DECIZIE Nr. 75
din 21 ianuarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) si (2) si ale art. 103
lit. f) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
strainilor în România
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 122 din 23 februarie 2010
Augustin Zegrean -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Antonia Constantin - procuror
Valentina Bărbăteanu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2)
şi ale art. 103 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România,
excepţie ridicată de Pan Guanghua în Dosarul nr. 700/2/2009 al
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului
Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate, considerând că sunt neîntemeiate criticile
formulate de autorul acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 13 mai 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 700/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a
VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 102 alin. (î) şi (2) şi ale art. 103 lit. f) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
străinilor în România.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost
ridicată de Pan Guanghua într-o cauză având ca obiect
soluţionarea plângerii împotriva deciziei Oficiului Român pentru
Imigrări de refuz al acordării regimului tolerării şederii
acestuia pe teritoriul României.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate se susţine că
textele de lege criticate sunt lipsite de precizie şi claritate, întrucât
nu menţionează explicit motivul protejării vieţii de familie
ca motiv de acordare a regimului tolerării, noţiunile de „motive
obiective" şi de „împrejurări independente de voinţa
străinului, imprevizibile şi de neînlăturat", cuprinse în
textele criticate, fiind prea vagi şi imprecise. Arată că
jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a consacrat
principiul potrivit căruia normele legale ce consacră drepturi ale
omului trebuie să fie suficient de precise şi accesibile, „astfel
încât cetăţeanul să poată avea o indicare precisă
asupra normelor aplicabile într-o anumită situaţie" (Cauza Silver
contra Regatului Unit, 1983).
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal '
consideră că excepţia de neconstituţionalitate este
neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 102 alin. (1) si (2) si ale art. 103 lit. f) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au următorul conţinut:
-Art. 102 alin. (1) şi (2): „(1) Tolerarea
rămânerii pe teritoriul României, denumită în continuare tolerare,
reprezintă permisiunea de a rămâne pe teritoriul ţării
acordată de Oficiul Român pentru Imigrări străinilor care nu au
dreptul de şedere şi, din motive obiective, nu părăsesc
teritoriul României.
(2) Prin motive obiective, în sensul prezentei
ordonanţe de urgenţă, se înţelege acele împrejurări
independente de voinţa străinului, imprevizibile şi care nu pot
fi înlăturate, datorită cărora străinul nu poate
părăsi teritoriul României.";
- Art. 103 lit. f): „Străinii
prevăzuţi la art. 102 alin. (1) pot fi toleraţi în
următoarele situaţii: (...)
f) atunci când Oficiul Român pentru Imigrări
constată că aceştia se află în imposibilitatea de a
părăsi temporar România din alte motive obiective."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din
Constituţie şi celor ale art. 8 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
care garantează dreptul la viaţă familială şi
privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea observă că, prin Decizia nr. 1.019 din 9 iulie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 22
septembrie 2009, a mai exercitat controlul de constituţionalitate asupra
prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, prin prisma unor critici similare
celor formulate în cauza de faţă şi prin raportare la
aceleaşi texte constituţionale şi convenţionale. Intrucât
nu au intervenit elemente noi de natură să justifice reconsiderarea
acestei jurisprudenţe, argumentele care au condus la respingerea
excepţiei cu acel prilej îşi menţin valabilitatea şi în
prezenta cauză.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 103
lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002,
Curtea constată că autorul excepţiei nu formulează o
critică pertinentă, invocarea prevederilor din Legea
fundamentală şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale care garantează
dreptul la viaţă familială şi privată neavând
incidenţă în cauză. Totodată, Curtea reţine că
textul legal criticat oferă străinilor şansa de a le fi
tolerată rămânerea pe teritoriul României şi în alte cazuri
decât cele enumerate la lit. a)-e) ale art. 103 din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 194/2002, dacă autoritatea competentă apreciază
că aceasta este în mod obiectiv necesară. In plus, deciziile
Oficiului Român pentru Imigrări pot fi contestate în faţa
instanţei de judecată, care va putea înlătura eventualul refuz
nejustificat de acordare a tolerării. De altfel, Curtea
Constituţională observă că textul de lege criticat are o
redactare care permite flexibilitate în stabilirea motivelor pentru care se
poate acorda tolerarea, ceea ce este de natură să avantajeze destinatarul
normei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2) şi ale art. 103 lit. f) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
străinilor în România, excepţie ridicată de Pan Guanghua în
Dosarul nr. 700/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 21 ianuarie 2010.
PREŞEDINTE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu