DECIZIE Nr.
781 din 7 noiembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 28 alin. (2) teza intai din Legea
sindicatelor nr. 54/2003 si ale art. 78 partea finala din Legea nr. 24/2000
privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 6 din 4 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu
- judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (2) teza întâi din Legea
sindicatelor nr. 54/2003 şi ale art. 78 partea finală din Legea nr. 24/2000
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative,
excepţie ridicată de Consiliul Judeţean Constanţa în Dosarul nr. 1.691/2006 al
Curţii de Apel Iaşi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde, pentru partea Sindicatul
Salariaţilor din Teatrul de Revistă „Fantasio" din Constanţa, domnul
avocat Aurel Glăvan, apărător ales cu delegaţie la dosar. Se constată lipsa
autorului excepţiei şi a părţilor Sindicatul Salariaţilor din Teatrul Dramatic
„Ovidius" şi Sindicatul Salariaţilor din Teatrul de Balet „Oleg
Danovschi", ambele din Constanţa. Procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Magistratul-asistent învederează Curţii că autorul
excepţiei a transmis o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de
judecată în vederea pregătirii apărării.
Reprezentantul Sindicatului Salariaţilor din Teatrul de
Revistă „Fantasio" şi reprezentantul Ministerului Public se opun admiterii
cererii de amânare.
Deliberând, Curtea respinge cererea de amânare, în
temeiul art. 156 alin. 1 din Codul de procedură
civilă.
Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă
cuvântul reprezentantului Sindicatului Salariaţilor din Teatrul de Revistă
„Fantasio". Acesta solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate
ca neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu contravin prevederilor
constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 12 iunie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 1.691/2006, Curtea de Apel Iaşi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
28 alin. (2) teza întâi din Legea sindicatelor nr. 54/2003 şi ale art. 78 partea finală din Legea
nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor
normative.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de
Consiliul Judeţean Constanţa într-o cauză de contencios administrativ având ca
obiect soluţionarea recursului declarat împotriva sentinţei prin care
Tribunalul Iaşi - Secţia de contencios administrativ a anulat două hotărâri
emise de autorul excepţiei.
In motivarea excepţiei
de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine
că prevederile art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 sunt
neconstituţionale, întrucât constituie o completare a art. 9 din Constituţie,
care nu prevede în mod expres dreptul sindicatelor de a introduce acţiuni în
faţa instanţelor judecătoreşti. Consideră că textul de lege criticat este
contrar şi art. 21 din Constituţie, care, în interpretarea sa, consacră dreptul
persoanelor fizice sau juridice, inclusiv organizaţiilor sindicale, de a se
adresa justiţiei, dar numai pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi
intereselor legitime proprii, nu şi ale altora. In continuare, susţine că
formularea din finalul art. 78 din Legea nr. 24/2000 reprezintă o încălcare a
art. 120 alin. (1) şi art. 122 din Constituţie, întrucât restrânge aplicarea
principiului autonomiei locale doar la domeniile stabilite de legiuitorul
ordinar, or, prevederile constituţionale conferă autorităţilor administraţiei locale
competenţă materială generală.
Curtea de Apel Iaşi -
Secţia de contencios administrativ şi fiscal arată
că, asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (2)
din Legea sindicatelor nr. 54/2003, Curtea Constituţională s-a pronunţat în
repetate rânduri în sensul respingerii acesteia. Referitor la excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 din Legea nr. 24/2000, apreciază
că este neîntemeiată, întrucât consacrarea constituţională a principiului
descentralizării, autonomiei locale şi al deconcentrării serviciilor publice nu
semnifică o libertate absolută a unităţilor administrativ-teritoriale în
exercitarea atribuţiilor conferite prin lege.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea
sindicatelor nr. 54/2003 este neîntemeiată. Precizează că textul criticat
reprezintă o aplicare a art. 9 din Constituţie, acesta fiind chiar temeiul
constituţional al reglementării condiţiilor şi mijloacelor prin care
organizaţiile sindicale contribuie la apărarea drepturilor şi intereselor
legitime ale membrilor lor. Consideră că textul de lege criticat nu contravine
nici art. 21 din Constituţie. Referitor la critica de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 78 din Legea nr. 24/2000, arată că reglementarea la nivel
legal a limitelor în care autorităţile administraţiei publice locale pot
elabora acte normative nu contravine principiului constituţional al autonomiei
locale.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 sunt
constituţionale şi constituie o concretizare a dreptului de acces liber la
justiţie, sindicatele contribuind la apărarea drepturilor şi la promovarea
intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor lor. Precizează că
nu poate fi reţinută nici critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
78 partea finală din Legea nr. 24/2000, întrucât prevederile constituţionale
invocate de autorul excepţiei se referă la principiul autonomiei locale în
cadrul organizării administraţiei publice din unităţile
administrativ-teritoriale, iar nu la existenţa unei autonomii de decizie în
afara cadrului legal, care este general obligatoriu.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului părţilor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art.
1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 28 alin. (2) teza întâi din Legea sindicatelor nr.
54/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 5 februarie 2003, potrivit
cărora „In exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) organizaţiile
sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv
de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de
un mandat expres din partea celor în cauză. (...)", şi cele ale art.
78 partea finală din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă
pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 777 din 25 august
2004, care au următorul cuprins: „Actele normative ale autorităţilor
administraţiei publice locale se adoptă ori se emit pentru reglementarea unor
activităţi de interes local, în limitele stabilite prin Constituţie şi prin
lege şi numai în domeniile în care acestea au atribuţii legale."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
art. 28 alin. (2) teza întâi din Legea sindicatelor nr. 54/2003 contravine
dispoziţiilor constituţionale ale art. 9 - „Sindicatele, patronatele şi
asociaţiile profesionale" şi ale art. 21 - „Accesul liber la justiţie". In ceea
ce priveşte art. 78 partea finală din Legea nr. 24/2000 privind normele de
tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, autorul excepţiei
susţine că este contrar dispoziţiilor constituţionale ale art. 120 alin. (1)
care stabileşte principiile de bază pe care se întemeiază administraţia publică
din unităţile administrativ-teritoriale şi celor ale art. 122 referitor la
consiliul judeţean.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
I. Dispoziţiile art. 28 alin.
(2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 au mai format obiect al controlului de
constituţionalitate, iar Curtea a respins excepţia ca neîntemeiată. Astfel, în
considerentele Deciziei nr. 175 din 15 aprilie 2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 17 mai 2004, Curtea a constatat că „nu există nicio
interdicţie constituţională pentru ca legea şi statutele organizaţiilor
sindicale să prevadă dreptul acestora de a introduce acţiuni în justiţie în
numele membrilor lor şi de a-i reprezenta pe aceştia în cauzele al căror obiect
este compatibil cu rolul sindicatelor, respectiv de a apăra drepturile sau
interesele profesionale, economice şi sociale ale membrilor lor". In
aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că, „potrivit tezei finale a art. 28 alin.
(2) din Legea nr. 54/2003, acţiunea în justiţie nu va putea fi introdusă sau
continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la
judecată, ceea ce constituie o garanţie a realizării scopului sindicatelor, şi
anume apărarea drepturilor şi intereselor profesionale, economice şi sociale
ale membrilor săi". Prin urmare, dreptul de liber acces la justiţie,
garantat constituţional prin art. 21, nu este nesocotit. De asemenea, Curtea a
statuat că temeiul constituţional în virtutea căruia sindicatele au dreptul de
a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în
justiţie în numele membrilor lor, îl constituie prevederile art. 9, pe care
autorul excepţiei le invocă în motivarea acesteia.
II. In ceea ce priveşte
dispoziţiile art. 78 partea finală din Legea nr. 24/2000 privind normele de
tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, Curtea observă că
acestea circumscriu posibilitatea autorităţilor administraţiei publice locale
de a adopta sau de a emite acte normative numai în domeniile în care acestea au
competenţe atribuite în mod legal. Asupra semnificaţiei principiului statuat de
art. 120 alin. (1) din Constituţie, Curtea Constituţională a reţinut, în
Decizia nr. 136 din 3 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 647 din 16
octombrie 2001, că „se referă la principiul autonomiei locale în cadrul
organizării administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale, iar
nu la existenţa unei autonomii de decizie în afara cadrului legal, care este
general obligatoriu". Prin Decizia nr. 566 din 20 decembrie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 155 din 22 februarie 2005, Curtea a reţinut că
însăşi Carta europeană a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15
octombrie 1985, făcând referire, în art. 3 pct. 1, la cadrul legal intern,
defineşte conceptul de autonomie locală ca „dreptul şi capacitatea efectivă ale
autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în
cadrul legii, în nume propriu şi în interesul populaţiei locale, o parte
importantă a treburilor publice". In plus, Curtea Constituţională a
statuat că principiul autonomiei locale nu presupune „absolvirea autorităţilor
administraţiei publice locale de la obligaţia respectării legilor cu caracter
general şi valabilitate pe întreg teritoriul ţării". Prin urmare, critica
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 partea finală din Legea nr.
24/2000, prin raportare la prevederile constituţionale ale art. 120 alin. (1)
şi ale art. 122, este neîntemeiată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (2) teza întâi din Legea
sindicatelor nr. 54/2003 şi ale art. 78 partea finală din Legea nr. 24/2000
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative,
excepţie ridicată de Consiliul Judeţean Constanţa în Dosarul nr. 1.691/2006 al
Curţii de Apel Iaşi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 noiembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu