DECIZIE Nr.
714 din 17 iunie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr.
247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si
unele masuri adiacente
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 578 din 31 iulie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Ionescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din Titlul X al Legii nr.
247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi
unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Vasilica Dobre în Dosarul nr.
1.090/1.748/2007 al Judecătoriei Cornetu.
La apelul nominal răspund
apărătorii autorului excepţiei, Cristian Gâdea şi Neli Păduraru, cu
împuternicire la dosar, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de
citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Apărătorii părţii prezente solicită admiterea excepţiei
de neconstituţionalitate, reiterând motivele cuprinse în notele scrise depuse
la dosarul cauzei. Subliniază că, prin motivele de neconstituţionalitate
invocate, nu solicită reformularea de către Curtea Constituţională a textului
de lege criticat, astfel încât excepţia ridicată nu este inadmisibilă.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere
a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă. In acest sens,
arată că motivul de neconstituţionalitate invocat de către autor nu priveşte
textul de lege criticat ca atare, ci aplicarea acestuia, aspect ce excedează
competenţei Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 12 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.090/1.748/2007, Judecătoria Cornetu
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi
justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. Excepţia
a fost ridicată de Vasilica Dobre într-o cauză civilă privind pronunţarea de
către instanţa de judecată a unei hotărâri care să ţină loc de act de
vânzare-cumpărare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă,
că textul de lege criticat este neconstituţional, fiind contrar dispoziţiilor
art. 44 alin. (1)şi (2) din Constituţie, întrucât dă posibilitatea instanţelor
de judecată să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract de
vânzare-cumpărare în condiţiile în care anterior s-a încheiat un antecontract,
iar una dintre părţi s-a răzgândit. Susţine că o soluţie judicioasă pentru această situaţie ar fi posibilitatea
celeilalte părţi de a cere în instanţă despăgubirile stabilite prin
antecontract. Consideră că textul de lege criticat ar trebui aplicat numai la
situaţiile în care vânzătorul a pus în posesie cumpărătorul, iar acesta din
urmă a plătit preţul integral, însă nu s-a încheiat contract de
vânzare-cumpărare în formă autentică.
Judecătoria Cornetu apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, textul de lege criticat
fiind lacunar.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat este constituţional, nefiind contrar dispoziţiilor
art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât dă expresie regulii
executării în natură a obligaţiei. Totodată, apreciază că invocarea excepţiei
de neconstituţionalitate a fost determinată de modul de interpretare şi
aplicare a legii, aspect ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susţinerile părţii prezente, raportul întocmit
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 5 alin. (2) din titlul X „Circulaţia juridică a terenurilor"din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi
justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22
iulie 2005, având următorul cuprins: „In situaţia în care după încheierea unui
antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcţii, una dintre părţi
refuză ulterior să încheie contractul, partea care şi-a îndeplinit obligaţiile
poate sesiza instanţa competentă care poate pronunţa o hotărâre care să ţină
loc de contract."
Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la garantarea
proprietăţii private.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că art. 5 alin. (2) din titlul X „Circulaţia juridică a terenurilor"din Legea nr. 247/2005 reglementează
situaţia în care se încheie un antecontract având ca obiect un teren cu sau
fără construcţii, iar ulterior una dintre părţi refuză să încheie contractul la
care s-a obligat prin promisiune, instanţa de judecată putând să pronunţe, la
sesizarea părţii care şi-a îndeplinit obligaţiile, o hotărâre care să ţină loc
de contract.
Curtea reţine că, prin încheierea unui antecontract sub
forma unei promisiuni sinalagmatice de vânzare şi de cumpărare a unui imobil,
se naşte în sarcina promitentului-vânzător şi a promitentului-cumpărător
obligaţia de a face, respectiv de a încheia un contract de vânzare-cumpărare în
viitor. In caz de neexecutare a obligaţiilor asumate, răspunderea fiind
contractuală, executarea în natură a obligaţiei „de a face" se poate
realiza prin acţiune personală având ca obiect pronunţarea unei hotărâri ce
ţine loc de contract de vânzare-cumpărare. Curtea constată că textul de lege
criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi
(2). Totodată, cu privire la susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia o
soluţie judicioasă ar fi posibilitatea de a cere în instanţă despăgubirile
stabilite prin antecontract, Curtea constată că acest motiv de
neconstituţionalitate invocat nu priveşte textul de lege criticat, ci aplicarea
acestuia, aspect ce excedează competenţei instanţei de contencios
constituţional. In practică, în cazul în care instanţa de judecată nu pronunţă
o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare, partea în culpă
este obligată la plata de daune interese. In acelaşi mod, instanţa de judecată
poate constrânge părţile să încheie contractul prin stabilirea de daune
cominatorii până la executarea obligaţiei în natură.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr. 247/2005 privind reforma în
domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie
ridicată de Vasilica Dobre în Dosarul nr. 1.090/1.748/2007 al judecătoriei
Cornetu.'
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 iunie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu