Decizia Nr.700 din 31.05.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 970 alin. 1 şi art. 1069 alin. 2 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Setro Metal Group“ - S.A. din Câmpulung Muscel în Dosarul nr. 938/1.259/2008 al Tribunalului Comercial Argeş.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 7 iulie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 938/1.259/2008, Tribunalul Comercial Argeş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 970 alin. 1 şi ale art. 1069 alin. 2 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Setro Metal Group“ - S.A. din Câmpulung Muscel într-o cauză civilă având ca obiect pretenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că principiul bunei-credinţe nu este consacrat în mod expres de Codul civil, ci doar prezumţia bunei-credinţe, aceasta trebuind să existe atât în momentul naşterii raporturilor juridice, cât şi pe parcursul derulării lor. Având în vedere că prevederile art. 970 alin. 1 din Codul civil impun doar executarea cu bună-credinţă a convenţiilor, autorul apreciază că aceste prevederi sunt neconstituţionale în măsura în care permit ca prin executarea, chiar şi cu bună-credinţă a convenţiilor, să fie încălcate drepturile şi libertăţile celeilalte părţi contractante, în contradicţie cu art. 57 din Constituţie.Pe de altă parte, prevederile art. 1069 alin. 2 din Codul civil reprezintă, în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, „o încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 124 şi, respectiv, art. 126 alin. (1), în condiţiile în care reprezintă o ingerinţă a părţilor în activitatea de judecată, prin determinarea anticipată a modalităţii de executare a obligaţiilor contractuale (fie în natură, fie prin echivalent, fie cumulate), a valorii prejudiciului cauzat creditorului prin neexecutare, ingerinţă de natură a exclude posibilitatea instanţei sesizate cu o cerere de chemare în judecată de a alege modalitatea de reparare a prejudiciului cauzat prin neexecutarea obligaţiei contractuale“.Tribunalul Comercial Argeş consideră că pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 970 din Codul civil este dedusă exclusiv din modul de aplicare a reglementării criticate, exercitarea controlului asupra activităţii de aplicare a normelor legale reprezentând atributul exclusiv al instanţelor judecătoreşti.În ceea ce priveşte art. 1069 alin. 2 din Codul civil, instanţa apreciază că „scopul clauzei penale prevăzut de legiuitor este acela de a stabili întinderea prejudiciului, iar nu de a crea o alternativă pentru debitor în vederea liberării de executarea obligaţiei principale, prin prestarea obligaţiei prevăzute în clauza penală“.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 970 alin. 1 şi art. 1069 alin. 2 din Codul civil, care au următorul conţinut:– Art. 970 alin. 1: „Convenţiile trebuie executate cu bună-credinţă.“;

– Art. 1069 alin. 2: „Nu poate dar creditorul cere deodată şi penalitatea şi obiectul obligaţiei principale, afară dacă, penalitatea nu s-a stipulat pentru simpla întârziere a executării“.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 57 referitoare la exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, precum şi celor ale art. 126 alin. (1) referitoare la instanţele judecătoreşti. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate. În acest sens este Decizia nr. 1.111/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 30 noiembrie 2010, Decizia nr. 121/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 13 martie 2009, sau Decizia nr. 1.547/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 28 ianuarie 2010, prin care Curtea a statuat că prevederile art. 970 şi ale art. 1069 din Codul civil nu contravin Constituţiei. Prin aceste decizii Curtea a constatat că orice raport juridic obligaţional dă dreptul creditorului de a pretinde şi de a obţine de la debitor îndeplinirea exactă a obligaţiei asumate prin convenţia încheiată între părţi. Codul civil consacră în art. 970 principiul executării cu bună-credinţă a convenţiilor civile, care implică, printre altele, executarea de bunăvoie a obligaţiei de către debitor. În cazul în care acesta refuză executarea, total sau parţial, sau o execută necorespunzător, creditorul are dreptul de a pretinde despăgubiri echivalentul prejudiciului cauzat. Într-un atare context, prevederile art. 1069 din Codul civil reglementează regimul juridic al clauzei penale, care reprezintă acea convenţie accesorie contractului principal prin care părţile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligaţiei contractuale. Scopul clauzei penale este acela de a stabili întinderea prejudiciului, iar nu de a crea alternativă pentru debitor în vederea liberării de executarea obligaţiei principale, prin prestarea obligaţiei prevăzute în clauza penală. Creditorul însă, în caz de neexecutare din partea debitorului, poate opta între a cere îndeplinirea obligaţiei principale sau a celei stipulate în clauza penală. Reprezentând o convenţie, clauza penală trebuie să îndeplinească toate condiţiile de validitate a acesteia, însă, dat fiind caracterul ei accesoriu, constatarea nulităţii clauzei nu implică nulitatea obligaţiei principale. Pe de altă parte, împrejurarea că prin clauza penală se fixează anticipat, prin acordul părţilor, valoarea prejudiciului cauzat creditorului, stipularea în contract a unei asemenea clauze prezintă importanţă din punct de vedere practic. Astfel, în situaţiile în care clauza devine aplicabilă, nu mai este necesar ca părţile contractante să se adreseze justiţiei pentru probarea şi evaluarea prejudiciului, ceea ce are ca efect executarea cu celeritate a obligaţiilor asumate. Deşi aplicarea clauzei penale are loc direct între părţi, fără a fi necesară intervenţia instanţei judecătoreşti, nimic nu împiedică partea interesată să sesizeze instanţa atunci când apreciază că invocarea ei s-a făcut în mod abuziv. Cu acest prilej, partea are posibilitatea de a cere instanţei să constate că nu sunt întrunite condiţiile pentru acordarea de despăgubiri şi deci pentru aplicarea clauzei penale. Sub aceste aspecte, Curtea a constatat că, în faţa instanţei judecătoreşti, părţile beneficiază de suficiente garanţii procesuale care să le asigure dreptul la un proces echitabil. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 970 alin. 1 şi art. 1069 alin. 2 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Setro Metal Group“ - S.A. din Câmpulung Muscel în Dosarul nr. 938/1.259/2008 al Tribunalului Comercial Argeş. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 mai 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora