DECIZIE Nr. 74
din 5 februarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 1 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 169 din 5 martie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin
Virgil Manea în Dosarul nr. 6.629/1/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia penală.
La apelul nominal se prezintă personal autorul
excepţiei.
Curtea dispune să se facă apelul şi în dosarele nr.
1.313D/2007 şi nr. 1.350D/2007, având ca obiect excepţiile de
neconstituţionalitate ale dispoziţiilor art. 2781 din Codul de procedură penală, excepţii ridicate de Constantin
Virgil Manea în Dosarul nr. 1.286/42/2007 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de
familie şi în Dosarul nr. 10.610/281/2007 al Judecătoriei Ploieşti.
La apelul nominal se prezintă personal autorul
excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a dosarelor nr. 1.299D/2007, nr. 1.313D/2007 şi nr. 1.350D/2007 pune în
discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Autorul excepţiei este de acord cu conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune
conexării dosarelor.
Curtea, deliberând, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.313D/2007
şi nr. 1.350D/2007 la Dosarul nr. 1.299D/2007, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Având cuvântul, Constantin Virgil Manea a cerut recuzarea membrilor Curţii Constituţionale.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, potrivit
dispoziţiilor art. 55 din Legea nr. 47/1992, în cazul Curţii Constituţionale nu sunt aplicabile
dispoziţiile Codului de procedură civilă privind recuzarea judecătorilor.
Deliberând asupra acestei chestiuni, Curtea, în
conformitate cu prevederile art. 55 din Legea nr. 47/1992, respinge cererea de
recuzare.
Pe fond, autorul excepţiei susţine că art. 2781 din Codul de procedură penală este
neconstituţional, întrucât nu prevede răspunderea penală a poliţiştilor,
procurorilor şi a judecătorilor.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 5 septembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 6.629/1/2007, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia
penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2781 din Codul de procedură penală. Excepţia
a fost ridicată de Constantin Virgil Manea cu prilejul soluţionării plângerii
formulate împotriva Lucrării nr. 6.767/2.811/2007 din 28 iunie 2007, dispusă de
Parchetul de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia urmărire
penală şi criminalistică.
Prin Incheierea din 10 septembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 1.286/42/2007, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru
cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 din Codul de procedură
penală. Excepţia a fost ridicată de Constantin
Virgil Manea cu prilejul soluţionării plângerii formulate împotriva
rezoluţiilor nr. 79/P/2007 din 27 aprilie 2007 şi nr. 537/II/2/2007 din 25'mai
2007, adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr.
79/P/2007.
Prin Incheierea din 20 septembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 10.610/281/2007, Judecătoria Ploieşti a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 din Codul de procedură
penală, excepţie invocată, de asemenea, de Constantin
Virgil Manea cu prilejul soluţionării unei cauze penale.
In motivarea excepţiei autorul
acesteia susţine, în esenţă, că art. 2781 din Codul de procedură penală este contrar dispoziţiilor art. 16
alin. (2) şi ale art. 21 din Constituţie, întrucât nu prevede posibilitatea
formulării plângerii şi împotriva altor categorii de acte sau măsuri ale
procurorului decât cele enumerate în textul de lege şi antrenarea răspunderii
penale a poliţiştilor, procurorilor sau judecătorilor, deşi nimeni nu este mai
presus de lege, iar accesul liber la justiţie nu trebuie îngrădit.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală consideră că aspectele invocate de autorul excepţiei nu vizează o
problemă de constituţionalitate de competenţa Curţii Constituţionale. In acest
sens, arată că, de fapt, autorul vizează extinderea dispoziţiilor legale
criticate şi la alte situaţii neprevăzute în text, ceea ce excedează
competenţei instanţei de contencios constituţional, care nu poate acţiona ca un
legislator pozitiv.
Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru
cauze cu minori şi de familie consideră că textul
de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate de autorul
excepţiei. Astfel, arată că prin art. 2781din Codul de procedură penală este reglementată o procedură
specială prin care sunt supuse controlului judecătoresc actele procurorului de
netrimitere în judecată, dându-se astfel eficienţă principiului constituţional
statuat de art. 16 alin. (2) din Legea fundamentală.
Judecătoria Ploieşti consideră
că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatul Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Astfel, consideră că
faptul că textul de lege criticat nu se referă şi la rezoluţiile administrative
nu contravine accesului liber la justiţie, petentul având posibilitatea să-şi
apere drepturile şi interesele în cursul judecăţii, prin mijloacele prevăzute
de lege şi cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale, arătând în acelaşi timp că
instanţa de contencios constituţional nu are competenţa de a adăuga noi
prevederi celor instituite de legiuitor.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2781 din Codul de procedură penală, dispoziţii potrivit cărora, „După
respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a
ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire
penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată,
precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot
face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror
a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa
căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă
instanţă. Plângerea poate fi făcută şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în
judecată cuprinse în rechizitoriu.
In cazul în care prim-procurorul parchetului sau,
după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel,
procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul
prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării
termenului iniţial de 20 de zile.
Dosarul va fi trimis de parchet judecătorului, în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul.
Persoana faţă de care s-a dispus neînceperea
urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi
penale, precum şi persoana care a făcut plângerea se citează. Neprezentarea
acestor persoane, legal citate, nu împiedică soluţionarea cauzei. Când
judecătorul consideră că este absolut necesară prezenţa persoanei lipsă, poate
lua măsuri pentru prezentarea acesteia.
La judecarea plângerii, prezenţa procurorului este
obligatorie.
La termenul fixat pentru judecarea plângerii,
judecătorul dă cuvântul persoanei care a făcut plângerea, persoanei faţă de
care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală
sau încetarea urmăririi penale şi apoi procurorului.
Judecătorul, soluţionând plângerea, verifică
rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din
dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Judecătorul pronunţă una dintre următoarele soluţii:
a) respinge plângerea, prin sentinţă, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca
nefondată, menţinând rezoluţia sau ordonanţa atacată;
b) admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează
rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului, în vederea
începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este
obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând
totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume
mijloace de probă;
c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când
probele existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre judecare, în
complet legal constituit, dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi
căile de atac aplicându-se în mod corespunzător.
In cazul prevăzut în alin. 8 lit. c), actul de
sesizare a instanţei îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin.
1.
Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. 8
lit. a) şi b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut
plângerea, de persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale,
scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi de orice
altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate.
In situaţia prevăzută în alin. 8 lit. a), persoana
în privinţa căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este
cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală nu mai poate fi
urmărită pentru aceeaşi faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau
împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală şi nu a
intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10.
Judecătorul este obligat să rezolve plângerea în
termen de cel mult 30 de zile de la primirea acesteia.
Plângerea greşit îndreptată se trimite organului
judiciar competent".
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
acest text de lege este contrar prevederilor art. 16 alin. (2) şi ale art. 21
din Constituţie care prevăd că „Nimeni nu este mai
presus de lege", respectiv
consacră accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că art. 2781 din Codul de procedură penală este
neconstituţional, întrucât nu prevede posibilitatea atacării şi a altor acte
sau măsuri ale procurorului decât cele enumerate limitativ de acest text de
lege şi nici antrenarea răspunderii penale a poliţiştilor, procurorilor sau
judecătorilor.
Curtea observă că antrenarea răspunderii organelor
judiciare şi posibilitatea atacării actelor acestora este reglementată de alte
dispoziţii ale Codului de procedură penală. Criticând faptul că textul de lege
supus controlului de constituţionalitate nu reglementează în cuprinsul său
aceste aspecte, autorul excepţiei are în vedere o omisiune legislativă şi
vizează o completare a acestui text de lege. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din
Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra
constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea
modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin
Virgil Manea în Dosarul nr. 6.629/1/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia penală, în Dosarul nr. 1.286/42/2007 al Curţii de Apel
Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi în Dosarul
nr. 10.610/281/2007 al Judecătoriei Ploieşti.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 februarie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea