DECIZIE Nr.
718 din 7 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (2 1) si alin. (3) din Legea
nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor
agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului
funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 496 din 17 iulie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 3 alin. (21) şi alin. (3) din Legea nr. 1/2000
pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi
celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.
18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Ministerul Apărării
Naţionale în Dosarul nr. 225/231/2008 al Tribunalului Vrancea - Secţia civilă.
La apelul nominal răspunde partea Ecaterina Maria
Ogrezeanu Ghica, reprezentată de avocatul Ana-Corina Săcrieru, lipsind
celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Avocatul prezent solicită respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate, susţinând că textul de lege criticat nu instituie
privilegii şi nici nu aduce atingere proprietăţii publice a statului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând
jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 16 decembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 225/231/2008, Tribunalul Vrancea - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a
art. 3 alin. (21) şi alin. (3) din Legea nr. 1/2000 pentru
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor
forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991
şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Ministerul Apărării
Naţionale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că textele de lege criticate încalcă dispoziţiile
art. 16 din Constituţie, întrucât nu fac nicio distincţie referitoare la
structura de proprietate existentă la momentul deposedării. Astfel, textul nu
distinge între terenuri cu destinaţie agricolă sau cele cu destinaţie
forestieră, referindu-se doar la categoriile de persoane care pot beneficia de
reconstituirea dreptului de proprietate, respectiv membrii cooperatori sau
orice persoană străină de cooperativă. Prin urmare, autorul susţine că se
creează privilegii în favoarea celor care nu au deţinut în proprietate terenuri
cu destinaţie agricolă, ci doar terenuri cu vegetaţie forestieră, în sensul că
aceştia pot beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor
terenuri agricole - păşuni şi fâneţe. Cu alte cuvinte, prevederile art. 3 alin.
(21) din Legea nr. 1/2000 permit persoanelor fizice să beneficieze
de terenuri cu destinaţie agricolă, deşi obiectul reconstituirii dreptului de
proprietate îl reprezintă terenurile cu destinaţie forestieră, în baza Legii
nr. 1/2000. Insă, dacă reconstituirea nu se poate face pe vechile amplasamente,
textul de lege dă posibilitatea acestor categorii de cetăţeni, spre deosebire
de cei care au deţinut terenuri cu destinaţie agricolă, să opteze pentru
obţinerea unor suprafeţe echivalente din fondul forestier. Aşa fiind, obiectul
reconstituirii dreptului de proprietate îl vor reprezenta suprafeţe de teren cu
vegetaţie forestieră aflate în proprietatea publică a statului, astfel că, prin
exercitarea acestui drept, se încalcă prevederile art. 136 alin. (2) din
Constituţie, potrivit căruia proprietatea publică aparţine statului sau
unităţilor administrativ-teritoriale.
Tribunalul Vrancea - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
arătând că prin textul incriminat legiuitorul nu a creat un privilegiu în
favoarea persoanelor fizice care au deţinut terenuri cu destinaţie forestieră
în defavoarea persoanelor care au deţinut terenuri cu destinaţie agricolă, ci a
urmărit restabilirea situaţiei anterioare aplicării Legii nr. 187/1945, având
în vedere situaţia reală a terenurilor forestiere determinată de defrişările ce
au intervenit pe parcursul timpului.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 3 alin. (21) şi alin. (3) din Legea nr.
1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor
agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului
funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările
ulterioare, texte de lege care au următorul conţinut: „(21)
Pentru terenurile proprietarilor deposedaţi, persoane fizice, pe care se află
păşuni şi fâneţe, reconstituirea se face pentru diferenţa dintre suprafaţa de
50 ha de familie şi cea adusă în cooperativa agricolă de producţie sau preluată
prin acte normative speciale ori prin orice alt mod de la membri cooperatori
sau de la orice altă persoană fizică deposedată, dar nu mai mult de 100 ha de
proprietar deposedat. [...]
In cazul în care în localitate nu există suprafeţe
de teren agricol, pentru a satisface integral cererile, în condiţiile prevăzute
la alin. (2), reconstituirea dreptului de proprietate se va face, la propunerea
comisiei locale, din suprafeţele de teren agricol trecute în proprietatea
comunei, oraşului sau municipiului, conform art. 49 din Legea nr. 18/1991,
republicată, din terenul comunelor limitrofe pe raza cărora se află terenul
agricol solicitat, prin transfer de anexe cu validarea comisiei judeţene,
precum şi prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 16 alin. (1) care garantează egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi în
art. 136 alin. (2) referitoare la proprietate publică.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prevederile legale criticate instituie reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor aduse în cooperativa agricolă de producţie sau
preluate prin legi speciale sau în orice alt mod, în limita a 50 de hectare de
familie, respectiv pentru fiecare proprietar deposedat.
Această soluţie a legiuitorului nu contravine
principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice,
dat fiind că textele de lege criticate se aplică în mod egal tuturor
persoanelor care au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate
în baza legilor reparatorii, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare,
inclusiv pentru cei care au formulat cereri de reconstituire în baza Legii nr.
247/2005.
De altfel, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra
soluţiei legislative criticate, prin raportare la dispoziţiile art. 16 şi art.
44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, şi cu o motivare similară a excepţiei.
Astfel, prin Decizia nr. 43 din 4 februarie 2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 11 aprilie
2003, Curtea a statuat că este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia
întinderea şi amploarea măsurilor pe care le stabileşte prin lege, iar sub
aspectele practice pe care le-ar presupune o apreciere asupra oportunităţii
vreunei măsuri reparatorii, Curtea nu numai că nu s-ar putea pronunţa, dar, în
principiu, n-ar putea să completeze sau să schimbe măsuri legislative
existente, devenind astfel „legislator pozitiv".
In acest sens sunt dispoziţiile art. 2 alin. (3) din
Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională se pronunţă numai
asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a
putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", iar pe de
altă parte, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituţie, Parlamentul este
unica autoritate legiuitoare a ţării.
Soluţia şi considerentele pronunţate în deciziile
menţionate sunt valabile şi în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit
elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii
Constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 3 alin. (21) şi alin. (3) din Legea nr. 1/2000
pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi
celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.
18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Ministerul Apărării
Naţionale în Dosarul nr. 225/231/2008 al Tribunalului Vrancea - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu