DECIZIE Nr.
740 din 24 iunie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 47, art. 51 alin. 2, art. 52, art.
386, art. 389, art. 391 si art. 392 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 563 din 25 iulie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47, art. 51 alin. 2, art. 52, art. 386,' art.
389, art. 391 şi art. 392 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Frederick Furs" - S.R.L. Suceava şi Zuckermann Alexander în Dosarul nr.
319,1/114/2007 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze de
familie'şi cu minori.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
La dosar, partea Gheorghe Toma
a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate
ca neîntemeiată.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, făcând trimitere la
jurisprudenţa Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei
de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 5 martie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 319,1/114/2007, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penală şi
pentru cauze de familie şi cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47, art. 51 alin. 2, art.
52, art. 386, art. 389, art. 391 şi art. 392 din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Frederick Furs" - S.R.L. Suceava şi
Zuckermann Alexander în dosarul de mai sus având ca obiect admisibilitatea în
principiu a unei contestaţii în anulare. In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale
menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 23 referitoare la Libertatea
individuală, ale art. 53 referitoare la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
referitoare la Dreptul la un proces echitabil, deoarece textele contestate nu permit formularea unei cereri de
recuzare a tuturor magistraţilor pentru motive întemeiate şi nu prevăd
posibilitatea ca o cale extraordinară de atac, cum este contestaţia în anulare,
să fie judecată de alţi magistraţi imparţiali. De asemenea, părţile care
apelează la calea de atac a contestaţiei în anulare nu beneficiază de aceleaşi
garanţii prevăzute pentru acelea care apelează la calea de atac a recursului,
în sensul de a nu fi judecaţi de aceiaşi magistraţi care şi-au spus cuvântul cu
privire la pricină.
Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru
cauze de familie şi cu minori opinează că excepţia
de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
legale criticate reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de
competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor
situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, potrivit art. 126 alin. (2)
din Legea fundamentală.
Cât priveşte critica faţă de art. 53 din Constituţie,
Avocatul Poporului arată că, prin conţinutul lor, prevederile contestate nu pun
în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
De asemenea, dispoziţiile legale prin care se stabilesc
cazurile în care se poate face contestaţie în anulare, instanţa competentă,
procedura de judecată, precum şi modul de reglementare a cererii de recuzare nu
aduc atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât se
aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normelor juridice.
Nu este afectat nici liberul acces la justiţie, cu atât
mai mult cu cât, potrivit art. 392 alin. 4 din Codul de procedură penală,
sentinţa dată în contestaţie este supusă apelului, iar decizia dată în apel
este supusă recursului. In plus, modul de reglementare a cererii de recuzare dă
expresie preocupării legiuitorului de a asigura soluţionarea cauzelor într-un
termen rezonabil, prin împiedicarea tergiversării acestora, corespunzător
cerinţelor unui proces echitabil.
Prevederile art. 23 din Constituţie
nu au incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 47 cu denumirea marginală Judecător care s-a
pronunţat anterior, art. 51 alin. 2 cu denumirea marginală Recuzarea, art. 52 cu denumirea
marginală Procedura de soluţionare în cursul judecăţii, art. 386 cu
denumirea marginală Cazurile de contestaţie în anulare, art. 389 cu denumirea
marginală Instanţa competentă, art. 391 cu denumirea marginală Admiterea în principiu şi art. 392 cu
denumirea marginală Procedura de judecare, toate din Codul de procedură penală.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că autorii excepţiei de neconstituţionalitate îşi susţin criticile din
perspectiva unor omisiuni legislative, fiind nemulţumiţi nu de conţinutul
reglementărilor, ci de faptul că nu permit formularea unei cereri de recuzare a
tuturor magistraţilor şi nu prevăd posibilitatea ca o cale extraordinară de
atac, cum este contestaţia în anulare, să nu fie judecată de magistraţii
instanţei de recurs care au pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere ori de
magistraţii care au pronunţat hotărârea definitivă. Aşa fiind, din această
perspectivă critica autorilor excepţiei este inadmisibilă, deoarece, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea
Curţii Constituţionale, aceasta se pronunţă numai asupra constituţionalităţii
actelor cu privire la care a fost sesizată, neputând modifica sau completa
prevederile supuse controlului.
De asemenea, autorii excepţiei susţin
neconstituţionalitatea textelor contestate comparându-le cu dispoziţiile
procesual penale care reglementează celelalte căi de atac. Or, Curtea
Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu, în Decizia nr. 495
din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 63 din 19 ianuarie 2005, că examinarea constituţionalităţii unui text de
lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile
constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi
legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie
la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel, s-ar ajunge
inevitabil la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este
constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea
uneia dintre ele.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47, art. 51 alin. 2, art. 52, art. 386,
art. 389, art. 391 şi art. 392 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată
de Societatea Comercială „Frederick Furs" - S.R.L. Suceava şi Zuckermann
Alexander în Dosarul nr. 319,1/114/2007 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia
penală şi pentru cauze de familie şi cu minori.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru