DECIZIE Nr.
771 din 1 iulie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 588 din 5 august 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puică -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 2 şi 3 din
Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mihai Onofrei în Dosarul nr.
6.811/121/2007 al Tribunalului Galaţi - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în
acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 643 din 12 decembrie 2007,
pronunţată în Dosarul nr. 6.811/121/2007, Tribunalul Galaţi - Secţia penală
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 171 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală.
Excepţia a fost ridicată de Mihai Onofrei cu ocazia
soluţionării unei cauze penale privind pe autorul excepţiei, trimis în judecată
pentru săvârşirea unei tentative la infracţiunea de omor calificat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 171 alin. 2 şi 3 din
Codul de procedură penală încalcă egalitatea în drepturi a cetăţenilor, precum
şi dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, întrucât, spre
deosebire de faza judecăţii, în faza de urmărire penală nu există
obligativitatea asistenţei juridice pentru învinuit sau inculpat în cauzele în
care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă
sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare. Consideră că limitarea
asistenţei juridice obligatorii în cursul urmăririi penale faţă de cea din
cursul judecăţii este total nejustificată şi constituie o evidentă
discriminare. Arată că dispoziţiile de lege criticate nu garantează pe deplin
dreptul şi posibilitatea învinuitului sau inculpatului de a se apăra. De
asemenea, prevederile art. 171 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală aduc
atingere echitabilităţii procesului, din moment ce între cele două faze ale
aceluiaşi proces penal, unic şi indivizibil, există diferenţe în privinţa
tratării problemei obligativităţii asistenţei juridice, cu evidente consecinţe
nefavorabile pentru învinuit sau inculpat.
Tribunalul Galaţi -
Secţia penală apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât Legea fundamentală garantează
dreptul la apărare, iar nu pe cel la asistenţă juridică obligatorie, stabilirea cazurilor în care
asistenţa juridică a învinuitului sau inculpatului este
obligatorie fiind un atribut exclusiv al legiuitorului.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere că regula
consacrată constituţional este aceea a asistenţei juridice facultative, iar
excepţiile de la această regulă sunt lăsate la aprecierea legiuitorului. Face
trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, invocând
deciziile nr. 7/2000, nr. 109/2001, nr. 365/2005 şi nr. 600/2006.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 171 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală sunt constituţionale
întrucât dreptul la apărare nu poate fi confundat cu dreptul la asistenţă
juridică obligatorie, primul fiind garantat în toate cazurile, iar cel de-al
doilea fiind creat de legiuitor, care stabileşte şi situaţiile în care
consideră că este necesar. Invocă, în acest sens, deciziile Curţii
Constituţionale nr. 7/2000, nr. 533/2005 şi nr. 600/2006.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art.2, 3', 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 171 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală,
care au următorul conţinut: „Asistenţa juridică este obligatorie când
învinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau
într-un institut medical educativ, când este reţinut sau arestat chiar în altă
cauză, când faţă de acesta a fost dispusă măsura de siguranţă a internării
medicale sau obligarea la tratament medical chiar în altă cauză ori când
organul de urmărire penală sau instanţa apreciază că învinuitul ori inculpatul
nu şi-ar putea face singur apărarea, precum şi în alte cazuri prevăzute de
lege.
In cursul judecăţii, asistenţa juridică este
obligatorie şi în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită
pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai
mare."
In opinia autorului excepţiei, prevederile art. 171
alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile constituţionale
ale art. 16 cu privire la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3)
referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 privind dreptul la
apărare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 171 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală au mai fost supuse
controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi
prevederi din Legea fundamentală invocate şi în prezenta cauză şi cu motivări
similare. Astfel, prin Decizia nr. 312 din 13 martie 2008, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 17 aprilie 2008, Curtea a respins
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 2 şi 3 din
Codul de procedură penală, reţinând că Legea fundamentală garantează dreptul la
apărare, iar nu şi pe cel la asistenţă juridică obligatorie. Astfel, stabilirea
cazurilor în care asistenţa juridică este obligatorie constituie atributul
exclusiv al legiuitorului. In cazurile în care legea impune asistenţa juridică
obligatorie a învinuitului sau inculpatului, apărarea are valoarea unei
instituţii de cert interes social, care funcţionează atât în favoarea
învinuitului sau a inculpatului, cât şi în vederea asigurării unei bune
desfăşurări a procesului penal, în considerarea unor situaţii speciale ce
rezultă din însăşi enumerarea cuprinsă în dispoziţiile de lege criticate. Prin urmare, nu se poate susţine că
dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale numai pentru că nu prevăd
că asistenţa juridică este obligatorie în toate cazurile, câtă vreme exercitarea
dreptului la asistenţă juridică este garantată. Cu acelaşi prilej, Curtea a
statuat că dispoziţiile de lege criticate nu îngrădesc dreptul părţilor
interesate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor
şi intereselor lor legitime şi de a se prevala, în tot cursul procesului penal
de toate garanţiile care condiţionează, într-o societate democratică procesul
echitabil, ele aplicându-se în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza
normei juridice, fără discriminări pe considerente arbitrare. De altfel,
principiul egalităţii presupune un tratament identic pentru toate persoanele
aflate în aceeaşi situaţie juridică şi nu uniformizarea situaţiilor în care se
poate afla o persoană. Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele
deciziei menţionate mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 171 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Mihai Onofrei în Dosarul nr. 6.811/121/2007 al Tribunalului Galaţi
- Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iulie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică