Decizia Nr.770 din 10.11.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 6 din 06 ianuarie 2016

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de SCP Prolex IPURL, în calitate de lichidator judiciar al Societăţii AS Faber Tex - S.R.L. din Mărăcineni, satul Argeşelul, judeţul Argeş în Dosarul nr. 1.944/1.259/2009 al Tribunalul Specializat Argeş, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.181D/2015.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât, pe de o parte, autoarea acesteia nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, iar, pe de altă parte, dispoziţiile art. 31 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 18 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.944/1.259/2009, Tribunalul Specializat Argeş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de SCP Prolex IPURL, în calitate de lichidator judiciar al Societăţii AS Faber Tex - S.R.L. din Mărăcineni, satul Argeşelul, judeţul Argeş, într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile Legii nr. 85/2006, precum şi art. 140 din această lege dispun clar şi precis că din sumele încasate, în temeiul art. 138 din aceeaşi lege, se plătesc cheltuielile de procedură, întrucât acestea sunt creanţe şi formează pasivul debitorului. Or, aplicarea prevederilor criticate în sensul că exclud expres plata cheltuielilor de procedură din sumele obţinute din executarea unei sentinţe, pronunţate în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006, conduce la încălcarea dreptului la informaţie, precum şi a prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, situaţie în care textul legal criticat nu este precis şi clar, astfel încât persoanele să îşi poată adapta conduita corespunzător, nefiind îndeplinită, prin urmare, nici cerinţa de previzibilitate a legii. În acest context se ajunge în situaţia în care nu pot fi plătite cheltuielile de procedură efectuate, aspect ce contravine dispoziţiilor exprese ale art. 131 din Legea nr. 85/2006, care, într-o asemenea ipoteză, dispune închiderea imediată a procedurii. Legea nu distinge, astfel că nici judecătorul nu poate distinge, pentru că ar avea consecinţa adăugării la lege. În continuare, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la claritatea şi previzibilitatea legii, expune aspecte particulare ale speţei.6. Tribunalul Specializat Argeş opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât din argumentarea acesteia rezultă că neconstituţionalitatea textului criticat este dedusă nu din raportarea la prevederile constituţionale menţionate, ci din modul de aplicare a acestuia, raportat la un alt text din legea insolvenţei, respectiv art. 131. Totodată, menţionează că, de altfel, dispoziţiile art. 31 din Constituţie nu au aplicabilitate în speţa dedusă judecăţii.7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 140 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au următorul cuprins: „Sumele depuse potrivit dispoziţiilor art. 138 alin. (1) vor intra în averea debitorului şi vor fi destinate, în caz de reorganizare, plăţii creanţelor potrivit programului de plăţi, completării fondurilor necesare continuării activităţii debitorului, iar în caz de faliment, acoperii pasivului."11. Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată prin art. 344 lit. a) din titlul V - Dispoziţii tranzitorii şi finale din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Însă, având în vedere prevederile art. 343 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora „Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date", precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea urmează a exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor art. 140 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor şi art. 31 privind dreptul la informaţie.13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile criticate stabilesc destinaţia sumelor ce vor intra în averea debitorului, depuse potrivit dispoziţiilor art. 138 alin. (1), respectiv, în caz de reorganizare, acestea vor fi destinate plăţii creanţelor potrivit programului de plăţi, completării fondurilor necesare continuării activităţii debitorului, iar în caz de faliment, acoperirii pasivului. Astfel, prevederile art. 138 alin. (1), la care fac referire dispoziţiile criticate în prezenta cauză, stabilesc că, în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvenţă a debitorului, „la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: (...)".14. Faţă de acestea, Curtea observă că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate deduce pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 140 din Legea nr. 85/2006 prin prisma modului în care acestea sunt interpretate şi aplicate prezentei cauze. Or, în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea prevederilor criticate la speţa dedusă judecăţii, Curtea reţine că aceste probleme excedează controlului de constituţionalitate şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional, fiind de competenţa instanţei judecătoreşti. În atare situaţie, excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. De altfel, în acest sens este şi jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 357 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011, sau Decizia nr. 1.474 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2012, Decizia nr. 1.044 din 11 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2013.15. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de SCP Prolex IPURL, în calitate de lichidator judiciar al Societăţii AS Faber Tex - S.R.L. din Mărăcineni, satul Argeşelul, judeţul Argeş, în Dosarul nr. 1.944/1.259/2009 al Tribunalului Specializat Argeş.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Specializat Argeş şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 10 noiembrie 2015.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioniţa Cochinţu