DECIZIE Nr.
703 din 19 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 219/2005 privind aprobarea
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si
completarea Codului de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 940 din 21 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Gabriela Dragomirescu
- magistrat-asistent şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 219/2005 privind aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi
completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Gelu Grigoraş şi
Cristina Bric din Bucureşti în Dosarul nr. 2.535/2005 al Tribunalului Bucureşti
- Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât apreciază că
dispoziţiile de lege criticate nu contravin textelor din Constituţie invocate
ca fiind încălcate.
După încheierea dezbaterilor, doamna avocat Liliana
Poenaru depune note scrise pentru autorii excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 22 februarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 2.535/2005, Tribunalul
Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a Legii nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de
procedură civilă, excepţie ridicată de Gelu
Grigoraş şi Cristina Bric într-o „cerere de chemare în judecată având ca obiect
«rezoluţiune»".
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 „a
fost adoptată în forma în care fusese depusă la Parlament, prin procedura
aprobării tacite", şi „pe cale de consecinţă Legea nr. 219/2005 nu-şi mai
avea sensul", deci „putem spune că a fost adoptată o lege al cărei obiect
nu mai era în fiinţă". Ca atare, consideră că sunt încălcate, în ordinea
invocării lor, prevederile constituţionale ale art. 114 privind „Delegarea
legislativă", devenit art. 115, 124, 51, 52, 21, 11, 20 şi 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază (cu opinia separată a unui judecător) că Legea nr.
219/2005 „s-a dat cu nerespectarea dispoziţiilor art. 115 pct. 5 din
Constituţie".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. In acest sens
arată, în esenţă, că prin numeroase decizii, de exemplu, prin deciziile nr.
333/2005, nr. 523/2004, nr. 585/2005, nr. 90/2006, nr. 137/2006, nr. 144/2006,
nr. 193/2006 şi nr. 229/2006, Curtea Constituţională a constatat că prevederile
legii criticate nu vin în contradicţie cu dispoziţiile din Constituţie.
Avocatul Poporului consideră
că „Legea nr. 219/2005 a fost adoptată în condiţiile art. 77 alin. (2), cu
respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia
României, republicată", invocând în acest sens Decizia Curţii
Constituţionale nr. 90/2006.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl constituie
Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 609 din 14 iulie 2005, sub aspectul procedurii de adoptare prin raportare la „dispoziţiile art. 115 pct. 5 din Constituţia României
2003".
In acest sens, autorul excepţiei consideră că sunt
încălcate, în ordinea invocării lor, prevederile constituţionale ale art. 114
privind „Delegarea legislativă"devenit art.
115, art. 124 privind „înfăptuirea justiţiei", art. 51 privind „Dreptul de
petiţionare", art. 52 privind „Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică", art. 21 privind „Accesul liber la
justiţie", art. 11 privind „Dreptul internaţional şi dreptul intern", art. 20 referitor la „Tratatele
internaţionale privind drepturile omului" şi
art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, privind „Dreptul la un proces
echitabil".
Examinând excepţia de neconstitutionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
In opinia autorului excepţiei, Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 138/2000, pe care Legea nr. 219/2005 o aprobă, „a fost adoptată
în forma în care fusese depusă la Parlament, prin procedura aprobării
tacite", şi „pe cale de consecinţă" „a fost adoptată o lege al cărei
obiect nu mai era în fiinţă".
Or, aşa cum a reţinut Curtea Constituţională prin
Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006 referitoare la excepţia de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea
nr. 219/2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 193
din 1 martie 2006, ordonanţa de urgenţă aprobată prin legea criticată a fost
emisă în baza art. 114 alin. (4) din Constituţia României, înainte de
revizuire, cu respectarea reglementărilor constituţionale în vigoare la acea
dată. Mai exact, Legea fundamentală nu prevedea un termen expres în care să fie
aprobate sau respinse aceste acte normative, astfel încât, chiar dacă în
prezent în Constituţia revizuită există o astfel de prevedere, ea nu poate fi
aplicată situaţiilor existente anterior, întrucât aceasta ar însemna o aplicare
retroactivă a legii, ceea ce contravine principiului constituţional al
neretroactivităţii, consacrat în art. 15 alin. (2).
Cele statuate cu valoare de principiu prin decizia
menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au
intervenit elemente noi care să justifice modificarea acestei jurisprudenţe.
Mai mult, Legea nr. 219/2005 a fost adoptată de
Parlament în condiţiile art. 77 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 75
şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
Totodată, Curtea constată că celelalte prevederi
constituţionale invocate ca fiind încălcate - art. 124 privind „înfăptuirea
justiţiei", art. 51 privind „Dreptul de petiţionare", art. 52 privind „Dreptul persoanei
vătămate de o autoritate publică", art. 21
privind „Accesul liber la justiţie", art. 11 privind „Dreptul internaţional
şi dreptul intern", art. 20 referitor la „Tratatele internaţionale privind drepturile omului" -, precum şi art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind „Dreptul la un proces echitabil" nu
sunt incidente în cauză.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstitutionalitate a
prevederilor Legii nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură
civilă, excepţie ridicată de Gelu Grigoraş şi Cristina Bric din Bucureşti în
Dosarul nr. 2.535/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu