Decizia Nr.730 din 02.06.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, excepţie ridicată de Silviu Ionuţ Gruianu în Dosarul nr. 14.752/281/2009 al Judecătoriei Ploieşti.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 23 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 14.752/281/2009, Judecătoria Ploieşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor.Excepţia a fost ridicată de Silviu Ionuţ Gruianu cu prilejul soluţionării unei contestaţii la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie. În acest sens arată că se instituie o discriminare între militarii care nu mai sunt cadre active, întrucât şi-au dat demisia pentru a trece într-o altă unitate şi militarii cadre active care au trecut la alte unităţi prin transfer, iar nu prin demisie. Astfel, autorul arată că, dându-şi demisia înaintea împlinirii termenului de 10 ani de activitate în cadrul Serviciului Român de Informaţii, a fost obligat la plata cheltuielilor de şcolarizare, însă dacă i s-ar fi dat posibilitatea să se transfere, iar nu să-şi dea demisia pentru a se reîncadra ulterior, nu ar mai fi fost ţinut de această obligaţie.Judecătoria Ploieşti apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin textelor din Constituţie invocate.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 29 august 1998, dispoziţii potrivit cărora, „Când militarii sunt trecuţi în rezervă sau în retragere, când contractul militarilor angajaţi încetează ori când personalul civil nu mai este încadrat în unităţi militare, unităţile militare care au în evidenţă debite din imputaţii definitive, indiferent de valoarea lor, le transmit spre executare organelor financiare în raza cărora domiciliază debitorii. Confirmarea de către aceste organe a primirii titlului executoriu constituie actul pe baza căruia creanţa se scade din evidenţa contabilă a unităţii care a transmis titlul executoriu“.Autorul excepţiei consideră că acest text de lege contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie referitor la egalitatea în drepturi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat reglementează, la modul general, procedura de recuperare a debitelor de la militarii ori personalul civil care nu mai este încadrat în unităţile militare. Această reglementare nu este de natură a aduce discriminări între persoane aflate în situaţii identice, de vreme ce persoanele care îşi continuă activitatea în unităţile militare se află evident într-o situaţie diferită de cele care nu mai sunt active ori încetează raporturile de serviciu cu unitatea militară. Astfel, în cazul celor dintâi, unitatea are în continuare posibilitatea de a recupera debitele pe parcursul desfăşurării raporturilor de serviciu, pe când, în cea de-a doua situaţie, încetarea raporturilor de serviciu impune reglementarea situaţiei financiare a debitorilor.Faptul că, ulterior încetării contractului militarilor angajaţi într-o unitate, aceştia se încadrează într-o altă unitate reprezintă un aspect irelevant, întrucât, la momentul încetării contractului, angajatorul nu putea cunoaşte opţiunile ulterioare ale angajatului. Dacă, având cunoştinţă de aceste împrejurări, angajatorul a preferat totuşi încetarea contractului în locul transferului, aceasta reprezintă o problemă de aplicare a legii, care revine competenţei instanţei de judecată, iar nu celei de contencios constituţional.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, excepţie ridicată de Silviu Ionuţ Gruianu în Dosarul nr. 14.752/281/2009 al Judecătoriei Ploieşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 iunie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea