DECIZIE Nr.
722 din 7 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 din Legea nr. 33/1994 privind
exproprierea pentru cauza de utilitate publica si ale art. 86 alin. 3 din Codul
de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 514 din 27 iulie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 33/1994 privind
exproprierea pentru cauză de utilitate publică şi ale art. 86 alin. 3 din Codul
de procedură civilă, excepţie ridicată de Dănuţ Dumitraş în Dosarul nr.
43.720/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 24 septembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 43.720/3/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a art. 13 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate
publică şi ale art. 86 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Dănuţ Dumitraş.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul apreciază că dispoziţiile legale criticate încalcă
prevederile art. 26 alin. (2), art. 44 şi 53 din Constituţia României. Astfel,
dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 33/1994 reglementează într-un mod
neconstituţional procedura de comunicare a unor acte premergătoare declanşării
procedurii de expropriere, procedură care nu asigură posibilitatea reală ca
subiectele de drept vizate de expropriere să fie efectiv înştiinţate.
Dispoziţiile criticate permit instituţiilor abilitate să realizeze o procedură
de comunicare formală, nefinalizată prin primirea efectivă a actelor la care se
referă art. 13 din Legea nr. 33/1994. Mai mult, în cadrul procedurii judiciare
a procedurii exproprierii, normele incriminate permit instanţei să sancţioneze
persoana vizată pentru „culpa" de a nu se fi prezentat la oficiul poştal
pentru a-şi ridica corespondenţa, prin respingerea excepţiilor sau apărărilor
de fond întemeiate pe lipsa de comunicare a propunerilor de expropriere.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale,
fiind conforme principiului ocrotirii proprietăţii private.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
prevederile art. 13 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de
utilitate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
139 din 2 iunie 1994, precum şi prevederile art. 86 alin. 3 din Codul de
procedură civilă, texte de lege care au următorul conţinut:
-Art. 13 din Legea nr. 33/1994: „Propunerile de
expropriere a imobilelor şi procesul-verbal prevăzut de art. 10 alin. 2 se vor
notifica persoanelor fizice sau juridice titulare de drepturi reale, în termen
de 15 zile de la publicare.";
- Art. 86 alin. 3 din Codul de procedură civilă: „In
cazul în care comunicarea potrivit alin. 1 nu este posibilă, aceasta se va face
prin poştă, cu scrisoare recomandată cu dovadă de primire sau prin alte
mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii
acestuia."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 26 alin. (2), art. 44 alin. (1) şi art. 53.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, potrivit dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 33/1994, declararea
utilităţii publice este supusă anumitor forme de publicitate. Astfel, actul de
declarare a utilităţii publice de interes naţional se aduce la cunoştinţa
publică prin afişare la sediul consiliului local în a cărui rază este situat
imobilul şi prin publicare în Monitorul Oficial al României, iar actul de
declarare a utilităţii publice de interes local se afişează la sediul
consiliului local în a cărui rază este situat imobilul şi se publică în presa
locală.
După îndeplinirea formelor de publicitate,
expropriatorul - statul, prin organismele desemnate de Guvern, pentru lucrările
de interes naţional, şi judeţele, municipiile, oraşele şi comunele, pentru
lucrările de interes local - este obligat să execute măsurile premergătoare
exproprierii, respectiv întocmirea planurilor cuprinzând terenurile şi
construcţiile propuse spre expropriere cu indicarea numelui proprietarilor,
precum şi a ofertelor de despăgubire.
Aceste documente vor fi depuse la consiliul local al
comunei, oraşului sau municipiului pe teritoriul cărora sunt situate imobilele
ce se supun aprobării pentru expropriere, în vederea consultării de către cei
interesaţi, şi se comunică persoanelor fizice sau juridice titulare de drepturi
reale, în termen de 15 zile de la publicare.
Notificarea propunerilor de expropriere a imobilelor şi
a procesului-verbal prin care se constată existenţa elementelor care justifică
interesul naţional sau local se efectuează printr-o scrisoare recomandată, care
reprezintă un mijloc de comunicare menit să asigure transmiterea documentelor
şi confirmarea primirii acestora.
Eficienţa acestui mijloc de comunicare este confirmată
şi de dispoziţiile art. 86 din Codul de procedură civilă. Legiuitorul,
instituind cu titlu de regulă, în art. 86 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, comunicarea cererilor şi a actelor de procedură prin agenţii
procedurali sau substituenţii lor, a avut în vedere exclusiv situaţia în care o
asemenea comunicare se face prin înmânarea respectivelor acte personal
titularului sau unei alte persoane legitimate, având acelaşi domiciliu sau
reşedinţă.
Imposibilitatea de realizare a procedurii de
comunicare, în maniera la care se referă textul legal, impune şi legitimează
utilizarea procedurii de comunicare prevăzute de art. 86 alin. 3 din Codul de
procedură civilă, prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire.
Aşa fiind, Curtea constată că dispoziţiile legale
criticate constituie suficiente garanţii menite să ocrotească şi să garanteze
dreptul de proprietate al titularilor, consacrat de art. 44 din Constituţie.
Imprejurarea că, în speţă, persoana fizică sau juridică
titulară de drepturi reale nu a luat cunoştinţă de documentele notificate, deşi
a fost avizată despre existenţa corespondenţei prin intermediul serviciului
poştal, constituie expresia propriei sale culpe şi nu poate fi convertită
într-o problemă de constituţionalitate, întrucât neconstituţionalitatea unei
norme legale constituie un viciu intrinsec al acesteia şi niciodată produsul
unei interpretări arbitrare, care se abate de la spiritul şi finalitatea avute
în vedere de legiuitor.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor
art. 13 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate
publică si ale art. 86 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată
de Dănut Dumitras în Dosarul nr. 43.720/3/2007 al tribunalului Bucureşti -
Secţia a III-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţata în şedinţa publică din data de 7 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. Ioan VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu