Decizia Nr.722 din 09.12.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 211 lit. a), art. 212 alin. (2) şi art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 36 din 16 ianuarie 2015

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Patricia Marilena Ionea	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 211 lit. a), art. 212 alin. (2) şi art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, excepţie ridicată de Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Timiş în Dosarul nr. 689/30/2014 al Tribunalului Timiş - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 967D/2014.2. La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei prin consilierul-juridic Mădălin-Cristian Vasiu, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte partea Cecilia Mateş, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că materia reglementată de dispoziţiile de lege criticate este reglementată şi de dispoziţiile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, dar în mod diferit. Astfel, instanţa de judecată, combinând dispoziţiile Legii nr. 62/2011 şi pe cele ale Codului muncii, a dat naştere practic la o a treia reglementare, în temeiul căreia s-a pronunţat în favoarea părţii adverse.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 25 septembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 689/30/2014, Tribunalul Timiş - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 211 lit. a), art. 212 alin. (2) şi art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011.5. Excepţia a fost ridicată de Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Timiş cu prilejul soluţionării unui litigiu de muncă.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că există o neconcordanţă între dispoziţiile Legii nr. 62/2011 şi cele ale Legii nr. 53/2003 - Codul muncii. Astfel, arată că Legea dialogului social are în structura sa capitolul VI, intitulat „Conflictele individuale de muncă“, plasat în titlul VII care poartă denumirea „Negocierile colective de muncă“. Aceste reglementări nu îşi găsesc locul în cadrul dispoziţiilor referitoare la negocierile colective. Mai mult, se suprapun cu reglementarea Codului muncii care conţine titlul XII intitulat „Jurisdicţia muncii“. Reglementarea Codului muncii şi a Legii dialogului social nu este corelată, iar dispoziţiile Legii dialogului social referitoare la relaţiile colective de muncă ar fi trebuit să fie integrate în Codul muncii. În acest sens, arată că definiţia conflictului individual de muncă cuprinsă în art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011 este diferită de ceea ce prevede art. 266 din Codul muncii. De asemenea, termenele în care pot fi sesizate instanţele judecătoreşti, termenele de judecată şi caracterul hotărârilor instanţei de fond sunt diferite în cele două acte normative.7. Autorul excepţiei consideră că instanţa de contencios constituţional este competentă să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate, deoarece Curtea Constituţională este garantul drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, astfel că nu poate ignora consecinţele ce rezultă din necorelarea actelor normative care ar aduce atingere prevederilor art. 16 din Constituţie. De asemenea, din jurisprudenţa Curţii Constituţionale reiese competenţa acestei instanţe de a sancţiona textele de lege care pot genera interpretări de natură a aduce atingere prevederilor constituţionale. Or, arată că în cauza în care a invocat excepţia de neconstituţionalitate nu a fost clar ce norme procedurale trebuiau aplicate, iar instanţa a combinat dispoziţiile din Legea dialogului social şi pe cele din Codul muncii, ceea ce a avantajat partea adversă.8. Tribunalul Timiş - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că este de competenţa legiuitorului stabilirea unor termene pentru formularea cererilor, a duratei unor termene de judecată ori a caracterului unor hotărâri judecătoreşti.9. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 211 lit. a), art. 212 alin. (2) şi art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 31 august 2012, cu modificările ulterioare, dispoziţii care au următoarea redactare:

– Art. 211 lit. a): „Cererile pot fi formulate de cei ale căror drepturi au fost încălcate după cum urmează:a)măsurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului individual de muncă, inclusiv angajamentele de plată a unor sume de bani, pot fi contestate în termen de 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunoştinţă de măsura dispusă;“;

– Art. 212 alin. (2): „Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 10 zile.“;

– Art. 214: „Hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului.“13. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că aceste texte de lege contravin următoarelor prevederi din Constituţie: art. 1 alin. (4) şi (5) privind principiul separaţiei puterilor în stat şi respectarea supremaţiei Constituţiei şi a legilor, art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi art. 21 alin. (1)-(3) referitor la accesul liber la justiţie. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că aceasta se referă la neconcordanţa dintre două acte normative, respectiv dintre dispoziţiile Legii dialogului social nr. 62/2011 şi cele ale Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, autorul excepţiei susţinând că necorelarea dispoziţiilor acestor acte normative determină interpretări de natură să aducă atingere prevederilor Constituţiei. De asemenea, consideră că textele de lege criticate ar fi trebuit incluse în cuprinsul Codului muncii. 15. Faţă de cele arătate, Curtea reţine, în acord cu dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, dar şi cu cele statuate prin Decizia nr. 81 din 25 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 8 iulie 1999, că examinarea constituţionalităţii unui text de lege de către instanţa de contencios constituţional „are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. Rezultă deci că nu ne aflăm în prezenţa unei chestiuni privind constituţionalitatea, ci a unei simple contrarietăţi între norme legale din acelaşi domeniu, coordonarea legislaţiei în vigoare fiind de competenţa autorităţii legiuitoare.“ 16. Este adevărat că în anumite cazuri Curtea Constituţională a sancţionat interpretarea neconstituţională a unor dispoziţii de lege, aşa cum a procedat, spre exemplu, prin Decizia nr. 1.092 din 18 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 31 ianuarie 2013, ori prin Decizia nr. 956 din 13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 12 decembrie 2012, dar a avut în vedere interpretarea neconstituţională ce reieşea din însuşi conţinutul reglementării analizate, iar nu dintr-o problemă de corelare a mai multor acte normative între ele. 17. Totodată, Curtea aminteşte că, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.“ Prin urmare, susţinerile autorului excepţiei referitoare la cadrul legislativ în care ar trebui să se regăsească textele de lege criticate pun în discuţie aspecte de legiferare ce revin competenţei exclusive a legiuitorului. 18. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 211 lit. a), art. 212 alin. (2) şi art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, excepţie ridicată de Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Timiş în Dosarul nr. 689/30/2014 al Tribunalului Timiş - Secţia I civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Timiş - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 decembrie 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea