Decizia Nr.699 din 27.11.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 8 din 07 ianuarie 2015

Petre Lăzăroiu	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Ioana Marilena Chiorean	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Georges Vadaneaux (Gheorghe Vădănescu) în Dosarul nr. 55.592/3/2010* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 626D/2014.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece textul de lege criticat nu are legătură cu soluţionarea cauzei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Decizia civilă nr. 5.121 din 18 noiembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 55.592/3/2010*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de recurentul-reclamant Georges Vadaneaux (Gheorghe Vădănescu) într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 3.458 din 23 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a respins acţiunea reclamantului privind: 1. obligarea Statului român la plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea unor imobile situate în municipiul Roman şi la plata de daune-interese reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit ca urmare a refuzului Statului de a le restitui prin echivalent; 2. obligarea Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor la emiterea unui titlu de despăgubire aferent contravalorii imobilelor respective şi la plata de daune-interese reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit ca urmare a refuzului de acordare într-un termen rezonabil a despăgubirilor aferente imobilelor. Prin Sentinţa civilă nr. 3.458 din 23 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a reţinut că s-au emis de către primarul municipiului Roman dispoziţiile nr. 3.199, 3.201 şi 3.200 din 2 noiembrie 2006, de respingere a cererii de restituire în natură şi de propunere de acordare a măsurilor reparatorii, dosarele aferente fiind predate Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor prin Procesul-verbal din 14 decembrie 2006.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 44 privind dreptul de proprietate. De asemenea invocă dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la această Convenţie. Mai susţine că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 încalcă şi principiul neretroactivităţii legii, întrucât se aplică litigiilor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti. În acest sens arată că demersul legislativ de a supune termenelor şi procedurii administrative instituite prin Legea nr. 165/2013 şi categoria cererilor de restituire în natură sau prin echivalent a bunurilor preluate abuziv deduse judecăţii reprezintă o încălcare a dreptului la un proces echitabil şi a dreptului de proprietate.6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 188/2010 şi nr. 713/2010, prin care instanţa de contencios constituţional a judecat, în ipoteze similare, în sensul că eşalonarea obligaţiilor de plată de către stat pentru un interval de 3 ani, urmată de o reeşalonare pentru un interval de 5 ani, nu contravine Constituţiei. Totodată, invocă şi considerentele Deciziei nr. 1.027/2012.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Avocatul Poporului apreciază, în esenţă, că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 este inadmisibilă, deoarece, aşa cum a reţinut Curtea Constituţională prin Decizia nr. 177/2014, „având în vedere existenţa unor proceduri diferite de restituire, în cadrul cărora pot fi incidente atât dispoziţii cu caracter procedural, cât şi dispoziţii cu caracter substanţial, cuprinse în Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, [...] analiza constituţionalităţii prevederilor art. 4 teza a doua cuprinsă în acest act normativ [...] nu poate fi disociată de indicarea expresă a prevederilor legale cuprinse în acest act normativ, incidente în soluţionarea litigiului aflat pe rolul instanţei de judecată, în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.“9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de către partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este reţinut în actul de sesizare a Curţii Constituţionale, îl reprezintă dispoziţiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Din analiza motivării excepţiei de neconstituţionalitate şi ţinând cont de circumstanţele speţei, Curtea constată că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie art. 4 teza a doua raportat la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, aceste ultime prevederi de lege având ca ipoteză situaţia dosarelor administrative înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Astfel, textele de lege criticate au următorul cuprins:

– Art. 4 teza a doua: „Dispoziţiile prezentei legi se aplică [...] cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor [...] la data intrării în vigoare a prezentei legi.“;

– Art. 34 alin. (1): „Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.“12. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 44 privind dreptul de proprietate. De asemenea invocă dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la această Convenţie. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii. 14. Având în vedere că autorul excepţiei formulează critici de neconstituţionalitate care vizează dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 în interpretarea ce a fost exclusă cadrului constituţional, prin decizia menţionată, precum şi faptul că aceasta a fost pronunţată la un moment ulterior sesizării Curţii Constituţionale în prezenta cauză (18 noiembrie 2013), în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii a devenit inadmisibilă. 15. În aceste condiţii, decizia de constatare a neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 pct. 11 din Codul de procedură civilă, după caz, în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie (a se vedea, în acest sens, mutatis mutandis, şi Decizia nr. 339 din 17 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 17 iulie 2014). 16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Georges Vadaneaux (Gheorghe Vădănescu) în Dosarul nr. 55.592/3/2010* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 noiembrie 2014. PREŞEDINTE Petre Lăzăroiu Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean