Decizia Nr.715 din 05.07.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Ioan Dănuţ Jurcă în Dosarul nr. 9.374/55/2011 al Judecătoriei Ineu şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 578D/2012.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că măsura criticată nu încalcă normele constituţionale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 22 februarie 2012, Judecătoria Ineu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Ioan Dănuţ Jurcă într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile, fără posibilitatea ca agentul constatator, respectiv instanţa de judecată, să o individualizeze în funcţie de circumstanţele săvârşirii faptei, creează o situaţie discriminatorie între diferiţi subiecţi activi ai contravenţiei, îngrădind, totodată, dreptul la muncă al conducătorilor auto profesionişti, care nu săvârşesc fapta în exercitarea profesiei.Judecătoria Ineu opinează că textele criticate nu contravin normelor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Se arată că dispoziţiile art. 102 alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 se aplică tuturor persoanelor care se încadrează în condiţiile prevăzute de ipoteza normei, neinstituind discriminări pe criterii arbitrare şi fără a ţine cont de calitatea de şofer auto profesionist a contravenientului sau de lipsa acestei calităţi.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul arată că reglementarea criticată se aplică în egală măsură tuturor şoferilor auto, indiferent dacă se află sau nu în exercitarea profesiei, având ca scop asigurarea desfăşurării fluente şi în condiţii de siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, fiind pe deplin justificată de interesul general ocrotit. Se face trimitere la Deciziile Curţii Constituţionale nr. 142 din 21 februarie 2012, nr. 1.065 din 16 septembrie 2010 şi nr. 494 din 2 aprilie 2009. Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 41 din Constituţie, se arată că exercitarea oricărei profesii, inclusiv a celei de şofer profesionist, trebuie făcută cu respectarea normelor ce o reglementează, că deţinerea unui permis auto valabil este de esenţa profesiei de şofer şi că suspendarea acestuia pentru nerespectarea regulilor referitoare la circulaţia pe drumurile publice, indiferent dacă fapta a fost săvârşită sau nu în exercitarea profesiei, atrage imposibilitatea desfăşurării unei astfel de activităţi pe durata suspendării.Avocatul Poporului apreciază că norma criticată nu încalcă prevederile constituţionale invocate, care se aplică, fără diferenţieri, tuturor persoanelor care săvârşesc contravenţia astfel reglementată. Se arată, de asemenea, că prevederile art. 102 alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu afectează dreptul la muncă al şoferilor profesionişti ce săvârşesc această contravenţie în afara exercitării profesiei, dimpotrivă, ei fiind ţinuţi de obligaţiile ce incumbă tuturor cetăţenilor cu privire la asigurarea siguranţei circulaţiei pe drumurile publice, la ocrotirea vieţii, a sănătăţii şi a integrităţii fizice a participanţilor la traficul rutier şi a persoanelor aflate în zona drumurilor publice.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 102 alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, care au următorul cuprins: „(3) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: [...]b)conducerea vehiculului cu defecţiuni grave la sistemul de frânare sau la mecanismul de direcţie, constatate de poliţia rutieră împreună cu specialiştii Registrului Auto Român;“.Se susţine, în esenţă, că textele criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi şi ale art. 41 alin. (1) cu privire la muncă şi protecţia socială a muncii. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 142 din 21 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 8 martie 2012 a reţinut, cu referire la dispoziţiile art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, că nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevăd sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere, în scopul prevăzut încă din primul articol al aceleiaşi ordonanţe de urgenţă, respectiv „asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi a mediului“. Astfel, Curtea a reţinut că reglementarea unor sancţiuni contravenţionale pentru încălcarea acestor reguli este deplin justificată din perspectiva interesului general ocrotit. În acelaşi sens, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Deciziile nr. 210 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 20 aprilie 2007, şi nr. 44 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 23 februarie 2005. Cele reţinute în privinţa lit. e) se aplică mutatis mutandis cu privire la lit. c) a aceluiaşi articol. Referitor la invocarea încălcării art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a reţinut că prevederile art. 102 alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, nefiind instituită nicio discriminare pe criterii arbitrare. Distinct de cele reţinute, Curtea constată că, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu prilejul sancţionării contravenţiilor din sfera circulaţiei pe drumurile publice pot fi aplicate sancţiuni complementare, stabilirea conţinutului sau a întinderii acestor sancţiuni fiind de competenţa legiuitorului, iar aprecierea faptelor şi individualizarea sancţiunilor astfel reglementate revenind instanţelor de judecată. Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 16 din Constituţie, Curtea constată că premisa criticii de neconstituţionalitate formulată este greşită, întrucât conducătorii auto care săvârşesc faptele în exercitarea profesiei sunt în aceeaşi situaţie ca şi cei care săvârşesc o atare faptă fără a desfăşura activitatea de a conduce pe drumurile publice cu titlu profesional. Astfel, Curtea reţine că ambele situaţii analizate de autorul excepţiei vizează şi au în vedere calitatea de conducător auto, celelalte aspecte fiind subsidiare sau accesorii acestei calităţi. Or, potrivit principiilor de interpretare a normelor juridice accessorium sequitur principale, şi nu invers. Cu privire la pretinsa încălcare a dreptului la muncă, prevăzut la art. 41 alin. (1) din Constituţie, Curtea, prin Decizia nr. 513 din 20 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 11 iulie 2006, a reţinut că dreptul la muncă, alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă vizează posibilitatea oricărei persoane de a exercita profesia sau meseria pe care o doreşte, în anumite condiţii stabilite de legiuitor, şi nu vizează obligaţia statului de a garanta accesul tuturor persoanelor la toate profesiile. Astfel, Curtea constată că este de competenţa legiuitorului stabilirea unor sancţiuni complementare celor principale, ca urmare a săvârşirii unor contravenţii, respectiv a nerespectării de către conducătorii auto a unor obligaţii, cum este cea reglementată la art. 102 alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, sancţiuni care pot fi calificate drept condiţionări ale exercitării dreptului la muncă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Ioan Dănuţ Jurcă în Dosarul nr. 9.374/55/2011 al Judecătoriei Ineu. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iulie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop