DECIZIE Nr.
746 din 12 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 alin. 2 si 3 din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 454 din 1 iulie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Oana Cristina Puică -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. 2 şi 3 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Emil Balaure şi Constantin Radu în
Dosarul nr. 14.581/245/2008 al Judecătoriei Iaşi - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât
autorii acesteia solicită completarea dispoziţiilor de lege criticate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 8 octombrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 14.581/245/2008, Judecătoria laşi - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 51 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost
ridicată de Emil Balaure şi Constantin Radu în dosarul mai sus menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile de lege criticate încalcă
dreptul la un proces echitabil, întrucât împiedică părţile să recuze toţi
judecătorii unei instanţe.
Judecătoria Iaşi - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât prevederile de lege criticate nu încalcă dispoziţiile din Legea
fundamentală şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale invocate de autorii excepţiei.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 51 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală sunt
constituţionale, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr.
198/2007.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 51 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală,
având cuprinsul dat de Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea
Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006: „Recuzarea
se formulează oral sau în scris, cu arătarea pentru fiecare persoană în parte a
cazului de incompatibilitate invocat şi a tuturor temeiurilor de fapt cunoscute
la momentul recuzării. Cererea de recuzare poate privi numai pe acei judecători
care compun completul de judecată.
Nerespectarea condiţiilor prevăzute în alin. 2 sau
recuzarea aceleiaşi persoane pentru acelaşi caz de incompatibilitate şi pentru
temeiuri de fapt cunoscute la data formulării unei cereri anterioare de
recuzare care a fost respinsă atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare,
care se constată de completul în faţa căruia s-a formulat recuzarea, cu
participarea judecătorului recuzat."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea art. 21 alin. (3) din Constituţie,
precum şi a art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, prevederi referitoare la dreptul la un
proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de
constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea
fundamentală şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauză, şi cu motivări
similare. Astfel, prin Decizia nr. 198 din 13 martie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2007, Curtea a
respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. 2 şi 3
din Codul de procedură penală, pentru motivele acolo arătate.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
ducă la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi
considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea si în
cauza de fată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 51 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată
de Emil Balaure şi Constantin Radu în Dosarul nr. 14.581/245/2008 al
Judecătoriei laşi - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică