor de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art.14 şi art. 15 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificate prin art. I pct. 20-22 din Legea
nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului
administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textele criticate au următorul cuprins:
- Art. 14. - Suspendarea executării actului: „(1) In
cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după
seizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a
autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei
competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral
până la pronunţarea instanţei de fond. In cazul în care persoana vătămată nu
introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea
încetează de drept şi fără nicio formalitate.
(2) Instanţa soluţionează cererea de suspendare, de
urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor.
(3)Când în cauză este
un interes public major, de natură a perturba grav funcţionarea unui serviciu
public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ
poate fi introdusă şi de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare,
prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător.
(4)Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este
executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la
comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.
(5)In ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu acelaşi conţinut ca şi cel suspendat de către
instanţă, acesta este suspendat de drept. In acest caz nu este obligatorie
plângerea prealabilă.
(6)Nu pot fi formulate mai multe cereri de
suspendare succesive pentru aceleaşi motive.
(7) Suspendarea
executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de
executare, până la expirarea duratei suspendării.";
-Art. 15. - Solicitarea suspendării prin acţiunea
principală: „(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral
poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin
cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a
actului atacat. In acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului
administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau
printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond.
(2)Dispoziţiile art. 14 alin. (2)-(7) se aplică în mod corespunzător.
(3)Hotărârea dată cererii de suspendare este
executorie de drept, iar introducerea recursului, potrivit art. 14 alin. (4),
nu suspendă executarea.
(4) In ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura
suspendării, dispusă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la
soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a
solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin.
(1)."
Textele constituţionale invocate sunt cele ale
dispoziţiilor art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului
puterilor, art. 15 alin. (1) referitoare la principiul universalităţii, art. 16
alin. (1) şi (2) care consacră principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii
şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, art. 21 alin.
(3) consacrat dreptului la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) care
garantează dreptul la apărare şi ale art. 44 alin. (1) şi (2) care consacră
principiile garantării şi ocrotirii în mod egal de lege a proprietăţii private, indiferent de titular.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 14 şi ale art. 15 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004 sunt criticate sub două aspecte principale: primul
vizează încălcarea principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat,
consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituţie, deoarece se apreciază că
activitatea de control jurisdicţional a instanţei de judecată asupra actelor
administrative constituie o ingerinţă a puterii judecătoreşti în exerciţiul
puterii executive; al doilea aspect priveşte condiţiile de suspendare a executării
actului, care creează, în opinia autorilor excepţiei, o inegalitate de arme
între reclamant şi pârât, afectează echitabilitatea procesuală, dreptul la
apărare şi aduce atingere, finalmente, dreptului de proprietate privată.
Cât priveşte primul aspect luat în discuţie, Curtea
constată că, prin Decizia nr. 700 din 17 iunie 2008 referitoare la excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, nepublicată încă la momentul
pronunţării prezentei decizii, a reţinut că „principiul separaţiei şi
echilibrului puterilor în stat presupune existenţa unui control reciproc între
puterile statului, sub aspectul exercitării în conformitate cu legea a
atribuţiilor lor specifice, acesta fiind un mecanism specific statului de drept
şi democratic pentru evitarea abuzurilor din partea uneia sau alteia dintre
puterile statului. Principiul neagă opusul său, care este cel al unanimităţii,
caracteristic statului totalitar şi dictatorial. In acelaşi spirit, Constituţia
consacră, la art. 52, dreptul persoanei vătămate într-un drept al său ori
într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ
sau prin nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri, să obţină
recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi
repararea pagubei". Ca atare, o astfel de critică de neconstituţionalitate
nu poate fi primită.
Referitor la al doilea aspect
vizat de critica de neconstituţionalitate, Curtea, prin jurisprudenţa sa în materie,
a răspuns unor critici asemănătoare. De exemplu, prin Decizia nr. 1.129 din 27
noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 856
din 13 decembrie 2007, Curtea, respingând excepţia, a reţinut următoarele:
„Cererea de suspendare a actului administrativ poate fi introdusă în cazuri
bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, iar instanţa are
obligaţia de a soluţiona de urgenţă cererea, cu citarea părţilor. Suspendarea
actelor administrative reprezintă, aşadar, o situaţie de excepţie, întrucât
acestea se bucură de prezumţia de legalitate. (...) Mai mult, dispoziţiile de
lege criticate nu împiedică sub nicio formă soluţionarea cauzelor într-un
termen rezonabil, deoarece suspendarea actului administrativ atacat poate fi
dispusă de instanţa de judecată numai până la soluţionarea definitivă şi
irevocabilă a cauzei."
Având în vedere cele mai sus arătate, Curtea constată
că nici criticile de neconstituţionalitate formulate în prezenta cauză,
referitoare la încălcarea art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21
alin. (3) şi a art. 24 alin. (1) din Constituţie nu sunt întemeiate.
Cât priveşte invocarea prevederilor art. 44 alin. (1)
şi (2) din Legea fundamentală, referitoare la principiul garantării şi
ocrotirii proprietăţii
private în mod egal de lege, indiferent de titular, Curtea constată că acestea
nu au incidenţă în cauză, deoarece prevederile art. 14 şi ale art. 15 din Legea
nr. 554/2004, conţinând norme procesuale, nu afectează sub nicio formă dreptul
de proprietate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 14 şi ale art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, excepţie ridicată de Dumitru Bocai în Dosarul nr. 9.579/118/2007 al
Tribunalului Constanţa - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal,
respectiv de Societatea Comercială „Vigroup" - S.A. din Ploieşti şi
Societatea Comercială „Vigogeo Invest" - S.A. din Ploieşti în Dosarul nr.
4.803/105/2007 al Tribunalului Prahova - Secţia comercială şi de contencios
administrativ II.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iulie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi