Decizia Nr.744 din 08.10.2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 şi ale art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Carmen Petra Popescu în Dosarul nr. 1.146/87/2018 al Tribunalului Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal, Completul specializat pentru contencios administrativ şi fiscal, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.261D/2018.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de menţinere a jurisprudenţei Curţii Constituţionale. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Încheierea din 15 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.146/87/2018, Tribunalul Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal, Completul specializat pentru contencios administrativ şi fiscal, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 şi art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Carmen Petra Popescu, reclamantă într-un litigiu având ca obiect acordarea sporurilor prevăzute de art. 4 şi art. 5 din capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că la nivelul instanţelor şi al parchetelor de pe lângă acestea sa creat o stare de discriminare ca urmare a aplicării Legii-cadru nr. 153/2017, în sensul că salariile personalului auxiliar de specialitate sunt calculate în mod diferit. Art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 este discriminatoriu, întrucât încalcă principiile statuate la art. 6 lit. b) şi c) din Legea-cadru nr. 153/2017. Autoarea precizează că art. 5 din capitolul VIII al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 prevede acordarea a două sporuri, de suprasolicitare neuropsihică şi de confidenţialitate. În cazul său acestea nu au fost distinct prevăzute, ci au fost cumulate, stabilindu-se o singură sumă, iar procentul sporurilor aplicate este de 15%, adică sub jumătate din drepturile care se acordă personalului din justiţie. În opinia autoarei, art. 4 alin. (1) şi art. 5 din capitolul VIII al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 impun ca sporurile la care este îndreptăţit personalul auxiliar de specialitate să fie calculate şi acordate în întregime cumulat la salariul de bază. 6. Autoarea excepţiei consideră că art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 este neconstituţional, deoarece prin aplicarea unui cuantum al sporurilor de 45% la salariul de bază este imposibilă respectarea Legii-cadru nr. 153/2017, fără a crea discriminări contrare Constituţiei, cum, de altfel, s-a şi întâmplat. De aceea solicită modificarea art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 după cum urmează: Suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 45% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz (în prezent, art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 stabileşte o limită de 30%).7. De asemenea, autoarea excepţiei apreciază că art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 este neconstituţional, deoarece prin majorarea cu 25% a sporurilor avute în decembrie 2017, valoarea reală a acestora este cuprinsă între 20-30%, şi nu 45%, aşa cum beneficiază personalul care deja a ajuns la salariul din 2022. Autoarea se consideră discriminată dintr-o dublă perspectivă. Mai întâi, pentru că salariul pe care îl are este mult inferior celui din 2022. În al doilea rând, pentru că sporurile la salariul său de bază (22%) sunt mult mai mici decât cele ale colegilor autoarei (45%). Cu atât mai mult este vorba despre discriminare, cu cât sunt afectate, cu precădere, persoanele cu funcţii de conducere, astfel încât s-a ajuns la situaţia ca un grefier de şedinţă să aibă salariul mai mare decât un grefier-şef, deşi răspunderea acestora este diferită. 8. Autoarea excepţiei a indicat, totodată, în susţinerea excepţiei şi Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de şanse şi al egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în materie de încadrare în muncă şi de muncă, Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum şi hotărâri ale Curţii Europene a Drepturilor Omului. 9. Tribunalul Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal, Completul specializat pentru contencios administrativ şi fiscal, arată că excepţia este neîntemeiată, fără a-şi motiva, însă, opinia.10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. l alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, prevederile art. 25 şi art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Din examinarea considerentelor încheierii de sesizare şi a notelor scrise ale autoarei excepţiei, Curtea observă că, în realitate, criticile de neconstituţionalitate vizează prevederile art. 25 alin. (1) şi ale art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, urmând să reţină ca obiect al excepţiei aceste prevederi de lege, care au următorul cuprins: – Art. 25 alin. (1): „Suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz.";– Art. 38 alin. (3) lit. a): „Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creşteri salariale: a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;".14. În opinia autoarei excepţiei, prevederile de lege ce formează obiectul excepţiei contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la interzicerea discriminării. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea reţine că acestea au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, prilej cu care Curtea Constituţională a fixat următoarele repere: (i) limitarea sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor şi a altor drepturi, prevăzută de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, nu echivalează cu diminuarea salariului de bază - paragraful 13 din Decizia nr. 697 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 15 ianuarie 2020, şi paragraful 24 din Decizia nr. 126 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 16 iunie 2020); (ii) soluţia legislativă criticată nu este o noutate în sistemul juridic din România, ea fiind prevăzută şi în art. 23 alin. (1) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi art. 22 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice - paragraful 14 din Decizia nr. 697 din 31 octombrie 2019; (iii) statul are deplina legitimitate constituţională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcţie de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula - Decizia nr. 697 din 31 octombrie 2019, paragraful 13 şi Decizia nr. 126 din 10 martie 2020, paragraful 24; (iv) regula limitării sporurilor la un anumit cuantum reprezintă opţiunea legiuitorului, exprimată în limitele prevăzute de Constituţie şi destinată a fi aplicată în mod nediferenţiat întregului personal plătit din fonduri publice, fără privilegii şi fără discriminări (Decizia nr. 697 din 31 octombrie 2019, paragraful 15 şi Decizia nr. 126 din 10 martie 2020, paragraful 25). 16. Curtea observă că, în Decizia nr. 697 din 31 octombrie 2019, paragraful 17, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, a reţinut că „autoarea excepţiei se axează pe unele probleme rezultate din aplicarea dispoziţiilor legale criticate, prin evidenţierea unor situaţii particulare, prin natura lor, variabile, spre exemplu, numărul şi categoriile de angajaţi în cadrul unei instituţii/autorităţi publice, care, în opinia sa, pot genera diferenţe în privinţa cuantumului sporurilor acordate aceleiaşi categorii de personal care îşi desfăşoară activitatea în instituţii diferite, în speţă, judecătorii care îşi desfăşoară activitatea în tribunale diferite". Curtea a respins criticile astfel formulate, arătând că, la stabilirea nivelului veniturilor salariale, trebuie avute în vedere prevederile art. 3 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit cărora „Gestionarea sistemului de salarizare a personalului din instituţiile şi autorităţile publice se asigură de fiecare ordonator de credite" , şi ale art. 3 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit căruia „Ordonatorii de credite au obligaţia să stabilească salariile de bază/soldele de funcţie/salariile de funcţie/soldele de grad/salariile gradului profesional deţinut, gradaţiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizaţiile de încadrare/indemnizaţiile lunare, sporurile, alte drepturi salariale în bani şi în natură prevăzute de lege, (...) astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinaţie în bugetul propriu." (a se vedea Decizia nr. 697 din 31 octombrie 2019, paragraful 18). 17. Mai mult, Curtea a arătat că, în viziunea legiuitorului, sporurile nu au întotdeauna un cuantum fix, ci variabil, fiind stabilite de lege prin raportare la o limită maximă. Astfel, Curtea a invocat art. 24 din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit căruia „limita maximă a sporurilor, compensaţiilor, indemnizaţiilor, adaosurilor, majorărilor, primelor, premiilor şi a altor elemente ale venitului salarial specific fiecărui domeniu de activitate este prevăzută în prezenta lege şi în anexele nr. I-VIII". Ca atare, Curtea a constatat că stabilirea cuantumului concret al sporurilor şi al venitului lunar se realizează de către fiecare ordonator de credite, în limitele stabilite de lege, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinaţie în bugetul propriu. O asemenea soluţie legislativă ţine de dreptul exclusiv al legiuitorului în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, fără a fi contrară art. 4 şi 16 din Constituţie şi nici art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la interzicerea generală a discriminării (Decizia nr. 697 din 31 octombrie 2019, paragraful 19). 18. Distinct, însă, de aceste considerente prin care a stabilit că prevederile art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt constituţionale, Curtea observă că în prezenta cauză criticile formulate de autoarea excepţiei pun un accent deosebit pe modalitatea în care art. 25 alin. (1) şi art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 au fost aplicate în propria cauză. Mai mult decât atât, autoarea propune chiar modificarea art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 astfel încât să fie constituţional. 19. Ţinând seama de natura acestor critici, precum şi de jurisprudenţa constantă a Curţii în sensul că sunt inadmisibile acele excepţii de neconstituţionalitate care ridică probleme de aplicare a legii, precum şi cele prin care se propune modificarea legislaţiei, prezenta excepţie de neconstituţionalitate va fi respinsă ca inadmisibilă. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (1) şi ale art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ridicată de Carmen Petra Popescu în Dosarul nr. 1.146/87/2018 al Tribunalului Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal, Completul specializat pentru contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal, Completul specializat pentru contencios administrativ şi fiscal, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 8 octombrie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva