DECIZIE Nr.
719 din 24 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (2) si ale art. 2 din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 64/2005 pentru accelerarea procedurilor
de recuperare a sumelor de bani datorate Agentiei Domeniilor Statului de catre
partenerii contractuali
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 952 din 27 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion
Tiucă - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi ale art. 2 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2005 pentru accelerarea procedurilor
de recuperare a sumelor de bani datorate Agenţiei Domeniilor Statului de către
partenerii contractuali, excepţie ridicată de Asociaţia Toplacer Topraisar în
Dosarul nr. 31.770/2/2005 (5.166/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
V-a comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele:
Prin Incheierea din 12 aprilie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 31.770/2/2005 (5.166/2005), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a
V-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi ale art. 2 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2005 pentru accelerarea procedurilor
de recuperare a sumelor de bani datorate Agenţiei Domeniilor Statului de către
partenerii contractuali. Excepţia a fost ridicată de Asociaţia Toplacer
Topraisar într-o cauză comercială având drept obiect o contestaţie la executare
şi suspendarea executării până la soluţionarea acesteia.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi ale art. 2 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2005 sunt neconstituţionale în raport
cu art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, privind principiul
neretroactivităţii legii civile.
In opinia autorului excepţiei art. 2 din ordonanţă,
potrivit căruia contractele de vânzare-cumpărare de acţiuni încheiate de
Agenţia Domeniilor Statului constituie titluri executorii, precum şi art. 1
alin. (2) din aceasta, referitor la aplicarea unor dispoziţii din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului şi Agenţiei Domeniilor Statului,
încalcă principiile tempus regit actum şi pacta sunt servanda. Incălcarea constă în aceea că aceste texte de lege se aplică şi
unor contracte încheiate în anul 2000, înainte de momentul intrării în vigoare
a ordonanţei de urgenţă criticate, precum şi a legii de aprobare a sa. Deoarece
Legea nr. 368/2005 aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2005 fără
nicio modificare asupra aspectelor de neconstituţionalitate sesizate, autorul
excepţiei apreciază că şi aceasta este neconstituţională, pentru aceleaşi
raţiuni expuse mai sus.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
având în vedere că art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2005,
aprobată prin Legea nr. 368/2005, nu cuprinde dispoziţii care să contravină
principiului neretroactivităţii legii. Critica de neconstituţionalitate
vizează, în realitate, modul de aplicare a legii, aspect ce urmează a fi
analizat de instanţa de judecată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 64/2005 sunt de imediată aplicare şi produc efecte pentru
viitor, aplicându-se tuturor actelor ce se regăsesc în ipoteza normei legale,
fără a exista vreo referire în lege cu privire la aplicarea lor asupra actelor
juridice încheiate înaintea intrării în vigoare a ordonanţei criticate.
Totodată, pentru raţiuni specifice, legiuitorul poate institui, pentru anumite
acte juridice, caracter executoriu, astfel cum a procedat şi în alte situaţii
(anumite acte notariale, contracte bancare sau acte juridice încheiate de
instituţii publice), fără ca această soluţie să releve vreun fine de
neconstituţionalitate. In cazul de faţă, contractele de vânzare-cumpărare de
acţiuni încheiate de Agenţia Domeniilor Statului au un rol important pentru
diminuarea participării statului la viaţa economică şi sporirea rolului
capitalului privat, cât şi pentru recuperarea de urgenţă a sumelor de bani
datorate de cumpărătorii de acţiuni, sume ce se fac venit la bugetul de stat şi
sunt destinate atingerii obiectivelor de interes
public.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2005,
aprobată prin Legea nr. 368/2005, sunt constituţionale, deoarece acestea nu
contravin sub niciun aspect principiului neretroactivităţii legii. Mai mult,
susţinerile formulate de autorul excepţiei se referă la aplicarea în timp a
legii, aspect ce nu intră în competenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii
de sesizare a instanţei, îl constituie dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 64/2005 pentru accelerarea procedurilor de recuperare
a sumelor de bani datorate Agenţiei Domeniilor Statului de către partenerii
contractuali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 4 iulie 2005, şi aprobată
prin Legea nr. 368/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.140 din 16 decembrie 2005. Din
notele scrise ale autorului excepţiei rezultă însă că pe lângă dispoziţiile
art. 2 critica de neconstituţionalitate vizează şi pe cele ale art. 1 alin. (2)
din ordonanţa menţionată, astfel că obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie în realitate prevederile art. 1 alin. (2)
şi ale art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2005, care au
următorul conţinut:
- Art. 1 alin. (2): „Dispoziţiile
cap. VIII, IX şi X din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, republicată,
cu modificările şi completările ulterioare, se aplică şi Agenţiei Domeniilor
Statului în calitate de instituţie implicată în procesul de privatizare.";
- Art. 2: „Contractele de vânzare-cumpărare de acţiuni încheiate de Agenţia
Domeniilor Statului constituie titluri executorii."
Autorul excepţiei consideră că aceste dispoziţii legale
contravin principiului ne retroactivităţii legii civile, statuat în art. 15
alin. (2) din Constituţie.
Analizând conformitatea textelor de lege criticate cu
prevederile constituţionale invocate, Curtea Constituţională constată
următoarele:
Autorul excepţiei susţine, în esenţă, că dispoziţiile
art. 1 alin. (2) şi ale art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 64/2005 încalcă art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât se
aplică în mod retroactiv şi contractelor de privatizare şi de concesionare
încheiate între Administraţia Domeniilor Statului şi Ministerul Agriculturii şi
Alimentaţiei în anul 2000.
Analizând criticile formulate, Curtea constată că
aceste texte de lege nu conţin nicio referire expresă cu privire la aplicarea
lor asupra actelor juridice încheiate înaintea intrării în vigoare a ordonanţei
de urgenţă în discuţie. Reglementările legale contestate au intrat în vigoare,
potrivit art. 115 alin. (5) din Constituţie, la data depunerii spre dezbatere
la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea în Monitorul Oficial al
României a actului normativ şi produc efecte pentru viitor. Ca atare, Curtea nu
poate reţine nicio contradicţie între acestea şi normele constituţionale
prevăzute de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală.
Totodată, Curtea observă că, în jurisprudenţa sa în
materie, instanţa de contencios constituţional a reţinut în mod constant că „o
lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept
născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor
unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în
aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi
şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare,
adică în domeniul ei propriu de aplicare". (Decizia nr. 291 din 1 iulie
2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 18 august 2004). Tot
referitor la principiul neretroactivităţii legii, Curtea Constituţională a mai
arătat că „Legea nouă este însă aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor care
se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în
vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate
după abrogarea legii vechi". (Decizia nr. 146 din 25 martie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 416 din 10 mai 2004)
De altfel, Curtea observă că în realitate critica de
neconstituţionalitate, constând în caracterul retroactiv al dispoziţiilor de
lege, se întemeiază pe modul de interpretare şi aplicare al acestora, şi nu pe
cuprinsul lor normativ. Or, interpretarea şi aplicarea reglementărilor legale
în cadrul unor litigii sunt atribuţii ce revin în exclusivitate instanţelor de
judecată, şi nu Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată,
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi ale
art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2005 pentru accelerarea
procedurilor de recuperare a sumelor de bani datorate Agenţiei Domeniilor
Statului de către partenerii contractuali, excepţie ridicată de Asociaţia
Toplacer Topraisar în Dosarul nr. 31.770/2/2005 (5.166/2005) al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a V-a comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 octombrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi