DECIZIE Nr.
743 din 24 iunie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 din Codul penal, precum si ale
art. 171 alin. 2, art. 278 1 alin. 8, art. 183 alin. 1 si 2 si art. 2 din Codul
de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 574 din 30 iulie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal, precum şi ale
art. 171 alin. 2, ale art. 2781 alin. 8, ale art. 183 alin. 1 şi 2 şi ale art. 2 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Cristian Nicolae Moşuţi în Dosarul nr.
573/45/2007 al Curţii de Apel laşi - Secţia penală şi de Vasile Mureşan în
Dosarul nr. 6.495/182/2007 al Tribunalului Maramureş - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 586D/2008 şi nr. 1.030D/2008 au
conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului
Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu
se opune conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.030D/2008 la Dosarul nr. 586D/2008,
care este primul înregistrat.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, sens în care
face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile din 6 martie 2008 şi 10 aprilie 2008,
pronunţate în dosarele nr. 573/45/2007 şi nr.
6.495/182/2007, Curtea de Apel laşi - Secţia penală
şi Tribunalul Maramureş - Secţia penală au sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 281 din Codul penal,
precum şi ale art. 171 alin. 2 şi art. 2781 alin. 8 lit. a), b) şi c) din Codul
de procedură penală respectiv, art. 281 din Codul penal, precum şi art. 171
alin. 2, art. 2781 alin. 8, art. 183 alin. 1 şi 2 şi art. 2 din Codul de procedură
penală.
Excepţia a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de
Cristian Nicolae Moşuţi şi Vasile Mureşan.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale ale art. 281 din Codul penal încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 73 alin. (1) şi art. 115 alin. (1), deoarece Parlamentul poate adopta, cu excepţia situaţiei prevăzute la Delegarea
legislativă, doar legi constituţionale,
organice şi ordinare, conceptul de lege specială la care face trimitere textul criticat
nefiind permis de Constituţie.
Dispoziţiile art. 171 alin.
2 din Codul de procedură penală contravin prevederilor constituţionale
ale art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, deoarece, pornind de la
speţa dedusă judecăţii, se poate întâmpla să fie desemnat un avocat din oficiu
atunci când instanţa apreciază că învinuitul sau inculpatul nu şi-ar putea face
singur apărarea, avocat care are ca parte potrivnică tocmai uniunea căreia îi
aparţine. Aşa fiind, acesta nu va putea face o apărare eficientă în contra
propriilor interese.
Prevederile art. 2781 alin. 8 lit. a), b) şi c) din Codul de procedură penală contravin
art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie referitoare la liberul acces la
justiţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale referitoare la Dreptul
la un proces echitabil, deoarece se încalcă
principiul non reformatio in pejus, prin soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa existând
posibilitatea agravării situaţiei părţii care se adresează judecătorului.
Prevederile art. 183 alin. 1
şi 2 din Codul de procedură penală contravin
dispoziţiilor constituţionale ale art. 23 alin. (1) şi (2) referitoare la
inviolabilitatea libertăţii individuale, ale art. 5 alin. (1) din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 9
din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ale art. 9 par. 1 şi art. 14
par. 3 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice,
deoarece aducerea învinuitului sau inculpatului în faţa organului de urmărire
penală sau a instanţei de judecată reprezintă o privare de libertate care nu
poate fi definită nici ca reţinere, nici ca arestare preventivă. Pe perioada
executării mandatului de aducere, acuzatul se află, în pofida voinţei sale, în
custodia organului de urmărire penală. Faptul că textul criticat nu prevede
nicio cale de atac împotriva încheierii de şedinţă prin care s-a dispus
emiterea mandatului de aducere este, în opinia autorului, de natură a
contraveni şi dispoziţiilor art. 5 par. 4 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Prevederile art. 2 din Codul
de procedură penală contravin dispoziţiilor constituţionale
ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil şi
ale art. 126 alin. (1) referitoare la realizarea justiţiei prin instanţele
judecătoreşti, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil, deoarece
oferă posibilitatea de a se suprima dreptul la cercetare judecătorească.
Curtea de Apel Iaşi -
Secţia penală opinează că excepţia de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal este
neîntemeiată, deoarece incriminarea şi sancţionarea faptelor de exercitare fără
drept a unor profesii sau activităţi, printre care şi cea de avocat, pentru
care se cere o anumită pregătire şi care este supusă autorizării, exprimă
necesitatea de a apăra valori sociale de importanţă deosebită. Faptul că sunt
impuse anumite condiţii pentru exercitarea profesiei de avocat, condiţii a
căror neîndeplinire atrage consecinţe juridice, reprezintă libertatea
legiuitorului consfinţită de Constituţie şi care se exprimă prin activitatea de
legiferare a Parlamentului.
Dispoziţiile art. 171 alin. 2 şi art. 2781 alin. 8 lit. a), b) şi c) din Codul
de procedură penală sunt, în opinia instanţei, constituţionale, sens în care
face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Tribunalul Maramureş - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, dispoziţiile
art. 281 din Codul penal sunt norme de incriminare cu caracter penal general şi
instituie o sancţiune unică pentru exercitarea fără drept a oricărei profesii
sau activităţi pentru care legea cere autorizaţie, dacă legea specială prevede
că săvârşirea acelor fapte se pedepseşte potrivit legii penale. In felul
acesta, s-a creat o singură incriminare-cadru la care să se poată face
trimitere prin legi speciale.
Dispoziţiile art. 171 alin. 2 din Codul de procedură
penală nu sunt contrare art. 24 din Constituţie, dreptul la apărare garantat de
Legea fundamentală se referă la asistenţa juridică facultativă, iar excepţiile
de la această regulă pot fi stabilite de legiuitor, potrivit prerogativelor
constituţionale consacrate de art. 61 alin. (1) şi art.
126 alin. (2).
In sfârşit, în plângerea formulată în temeiul art. 2781 din Codul de procedură penală nu se
judecă cauza, ci doar temeinicia şi legalitatea soluţiilor de netrimitere
pronunţate de procuror. Aşadar, prevederile legale criticate nu îngrădesc
posibilitatea părţilor de a formula apărări, de a propune probe şi de a recurge
la căile de atac prevăzute de lege, având posibilitatea de a se prevala de
toate garanţiile procesuale care condiţionează accesul liber la justiţie şi
dreptul la un proces echitabil.
Prevederile art. 183 alin. 1 şi 2 din Codul de
procedură penală se circumscriu scopului şi regulilor de bază ale procesului
penal, instituţia mandatului de aducere nefiind echivalentă cu cea a
sancţiunilor privative de libertate. De altfel, potrivit art. 53 din
Constituţie, exerciţiul unor drepturi sau libertăţi poate fi restrâns pentru
desfăşurarea instrucţiei penale, astfel încât constrângerea unei persoane de a
se prezenta în faţa instanţei de judecată, atunci când aceasta din urmă
apreciază că se impune acest lucru, nu aduce atingere accesului liber la
justiţie şi nici libertăţii individuale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de
sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 281 din Codul penal cu denumirea marginală Exercitarea
fără drept a unei profesii, precum şi ale art. 171 alin. 2 cu denumirea
marginală Asistenţa învinuitului sau a inculpatului,
ale art. 2781
alin. 8 cu denumirea marginală Plângerea în faţa judecătorului împotriva
rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, ale
art. 183 alin. 1 şi 2 cu denumirea marginală Mandatul
de aducere şi ale art. 2 cu denumirea marginală Legalitatea
şi oficialitatea procesului penal, acestea din urmă din Codul de procedură
penală, care au următorul conţinut:
- Art. 281 din Codul penal: „Exercitarea
fără drept a unei profesii sau a oricărei alte activităţi pentru care legea cere autorizaţie,
ori exercitarea acestora în alte condiţii decât cele legale, dacă legea
specială prevede că săvârşirea unor astfel de fapte se sancţionează potrivit
legii penale, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu
amendă.";
- Art. 171 alin. 2 din Codul de
procedură penală: „Asistenţa juridică este obligatorie când învinuitul sau
inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un
institut medical educativ, când este reţinut sau arestat chiar în altă cauză,
când faţă de acesta a fost dispusă măsura de siguranţă a internării medicale
sau obligarea la tratament medical chiar în altă cauză ori când organul de
urmărire penală sau instanţa de judecată apreciază că învinuitul ori inculpatul
nu şi-ar putea face singur apărarea, precum şi în alte cazuri prevăzute de
lege.";
- Art. 2781 alin. 8
din Codul de procedură penală: „Judecătorul pronunţă una dintre următoarele
soluţii:
a) respinge plângerea, prin sentinţă, ca tardivă
sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menţinând rezoluţia sau ordonanţa
atacată;
b) admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează
rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului, în vederea
începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este
obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând
totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume
mijloace de probă;
c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează
rezoluţia sau ordonanţa atacată, şi, când probele existente la dosar sunt
suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit,
dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de atac aplicându-se
în mod corespunzător.";
- Art. 183 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală: „O persoană poate fi adusă în faţa
organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată pe baza unui mandat de
aducere, întocmit potrivit dispoziţiilor art. 176, dacă fiind anterior citată
nu s-a prezentat, iar ascultarea sau prezenţa ei este necesară.
Invinuitul sau
inculpatul poate fi adus cu mandat chiar înainte de a fi chemat prin citaţie,
dacă organul de urmărire penală sau instanţa constată motivat că în interesul
rezolvării cauzei se impune această măsură.";
- Art. 2 din Codul de procedură penală: „Procesul penal se desfăşoară atât
în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii, potrivit dispoziţiilor
prevăzute de lege.
Actele necesare desfăşurării procesului penal se
îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel."
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 317 din 13 martie
2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 7 aprilie 2008, a respins ca
neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din
Codul penal şi ale art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, prin Decizia
nr. 240 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 19 aprilie 2007, a respins
ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură
penală, prin Decizia nr. 525 din 11 octombrie 2005, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 997 din 10 noiembrie 2005, a respins ca neîntemeiată excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedură
penală şi prin Decizia nr. 885 din 16 octombrie 2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 5 noiembrie 2007, a respins ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 183 din Codul de procedură penală,
statuând în esenţă că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor
constituţionale invocate şi în prezenta cauză.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 281 din Codul penal, precum şi ale art. 171 alin. 2, art.
2781 alin. 8, art. 183 alin. 1 şi 2 şi art. 2 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Cristian Nicolae Moşuţi în Dosarul nr. 573/45/2007 al
Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi de Vasile Mureşanîn Dosarul nr.
6.495/182/2007 al Tribunalului Maramureş - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru