DECIZIE Nr.
689 din 10 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 si art. 5 din Ordonanta de urgenta
a Guvernului nr. 70/2004 privind instituirea unor masuri postprivatizare la
Societatea Comerciala „Automobile Dacia" - S.A.
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 971 din 5 decembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Antonia Constantin - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 şi 5 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 70/2004 privind instituirea unor măsuri postprivatizare la
Societatea Comercială „Automobile Dacia" - S.A., excepţie ridicată de
Sandu Ion Romică în Dosarul nr. 11.759/2004 al Judecătoriei Piteşti.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 3
octombrie 2006, fiind consemnate în încheierea din acea dată, când Curtea,
având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispoziţiile art. 57
din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, a amânat pronunţarea la 10 octombrie 2006.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 27 aprilie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 11.759/2004, Judecătoria Piteşti a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 şi
5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2004 privind instituirea unor măsuri
postprivatizare la Societatea Comercială „Automobile Dacia" - S.A., excepţie ridicată de Sandu
Ion Romică într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la
executare formulate de Societatea Comercială „Automobile Dacia" - S.A.
Piteşti şi Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că art. 4 şi 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
70/2004 încalcă art. 1 alin. (3) şi (4), art. 16 alin. (2), art. 21 alin. (3),
art. 108 alin. (1) şi art. 124 alin. (1) - (3) din Constituţie. Se consideră că
dispoziţiile legale criticate încalcă principiul separaţiei puterilor în stat,
întrucât Guvernul, ca organ de autoritate publică administrativă, a dispus
asupra modului de soluţionare a unui proces în curs de judecată, atât prin
suspendarea executării silite, cât şi prin încălcarea independenţei autorităţii
judecătoreşti. Se mai arată că este încălcat dreptul la un proces echitabil şi
la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, prin introducerea, în mod
ilegal, în cauză a unei persoane străine care tergiversează rezolvarea
acesteia. Totodată, autorul excepţiei apreciază că sunt încălcate limitele şi condiţiile emiterii legii de
abilitare şi este afectat regimul instituţiilor fundamentale ale statului.
Judecătoria Piteşti apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. In acest sens,
se arată că nu este încălcat principiul separaţiei puterilor în stat, întrucât
textul legal criticat este o normă de procedură şi poate fi adoptat pe calea
unei ordonanţe de urgenţă. Totodată, se consideră că nu sunt încălcate nici
prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) şi art. 124, în timp ce
invocarea în susţinerea excepţiei a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie
nu prezintă relevanţă.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In argumentarea acestui
punct de vedere, Guvernul arată că textele legale criticate nu încalcă
principiul separaţiei puterilor în stat, întrucât Guvernul poate adopta norme
procedurale prin emiterea unei ordonanţe de urgenţă, cu respectarea
prevederilor art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie. Se mai arată că dreptul
la un proces echitabil nu este afectat, în niciun mod, prin subrogarea
Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului în drepturile debitorului
sau prin suspendarea executării silite până la data rămânerii irevocabile a
hotărârii judecătoreşti. Totodată, se apreciază că nici prevederile
constituţionale referitoare la independenţa judecătorului şi la înfăptuirea
justiţiei nu sunt încălcate, întrucât judecătorul trebuie să se supună legii,
iar legea este cea care prevede modalitatea de soluţionare a cauzelor cu care
instanţa a fost învestită.
De asemenea, nu sunt înfrânte nici dispoziţiile
constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi, întrucât toţi cei care
se află în aceeaşi situaţie, îndeplinind condiţiile ipotezei legii, vor fi
trataţi în mod egal de către judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. In acest sens,
se arată că textele legale criticate sunt norme speciale de procedură
derogatorii de la dreptul comun cu privire la executarea silită pornită în anumite
litigii, iar legiuitorul, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, poate
institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de
procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale.
Totodată, se arată că prevederile art. 1 alin. (3) şi (4), precum şi art. 108
alin. (1) din Constituţie nu au incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile părţii prezente,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 4 şi 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
70/2004 privind instituirea unor măsuri postprivatizare la Societatea
Comercială „Automobile Dacia" - S.A., publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 886
din 29 septembrie 2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 516/2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 1.109 din 26 noiembrie 2004, astfel cum au fost
modificate prin art. I pct. 2, respectiv pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 101/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 642 din 20 iulie 2005, aprobată prin Legea nr. 314/2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.010 din 15 noiembrie 2005.
Textele legale criticate au următorul cuprins:
- Art. 4: „(1) Autoritatea
pentru Valorificarea Activelor Statului dobândeşte calitate procesuală în toate
procesele şi cererile cu care sunt şi vor fi învestite instanţele judecătoreşti
având ca obiect şi care sunt în legătură cu sumele şi pretenţiile rezultate din
executarea mandatului prevăzut la art. 1.
(2) La cererea Societăţii Comerciale «Automobile
Dacia» - S.A. sau din oficiu, instanţa judecătorească sesizată cu soluţionarea
proceselor şi cererilor prevăzute la alin. (1) va proceda la introducerea în
cauză a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului în toate cazurile
în care constată că cererea de chemare în judecată a fost formulată numai
împotriva Societăţii Comerciale «Automobile Dacia» - S.A."
- Art. 5: „Prin derogare de la art. 403 şi 404 din Codul de procedură civilă,
contestaţia la executare formulată de Autoritatea pentru Valorificarea
Activelor Statului sau de Societatea Comercială «Automobile Dacia» - S.A.
împotriva executării silite pornite în temeiul hotărârii judecătoreşti date în
procesele şi cererile prevăzute la art. 4 alin. (1) suspendă executarea silită
până la data la care hotărârea judecătorească dată asupra contestaţiei rămâne
irevocabilă potrivit legii."
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (3) şi (4) privind principiile generale de
organizare a statului român, art. 16 alin. (2) privind egalitatea în drepturi,
art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 108 alin. (1)
privind actele Guvernului şi art. 124 alin. (1) -(3) privind înfăptuirea
justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
Textul art. 4 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 70/2004 privind instituirea unor măsuri
postprivatizare la Societatea Comercială „Automobile Dacia" - S.A.
prevede, în esenţă, că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului va
dobândi, în mod obligatoriu, calitate procesuală în toate procesele şi cererile
cu care sunt şi vor fi învestite instanţele judecătoreşti având ca obiect şi care sunt în legătură cu
sumele şi pretenţiile rezultate din executarea mandatului ce priveşte
negocierea şi semnarea unui act adiţional de modificare şi completare a
Contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 4.072 din 2 iulie 1999,
încheiat cu cumpărătorul Societăţii Comerciale „Automobile Dacia" - S.A.,
în timp ce art. 5 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă prevede suspendarea
executării silite în cazul contestaţiei la executare formulate de Autoritatea
pentru Valorificarea Activelor Statului sau de Societatea Comercială
„Automobile Dacia" - S.A. împotriva executării silite pornite în temeiul
hotărârii judecătoreşti date în procesele şi cererile mai sus amintite, până la
data la care hotărârea judecătorească dată asupra contestaţiei rămâne
irevocabilă potrivit legii.
Cele două texte legale criticate sunt norme speciale de
procedură, derogatorii de la dreptul comun cu privire la executarea silită
pornită în anumite litigii, iar legiuitorul, în temeiul art. 126 alin. (2) din
Constituţie, poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli
speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor
procedurale.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
70/2004, Curtea constată că, în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr.
28 din 30 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 152 din 1 martie 2002, a statuat că, prin instituirea unor dispoziţii
legale referitoare la subrogare, nu este încălcat principiul separaţiei
puterilor în stat, întrucât nu este împiedicată în niciun mod desfăşurarea
cursului unui proces aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau executarea
unei hotărâri judecătoreşti definitive. Astfel, în cauza de faţă, Curtea reţine
că adoptarea unei soluţii legislative, derogatorii de la dreptul comun în
materia intervenţiei terţilor în procesul civil, este justificată, în mod
obiectiv şi raţional, de necesitatea înlăturării consecinţelor negative,
apărute în etapa postprivatizare, care au fost generate de unele aspecte
neprevăzute la încheierea contractului de privatizare a Societăţii Comerciale
„Automobile Dacia" - S.A.
In consecinţă, Curtea constată că este fără suport
afirmaţia autorului excepţiei potrivit căreia, în cauză, este introdusă, în mod
ilegal, o persoană străină de aceasta, situaţie care ar avea ca rezultat
tergiversarea rezolvării litigiului.
Cu privire la critica de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2004, Curtea
observă că, în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 367 din 5 iulie
2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 756 din 19
august 2005, a reţinut că nu orice intervenţie a puterii legiuitoare cu privire
la desfăşurarea unor procese aflate în curs de soluţionare încalcă de principiu
prevederile constituţionale, chiar Codul de procedură civilă prevăzând cazuri
de suspendare legală a judecăţii unor cauze.
Prin Decizia nr. 529 din 11
octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.025
din 18 noiembrie 2005, Curtea a stabilit că instituirea anumitor restricţii,
impuse de raţiuni evidente, în valorificarea dreptului creditorului nu înseamnă
negarea posibilităţii acestuia de a şi-l realiza, tot aşa cum instituirea unor
termene pentru introducerea unei acţiuni sau pentru exercitarea căilor de atac
nu semnifică restrângerea accesului liber la justiţie.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Burdov contra Rusiei, 2002, de
exemplu, a stabilit că, deşi o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa
de lichidităţi pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare, în mod
excepţional, se admite că o întârziere în executare ar putea fi justificată de
circumstanţe speciale, chiar dacă regula este aceea a executării într-un termen
rezonabil. Dar această întârziere nu trebuie să se eternizeze, astfel încât să
aducă atingere substanţei înseşi a dreptului protejat de art. 6 paragraful 1
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
(în acest sens, sunt şi cazurile Di Pede contra
Italiei, 1996, Zappia contra Italiei, 1996, şi Immobiliare Saffi contra Italiei, 1999).
Având în vedere considerentele expuse mai sus şi
raportând situaţia în cauză la acestea, Curtea reţine că, în speţă, există
posibilitatea executării silite a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor
Statului cu privire la o creanţă, care are un cuantum foarte mare şi cu privire
la care instanţele judecătoreşti, datorită unui ciclu procesual destul de
contradictoriu, încă nu s-au pronunţat printr-o hotărâre definitivă şi
irevocabilă. Prin executarea imediată a creanţei, astfel cum se arată în Nota
de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 101/2005, se poate
ajunge la prejudicierea însemnată a bugetului de stat, prin eventuala obligare
a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului de a plăti din bugetul
propriu orice sumă pretinsă de domnul Sandu Ion Romică în legătură cu inovaţia
„tabla exterioară capotă spate cu eleron înglobat la automobilele Dacia".
In consecinţă, Curtea constată că această stare de fapt excepţională a
justificat adoptarea soluţiei legislative contestate, iar eventuala întârziere
a executării creanţei până la data la care hotărârea judecătorească dată asupra
contestaţiei la executare rămâne irevocabilă potrivit legii este în sensul
jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului amintită mai sus.
Aşadar, Curtea constată că, în cauză, executarea silită
a creanţelor care au ca obiect şi care sunt în legătură cu sumele şi
pretenţiile rezultate din executarea mandatului prevăzut la art. 1 din
ordonanţa de urgenţă nu este anulată, ci numai suspendată până la data la care
hotărârea judecătorească dată asupra contestaţiei la executare rămâne irevocabilă potrivit legii, fără ca acest lucru să
aducă însăşi atingere posibilităţii obiective de realizare a creanţei.
Curtea reţine că instituirea unor asemenea reguli de
procedură nu echivalează cu încălcarea principiului separaţiei puterilor în
stat, întrucât aceste norme asigură numai buna desfăşurare a judecăţii şi
nicidecum nu impun adoptarea unei anumite soluţii de către instanţa de
judecată. Numai aceasta din urmă rămâne a decide asupra litigiului aflat pe
rolul său, textul în cauză neimpunând nicio soluţie cu privire la dezlegarea
pricinii.
In consecinţă, nu se poate reţine încălcarea art. 1
alin. (4), art. 21 alin. (3) şi art. 124 din Constituţie şi nici a exigenţelor
prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale.
Astfel, Curtea constată că adoptarea unei asemenea
soluţii legislative derogatorii de la dreptul comun a fost justificată, în mod
obiectiv şi raţional, şi, în consecinţă, nu se poate susţine încălcarea
principiului constituţional al egalităţii în drepturi, întrucât egalitatea nu
presupune uniformitate, iar, în acest caz, legiuitorul avea dreptul a impune un
tratament juridic derogatoriu, având în vedere situaţia de fapt specială a
Societăţii Comerciale „Automobile Dacia" - S.A.
Curtea reţine că adoptarea unor asemenea norme
procedurale printr-o ordonanţă de urgenţă nu este de natură să încalce
prevederile art. 108 alin. (1) din Constituţie, dimpotrivă, acest text
constituţional consacră posibilitatea Guvernului de a adopta ordonanţe, fie de
urgenţă, fie în baza unei legi speciale de abilitare.
Invocarea în susţinerea excepţiei a dispoziţiilor art.
1 alin. (3) din Constituţie nu este relevantă, întrucât textul respectiv
consacră un principiu general care stă la baza statului român, iar nu un drept,
astfel că acest principiu nu poate fi considerat a fi încălcat decât, eventual,
în măsura încălcării unuia din drepturile şi libertăţile fundamentale ale
cetăţenilor, garantate de Constituţie, sau a vreunui alt text constituţional
relevant sub aspectul conţinutului art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate
de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 4 şi 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2004
privind instituirea unor măsuri postprivatizare la Societatea Comercială
„Automobile Dacia" - S.A., excepţie ridicată de Sandu Ion Romică în
Dosarul nr. 11.759/2004 al Judecătoriei Piteşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 octombrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly