DECIZIE   Nr. 692 din 20 mai 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii si ale art. 304 1 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 417 din 22 iunie 2010

Acsinte Gaspar                             - preşedinte

Nicolae Cochinescu                      -judecător

Aspazia Cojocaru                          -judecător

Petre Lăzăroiu                               -judecător

Ion Predescu                                 -judecător

Puskas Valentin Zoltan                -judecător

Tudorel Toader                              -judecător

Augustin Zegrean                         -judecător

Carmen-Cătălina Gliga                - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi ale art. 3041 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Vasile Mircea Buta în Dosarul nr. 5.016/107/2008 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, cauză ce constituie obiectul Dosarului nr. 8.763D/2009 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 8.764- 8.790D/2009, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstitutionalitate, ridicată de Ioan-Teodrin Turc, Maria Buta, Ioan Russet Sfîrlează, Maria Cândescu, Liviu Gheorghe Cioca, Rodica Borşa, Ştefan Ispas, Angela Rotaru, Nicolae Chirilă Borca, Teodor Paven, Livia Puf, Mariana Rânză, Vasile Marcu, Florian Bolea, Ioan Tamas, Marioara Dandea, Ioan Tamas, Nicolae Şuteu, Mihăilă Cibu, Ioan Bărbuşiu, Nicolae Chirilă Borca, Ioniţa Albeţel, Ana Maria Bolea, Maria Moises, Ioan Haţeganu, Adriana Mârza şi, respectiv, Vasile Bişboacă în dosarele nr. 5.016/107/2008, nr. 5.049/107/2008, nr. 3.381/107/2008, nr. 5.085/107/2008, nr. 3.338/107/2008, nr. 3.366/107/2008, nr. 4.983/107/2008, nr. 5.090/107/2008, nr. 7.195/107/2008, nr. 6.021/107/2008, nr. 5.580/107/2008, nr. 5.064/107/2008, nr. 5.092/107/2008, nr. 4.997/107/2008, nr. 3.370/107/2008, nr. 3.383/107/2008, nr. 3.334/107/2008, nr. 5.062/107/2008, nr. 5.268/107/2008, nr. 5.023/107/2008, nr. 5.021/107/2008, nr. 6.020/107/2008, nr. 5.029/107/2008, nr. 5.030/107/2008, nr. 5.098/107/2008, nr. 5.070/107/2008, nr. 5.187/107/2008 şi nr. 3.349/107/2008 ale aceleiaşi instanţe de judecată.

Se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect a acestor cauze, pune în discuţie problema conexării lor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu admiterea excepţiei de conexitate a dosarelor menţionate.

Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 8.764- 8.790D/2009 la Dosarul nr. 8.763D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că, faţă de aspectele examinate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 594/2010, în prezentele cauze nu au fost aduse elemente noi.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: Prin încheierile din 5, 9, 26 şi 30 noiembrie 2009 şi din 3 decembrie 2009, pronunţate în dosarele nr. 5.016/107/2008, nr. 5.049/107/2008, nr. 3.381/107/2008, nr. 5.085/107/2008, nr. 3.338/107/2008, nr. 3.366/107/2008, nr. 4.983/107/2008, nr. 5.090/107/2008, nr. 7.195/107/2008, nr. 6.021/107/2008, nr. 5.580/107/2008, nr. 5.064/107/2008, nr. 5.092/107/2008, nr. 4.997/107/2008, nr. 3.370/107/2008, nr. 3.383/107/2008, nr. 3.334/107/2008, nr. 5.062/107/2008, nr. 5.268/107/2008, nr. 5.023/107/2008, nr. 5.021/107/2008, nr. 6.020/107/2008, nr. 5.029/107/2008, nr. 5.030/107/2008, nr. 5.098/107/2008, nr. 5.070/107/2008, nr. 5.187/107/2008 şi nr. 3.349/107/2008, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi ale art. 3041 din Codul de procedură civilă.

Excepţiile au fost ridicate de Vasile Mircea Buta, Ioan-Teodrin Turc, Maria Buta, Ioan Russet Sfîrlează, Maria Cândescu, Liviu Gheorghe Cioca, Rodica Borşa, Ştefan Ispas, Angela Rotaru, Nicolae Chirilă Borca, Teodor Paven, Livia Puf, Mariana Rânză, Vasile Marcu, Florian Bolea, Ioan Tamaş, Mărioara Dandea, Ioan Tamaş, Nicolae Şuteu, Mihăilă Cibu, Ioan Bărbuşiu, Nicolae Chirilă Borca, Ioniţa Albeţel, Ana Maria Bolea, Maria Moises, Ioan Haţeganu, Adriana Mârza şi, respectiv, de Vasile Bişboacă în cauze privind soluţionarea unor recursuri formulate în acţiuni având ca obiect drepturi salariale.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut identic, se susţine că dispoziţiile art. 287 din Codul muncii defavorizează angajatul în situaţia în care angajatorul nu depune în faţa  instanţei înscrisurile  necesare soluţionării litigiului, deşi se află în posesia acestora, astfel că instanţa poate pronunţa o soluţie greşită, încălcându-se caracterul echitabil al procesului. De asemenea, este afectat şi dreptul la apărare al angajatului dacă angajatorul nu depune probe până la prima zi de înfăţişare, deoarece astfel „angajatul nu poate să propună probe în combaterea eventualelor probe pe care le-ar fi solicitat angajatorul în termenul prevăzut de lege." Prevederile art. 3041 din Codul de procedură civilă sunt criticate sub aspectul încălcării principiului egalităţii şi al dreptului la un proces echitabil. Astfel, partea care se află în recurs împotriva unei decizii date de tribunal în apel în temeiul art. 304 din acelaşi Cod nu poate cere examinarea cauzei decât sub anumite motive, pe când partea care se judecă în recurs în procedura prevăzută de art. 3041 poate invoca motive de nelegalitate a hotărârii recurate.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în acord cu principiul nediscriminării şi cu dreptul la un proces echitabil.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii potrivit cărora „Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare." De asemenea, obiect al excepţiei îl constituie şi prevederile art. 3041 din Codul de procedură civilă, conform cărora: „Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele."

Autorii excepţiei consideră că textele de lege criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări, şi ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 287 din Codul muncii au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, în esenţă, cu aceeaşi motivare, şi anume aceea referitoare la discriminarea şi defavorizarea angajatorului în raport cu salariaţii, respectiv încălcarea dreptului la un proces echitabil. Astfel, prin Decizia nr. 494 din 11 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 18 ianuarie 2005, sau prin Decizia nr. 82 din 5 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 3 martie 2008, Curtea, respingând excepţia, a reţinut că dispoziţiile criticate sunt norme care stabilesc o procedură specială, derogatorie, privind modalitatea administrării probelor în cazul judecării cererilor referitoare la conflictele de muncă. Modalitatea în care au fost reglementate aceste dispoziţii este o opţiune a legiuitorului, care a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi urgente, adaptată raporturilor de muncă şi exercitării dreptului la muncă. Regulile de procedură prevăzute de aceste dispoziţii se aplică în mod echitabil atât angajatorilor, cât şi angajaţilor, fără a fi favorizată o categorie sau alta. Astfel, „salariatul şi angajatorul sunt două părţi ale conflictului de muncă, situate pe poziţii opuse şi cu interese contrare, situaţia lor diferită justificând, în anumite privinţe, şi tratamentul juridic diferenţiat. Angajatorul este cel care deţine documentele şi toate celelalte probe pertinente pentru elucidarea conflictului şi pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor părţilor raportului juridic de muncă, fiind necesară şi firească obligaţia acestuia de a prezenta aceste probe".

De altfel, Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.

Aşa fiind, termenul instituit prin textul de lege criticat are în vedere soluţionarea procesului cu celeritate, absenţa lui prelungind starea de conflict dintre angajat şi angajator, ceea ce ar genera o stare de incertitudine cât priveşte raporturile de muncă, afectând astfel grav stabilitatea şi securitatea care trebuie să le caracterizeze.

In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că, în această ipoteză, recursul constituie o cale de atac cu caracter devolutiv, în care, ca şi în cazul apelului, instanţa de recurs judecă însăşi cauza, atât sub aspectul legalităţii, cât şi sub acela al temeiniciei, fără a se limita la examinarea hotărârii pronunţate de prima instanţă sub aspectul motivelor de casare prevăzute în art. 304 din Codul de procedură civilă.

Asupra dispoziţiilor art. 3041 din Codul de procedură civilă, instanţa constituţională s-a pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 351 din 2 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 25 mai 2006, reţinând că „justificarea acestei reglementări derogatorii de la regula generală a caracterului nedevolutiv al recursului ţine de deosebirile esenţiale existente între cele două situaţii avute în vedere de legiuitor. Astfel, în situaţia în care s-a putut exercita calea de atac a apelului, cauza a fost, integral şi sub toate aspectele legalităţii şi temeiniciei soluţiei pronunţate de prima instanţă, examinată de o instanţă de control judiciar, la un grad de jurisdicţie superior, iar recursul va putea fi exercitat pentru motive concret şi limitativ determinate, care vizează legalitatea deciziei pronunţate în apel. In situaţia în care părţilor nu le este deschisă calea de atac a apelului, apare firesc ca instanţa să poată cerceta sub toate aspectele cauza dedusă judecăţii.

Această posibilitate, coroborată cu principiul rolului activ al judecătorului, conform căruia instanţa are îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale, este menită să asigure părţilor o judecată echitabilă şi să conducă instanţa la cercetarea şi aprecierea tuturor aspectelor relevante pentru pronunţarea unei soluţii."

In lipsa unor elemente noi, de natură a modifica jurisprudenţa Curţii în materie, cele statuate în deciziile indicate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi ale art. 3041 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Vasile Mircea Buta, Ioan-Teodrin Turc, Maria Buta, Ioan Russet Sfîrlează, Maria Cândescu, Liviu Gheorghe Cioca, Rodica Borşa, Ştefan Ispas, Angela Rotaru, Nicolae Chirilă Borca, Teodor Paven, Livia Puf, Mariana Rânză, Vasile Marcu, Florian Bolea, Ioan Tamaş, Mărioara Dandea, Ioan Tamaş, Nicolae Şuteu, Mihăilă Cibu, loan Bărbuşiu, Nicolae Chirilă Borca, Ioniţa Albeţel, Ana Maria Bolea, Maria Moises, Ioan Haţeganu, Adriana Mârza şi, respectiv, Vasile Bişboacă în dosarele nr. 5.016/107/2008, nr. 5.049/107/2008, nr. 3.381/107/2008, nr. 5.085/107/2008, nr. 3.338/107/2008, nr.3.366/107/2008, nr. 4.983/107/2008, nr. 5.090/107/2008, nr. 7.195/107/2008, nr. 6.021/107/2008, nr. 5.580/107/2008, nr. 5.064/107/2008, nr. 5.092/107/2008, nr. 4.997/107/2008, nr. 3.370/107/2008, nr. 3.383/107/2008, nr. 3.334/107/2008, nr. 5.062/107/2008, nr. 5.268/107/2008, nr. 5.023/107/2008, nr. 5.021/107/2008, nr. 6.020/107/2008, nr. 5.029/107/2008, nr. 5.030/107/2008, nr. 5.098/107/2008, nr. 5.070/107/2008, nr. 5.187/107/2008 şi nr. 3.349/107/2008 ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 mai 2010.

PREŞEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi