DECIZIE Nr. 697 din 20
decembrie 2005
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) teza finala din Legea
nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 90 din 31 ianuarie 2006
Ioan
Vida - preşedinte
Nicolae
Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru
- judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar
- judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion
Predescu - judecător
luliana Nedelcu
- procuror
Afrodita Laura Tutunaru -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza
finală din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii
fiscale, excepţie ridicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui în
Dosarul nr. 5.347/2004 al Judecătoriei Vaslui.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent informează că dosarul este la primul termen de judecată,
precum şi asupra cererii transmise prin fax de către partea Agenţia Naţională
de Administrare Fiscală, prin care solicită amânarea judecării cauzei în
vederea pregătirii apărării.
Reprezentantul Ministerului Public
nu se opune cererii formulate de parte.
Curtea, deliberând asupra cererii
formulate, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de
procedură civilă, dispune respingerea cererii de acordare a unui nou termen de
judecată.
Cauza se află în stare de
judecată.
Reprezentantul Ministerului Public
pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în
vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea
din 14 octombrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 5.347/2004, Judecătoria
Vaslui a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii
fiscale, excepţie ridicată de Parchetul de pe
lângă Judecătoria Vaslui în dosarul de mai sus.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale potrivit cărora, în
situaţia achitării prejudiciului cauzat prin comiterea infracţiunii de evaziune
fiscală, învinuitul ori inculpatul beneficiază de o cauză de nepedepsire aduc
atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 16. Aceasta deoarece instituie
o diferenţă de tratament juridic între inculpaţii care comit o infracţiune de
evaziune fiscală de pericol şi inculpaţii care săvârşesc o infracţiune de
evaziune fiscala de prejudiciu, între autorii infracţiunii rămase în faza de
tentativă şi autorii cercetaţi pentru aceeaşi infracţiune consumată, precum şi
între inculpaţii care au comis infracţiunea de evaziune fiscală şi inculpaţii
autori ai oricărei alte infracţiuni de prejudiciu.
De asemenea, în opinia autorului
excepţiei dispoziţiile legale criticate instituie o discriminare între cetăţeni
pe criterii de avere.
Judecătoria Vaslui opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin art. 16 alin. (1) din Legea
fundamentală.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece instituirea prin dispoziţiile legale criticate a unui tratament
juridic diferit, constând în aplicarea unei sancţiuni administrative pentru
învinuitul ori inculpatul care în cursul urmăririi penale sau al judecăţii,
până la primul termen de judecată, a acoperit integral prejudiciul de până la
50.000 euro, nu aduce atingere prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea
fundamentală. Aceasta deoarece principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate,
aşa încât dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la
situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât
diferit.
Preşedinţii celor două Camere
ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că
a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza finală
din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie
2005, cu următorul conţinut:
„Dacă prejudiciul cauzat şi
recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul
monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează
în cazierul judiciar."
Autorul excepţiei de
neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt
încălcate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), referitoare la
egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără
privilegii şi fără discriminări.
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că nu se poate primi critica privind
încălcarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi, deoarece
cauza de impunitate prevăzută de textul de lege atacat se aplică în mod egal
tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de art. 10 alin. (1) teza
finală din Legea nr. 241/2005, adică autorilor unei infracţiuni de evaziune
fiscală care au acoperit prejudiciul de până la 50.000 euro cauzat prin fapta
penală.
Pe de altă parte, potrivit art. 73
alin. (3) lit. h) din Constituţie, Parlamentul are competenţa de a reglementa
prin lege organică infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora. In virtutea acestei prevederi
constituţionale legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în
funcţie de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate,
cât şi condiţiile răspunderii juridice pentru această faptă. Principiul
egalităţii în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor
infracţiunilor, iar reglementarea unui regim sancţionator în funcţie de
recuperarea prejudiciului cauzat prin infracţiunile săvârşite este expresia
firească a principiului constituţional menţionat, care impune ca la aceleaşi
situaţii juridice să se aplice acelaşi regim, iar la situaţii juridice diferite
tratamentul juridic să fie diferenţiat.
Pentru considerentele expuse, în
temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza finală din Legea
nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată
de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui în Dosarul nr. 5.347/2004 al
Judecătoriei Vaslui.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din
data de 20 decembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru