Decizia Nr.760 din 23.11.2017

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Irina Dogar în Dosarul nr. 3.485/62/2015 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.359D/2016.2. Dezbaterile au avut loc la data de 9 noiembrie 2017, cu participarea părţii BRD Groupe Société Générale - S.A. din Bucureşti şi a reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi ale art. 396 din Codul de procedură civilă, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 23 noiembrie 2017, când a pronunţat prezenta decizie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:3. Prin Încheierea din 17 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.485/62/2015, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia a fost ridicată de Irina Dogar cu prilejul soluţionării apelului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 251/MAS din 24 februarie 2016, pronunţată de Tribunalul Braşov - Secţia I civilă în Dosarul nr. 3.485/62/2015.4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile de lege, care prevăd încetarea de drept a contractului individual de muncă ca urmare a condamnării la executarea unei pedepse privative de libertate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, contravin prevederilor art. 41 alin. (1), art. 53 alin. (1) şi (2) şi art. 11 alin. (2) din Constituţie, în măsura în care sunt interpretate că se aplică tuturor salariaţilor condamnaţi, chiar şi celor pentru care s-a dispus suspendarea executării pedepsei. Astfel, consideră că se încalcă dreptul la muncă, întrucât, în cazul suspendării executării pedepsei, salariatul nu se află în imposibilitatea executării obligaţiilor ce îi revin potrivit contractului individual de muncă. Mai mult, încetarea de drept a contractului individual de muncă echivalează, în această ipoteză, cu o pedeapsă complementară pe care însă legea penală nu a prevăzut-o. În plus, este o măsură disproporţionată, depăşind limitele a ceea ce este adecvat şi necesar în scopul realizării obiectivelor urmărite.5. Totodată, autorul excepţiei susţine că textul de lege criticat nesocoteşte prevederile art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care se referă la respectarea vieţii private şi de familie.6. Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă arată că nu îşi poate exprima opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât aceasta ar putea echivala cu o antepronunţare.7. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.8. Guvernul, apreciind că în cauză sunt incidente cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 18 din 8 iunie 2015, potrivit cărora dispoziţiile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali fac referire „numai la tipul de pedeapsă aplicată, respectiv privativă de libertate, fără a distinge în funcţie de modul de individualizare a executării pedepsei privative de libertate", consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii potrivit cărora „(1) Contractul individual de muncă existent încetează de drept: [...] f) ca urmare a condamnării la executarea unei pedepse privative de libertate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti;".12. Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin următoarelor texte din Constituţie: art. 41 alin. (1) referitor la dreptul la muncă, art. 53 alin. (1) şi (2) privind limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau libertăţi şi art. 11 alin. (2) referitor la relaţia dintre tratatele internaţionale şi dreptul intern, prin raportare la prevederile art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care se referă la dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia critică dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 53/2003, în măsura în care s-ar interpreta că se aplică şi persoanelor pentru care s-a dispus suspendarea executării pedepsei privative de libertate. Doar în această interpretare aceste dispoziţii de lege ar fi contrare prevederilor constituţionale invocate şi, în vederea clarificării conţinutului şi sferei de aplicare a dispoziţiilor de lege criticate, autorul excepţiei a solicitat, în acelaşi dosar, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept: „aplicabilitatea dispoziţiilor art. 56 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 53/2003, în sensul stabilirii dacă acestea sunt aplicabile în toate cazurile condamnării unui salariat, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate, inclusiv cu suspendarea executării pedepsei."14. Prin Decizia nr. 15 din 6 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 22 iunie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a răspuns acestei sesizări, reţinând că „dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează în sensul că sunt aplicabile numai în situaţia în care condamnatul execută efectiv pedeapsa în penitenciar, fiind în imposibilitate fizică de a se prezenta la locul de muncă".15. Având în vedere interpretarea pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a dat-o dispoziţiilor art. 56 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 53/2003 prin Decizia nr. 15 din 6 martie 2017, Curtea apreciază că susţinerile autorului excepţiei sunt neîntemeiate în raport cu criticile formulate.16. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Irina Dogar în Dosarul nr. 3.485/62/2015 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, în interpretarea dată prin Decizia nr. 15 din 6 martie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 23 noiembrie 2017.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea