DECIZIE   Nr. 77 din 20 februarie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 pct. 2 lit. a), art. 361 alin. 1 lit. c) si ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE:                CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 198 din 27 martie 2003

    Nicolae Popa       - presedinte
    Costica Bulai      - judecator
    Nicolae Cochinescu - judecator
    Constantin Doldur  - judecator
    Kozsokar Gabor     - judecator
    Petre Ninosu       - judecator
    Lucian Stangu      - judecator
    Ioan Vida          - judecator
    Iuliana Nedelcu    - procuror
    Florentina Geangu  - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 pct. 2 lit. a), art. 361 alin. 1 lit. c) si ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Mariana Rosca in Dosarul nr. 413/2002 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca fiind neintemeiata, aratand ca asupra textelor de lege criticate Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin mai multe decizii, de exemplu prin Decizia nr. 136 din 5 octombrie 1999 si Decizia nr. 176 din 18 iunie 2002. Se apreciaza ca nu sunt evocate imprejurari noi care sa justifice schimbarea jurisprudentei Curtii.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 7 noiembrie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 413/2002, Curtea Suprema de Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 pct. 2 lit. a), art. 361 alin. 1 lit. c) si ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Mariana Rosca, inculpata recurenta in dosarul mentionat.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine ca dispozitiile legale criticate sunt contrare prevederilor constitutionale ale art. 16, referitoare la egalitatea in drepturi, si ale art. 21, referitoare la dreptul la acces liber la justitie. Se arata ca, intrucat excluderea caii de atac a apelului vizeaza numai anumite categorii de persoane, dupa calitatea acestora, se incalca prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie. De asemenea, se arata ca prin dispozitiile art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedura penala, potrivit carora in acest caz recursul nu se limiteaza la motivele de casare aratate in art. 385^9 din acelasi cod, nu se poate justifica in toate cazurile inlaturarea caii de atac a apelului. In timp ce cu ocazia judecarii apelului "instanta [...] poate administra orice noi probe pe care le considera necesare" (art. 378 alin. 2 din Codul de procedura penala), in recurs instanta "verifica hotararea atacata pe baza lucrarilor si materialului din dosarul cauzei si a oricaror inscrisuri noi, prezentate la instanta de recurs" (art. 385^14 din Codul de procedura penala). Autoarea conchide ca egalitatea in drepturi, consacrata prin art. 16 alin. (1) din Constitutie, impune inlaturarea oricaror privilegii si discriminari, astfel incat cetatenii sa poata beneficia de aceleasi cai de atac si de aceeasi procedura, in cauze similare.
    Curtea Suprema de Justitie - Sectia penala considera ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata in cauza este neintemeiata.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Presedintele Camerei Deputatilor considera ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. In acest sens arata ca dreptul la un proces echitabil nu implica existenta mai multor grade de jurisdictie, iar liberul acces la justitie nu presupune accesul la toate instantele judecatoresti si la toate gradele de jurisdictie. Principiul egalitatii in fata legii nu inseamna uniformitate, astfel ca, daca la situatii egale trebuie sa corespunda un tratament egal, la situatii diferite tratamentul nu poate fi decat diferit. Legiuitorul a stabilit regimuri diferite privind caile de atac, efectul devolutiv al recursului si limitele acestuia, urmand sa se aiba in vedere si garantiile procesuale reglementate in art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedura penala.
    Guvernul, intemeindu-se pe jurisprudenta Curtii Constitutionale, considera ca sustinerile autoarei exceptiei sunt nefondate, deoarece textele de lege criticate nu incalca principiul egalitatii cetatenilor in fata legii si nici principiul liberului acces la justitie. Se mai arata ca necesitatea stabilirii de competente speciale in raport cu calitatea unor categorii de persoane este un principiu unanim admis in doctrina si consacrat in legislatiile tuturor statelor. Se mai considera ca, de altfel, competenta si procedura de judecata, precum si caile de atac si conditiile exercitarii acestora sunt stabilite de lege, iar Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, in art. 2 al Protocolului nr. 7 aditional la conventie, prevede obligativitatea dublului grad de jurisdictie in materie penala. Asadar, nu se poate vorbi despre o contrarietate a dispozitiilor legale criticate, in raport cu conventia invocata. Pe de alta parte, potrivit prevederilor art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedura penala, in cauzele in care nu se face apel, motivele de casare nu se limiteaza la cele aratate in art. 385^9, iar instanta de judecata este obligata sa examineze cauza dedusa judecatii sub toate aspectele.
    Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.
    Presedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere asupra exceptiei.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 29 pct. 2 lit. a), art. 361 alin. 1 lit. c) si ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, dispozitii care au urmatorul continut:
    - Art. 29 pct. 2 lit. a): "Curtea Suprema de Justitie: [...]
    2. ca instanta de recurs, judeca:
    a) recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate, in prima instanta, de curtile de apel si Curtea Militara de Apel;"
    - Art. 361 alin. 1 lit. c): "Sentintele pot fi atacate cu apel. Nu pot fi atacate cu apel: [...]
    c) sentintele pronuntate de curtile de apel si Curtea Militara de Apel;"
    - Art. 385^1 alin. 1 lit. c): "Pot fi atacate cu recurs: [...]
    c) sentintele pronuntate de curtile de apel si Curtea Militara de Apel;"
    Autoarea exceptiei, condamnata in prima instanta de Curtea de Apel Bacau pentru savarsirea unor infractiuni in calitate de magistrat, sustine ca dispozitiile legale criticate, care, datorita calitatii sale, o priveaza de dreptul la calea de atac a apelului, contravin prevederilor art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea in drepturi, si celor ale art. 21 din Constitutie, referitoare la dreptul de acces liber la justitie.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata urmatoarele:
    Din coroborarea dispozitiilor legale procesuale penale, criticate pe calea exceptiei de neconstitutionalitate, se retine ca hotararile pronuntate in prima instanta de curtile de apel pot fi atacate numai cu recurs, nu si cu apel.
    In activitatea sa jurisdictionala anterioara Curtea Constitutionala a examinat daca liberul acces la justitie este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale pentru situatii deosebite sau daca el implica existenta unor proceduri unice chiar si pentru situatii deosebite, inclusiv in ceea ce priveste exercitarea cailor de atac. De asemenea, Curtea a analizat in ce conditii existenta unor particularitati procedurale, in special referitoare la exercitarea cailor de atac, este in concordanta cu principiul egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, prevazut la art. 16 alin. (1) din Constitutie.
    Prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea a statuat ca liberul acces la justitie presupune si accesul la mijloacele procedurale prin care se infaptuieste justitia. Instituirea regulilor de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti este de competenta exclusiva a legiuitorului. Aceasta solutie decurge din dispozitiile constitutionale ale art. 125 alin. (3), potrivit carora "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege", precum si din cele ale art. 128, conform carora "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii".
    In considerentele aceleiasi decizii s-a retinut ca semnificatia art. 21 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia accesul la justitie nu poate fi ingradit prin lege, este aceea ca nici o categorie sau grup social nu se poate exclude de la exercitiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit. Insa legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, precum si modalitati de exercitare a drepturilor procedurale, astfel incat accesul liber la justitie nu inseamna accesul, in toate cazurile, la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac.
    Referitor la incalcarea principiului egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constitutie, Curtea Constitutionala a statuat in mod constant ca nu este contrar principiului egalitatii instituirea unor reguli speciale, inclusiv in ce priveste caile de atac, cat timp ele asigura egalitatea juridica a cetatenilor in utilizarea lor.
    Asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 pct. 2 lit. a), art. 361 alin. 1 lit. c) si ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin mai multe decizii, respingand-o ca neintemeiata. Mentionam dintre decizii pe cea mai recenta, si anume Decizia nr. 176 din 18 iunie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 542 din 24 iulie 2002.
    Solutia adoptata prin aceasta decizie, precum si considerentele pe care ea se intemeiaza sunt valabile si in cauza de fata, deoarece nu exista nici un temei pentru schimbarea jurisprudentei Curtii.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si (6) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a art. 29 pct. 2 lit. a), art. 361 alin. 1 lit. c) si art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Mariana Rosca in Dosarul nr. 413/2002 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 20 februarie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu