Decizia Nr.687 din 31.05.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (2) şi art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Mircea Ştefan Constantinciu în Dosarul nr. 1.087/324/2009 al Tribunalului Galaţi - Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, personal şi asistat de apărătorul ales, domnul Traian Isăilă, avocat membru al Baroului Bucureşti. Se constată lipsa celeilalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei. Acesta, prin avocat, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând că întreaga procedură de soluţionare a plângerilor contravenţionale este neconstituţională, având în vedere că acestea reprezintă acte administrative a căror contestare ar trebui reglementată, potrivit art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituţie, prin lege organică, nicidecum printr-o ordonanţă a Guvernului, aprobată prin lege ordinară. Mai arată că recursul în această materie poate fi prevăzut dacă este permis de lege, or prin lege se poate înţelege inclusiv un act al primarului sau al altei autorităţi publice locale.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, precizând că domeniul contravenţional, spre deosebire de cel al contenciosului administrativ, nu se regăseşte în enumerarea cuprinsă în art. 73 alin. (3) din Constituţie. În plus, normele de procedură în materie contravenţională reprezintă norme derogatorii de la dreptul comun, edictate în considerarea materiei în care reglementează. Faţă de faptul că în competenţa autorităţilor locale se dau stabilirea şi sancţionarea unor contravenţii care ţin de domeniul lor de interes, consideră că o astfel de critică nu are legătură cu organizarea instanţelor şi procedura de judecată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 15 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.087/324/2009, Tribunalul Galaţi - Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) şi art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Mircea Ştefan Constantinciu într-o cauză privind soluţionarea unui recurs formulat într-o acţiune având ca obiect anularea unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, fiind cuprinse într-o ordonanţă aprobată printr-o lege ordinară, iar nu organică, vin în contradicţie cu dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. k) şi l) din Constituţie. În ceea ce priveşte prevederile art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, se arată că sunt neconstituţionale, întrucât recunosc competenţe în materie de contencios administrativ şi unor instanţe nespecializate. În opinia autorului excepţiei, „orice recurs paralel care nesocoteşte trăsăturile esenţiale ale contenciosului administrativ încalcă garanţia constituţională prevăzută de art. 52 alin. (1) şi art. 126 din Constituţie“.Tribunalul Galaţi - Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ apreciază că autorul excepţiei nu ridică o problemă de constituţionalitate, ci de aplicare a legii - care este de competenţa instanţei, eventual o problemă legată de completarea normei.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile apărătorului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 32 alin. (2) şi art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, a intrat în vigoare Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, care a completat dispoziţiile art. 34 alin. (2), menţinând însă soluţia legislativă iniţială. Textele criticate au în prezent următoarea redactare:– Art. 32 alin. (2): „Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.“;

– Art. 34: „(1) Instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării.
(2) Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ a tribunalului. Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi susţinute şi oral în faţa instanţei. Recursul suspendă executarea hotărârii.“De asemenea, obiect al excepţiei îl constituie şi prevederile art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, potrivit cărora „Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.“ Autorul excepţiei invocă următoarele dispoziţii din Legea fundamentală: art. 52 alin. (1) referitoare la dreptul de care poate beneficia persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, art. 73 alin. (3) lit. k) şi l) potrivit cărora prin lege organică se reglementează contenciosul administrativ, respectiv organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi, şi art. 126 privind instanţele judecătoreşti. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 a mai fost supusă, în ansamblul său, controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici similare. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 1.553 din 7 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 21 ianuarie 2011, Curtea a reţinut, în acord cu jurisprudenţa sa anterioară, că, deşi în cuprinsul Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 există şi prevederi specifice materiei contenciosului administrativ, aceasta nu conduce la transformarea tuturor dispoziţiilor ordonanţei menţionate în prevederi de natura legii organice, deoarece astfel s-ar ajunge la completarea Constituţiei, care reglementează expres şi limitativ domeniile rezervate acestei categorii de legi, printre care nu figurează şi dispoziţiile legale privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor. În sensul art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituţie, prin contencios administrativ se înţelege acea modalitate prin care, prin intermediul justiţiei, cetăţenii sunt apăraţi de eventualele abuzuri ale autorităţilor administraţiei publice, adică ale primarilor, consiliilor locale, prefecţilor, miniştrilor şi ale Guvernului însuşi. Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. În schimb, Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 cuprinde reglementări al căror scop îl constituie sancţionarea unor comportamente care aduc atingere acelor valori sociale care, deşi nu se bucură de protecţia legii penale, trebuie apărate prin mijloace extrapenale. Curtea Constituţională a statuat prin Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, că în dreptul românesc contravenţiile au fost scoase de sub incidenţa legii penale şi au fost supuse unui regim administrativ. Dar scoaterea acestora din domeniul ilicitului penal nu echivalează cu introducerea lor sub cupola Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, lege care are în vedere raporturile stabilite între cetăţean şi autorităţile publice prin acte administrative, iar nu prin încălcarea conduitei prescrise printr-un act normativ. În ceea ce priveşte critica referitoare la prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Curtea observă că prin Decizia nr. 946 din 30 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 19 noiembrie 2007, a reţinut că acestea nu contravin dispoziţiilor art. 126 alin. (6) din Constituţie, „deoarece acesta se limitează numai la reglementarea constituţională a garantării controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice pe calea contenciosului administrativ, de la care fac excepţie în mod absolut numai două categorii de acte, cele de comandament cu caracter militar şi cele care privesc raporturile cu Parlamentul, care prin natura lor nu sunt supuse sub nicio formă controlului judecătoresc“. Totodată, prin Decizia nr. 182 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 26 aprilie 2006, Curtea a constatat că „textul de lege criticat nu sustrage în mod absolut controlului judecătoresc actele administrative la care se referă, întrucât în mod evident actele administrative respective sunt supuse prin prevederile de lege criticate unei alte proceduri judiciare, deci controlul lor judecătoresc se realizează potrivit altei proceduri stabilite prin lege organică“. Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, în cauza de faţă îşi menţin valabilitatea cele reţinute de Curtea Constituţională prin deciziile menţionate. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (2) şi art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Mircea Ştefan Constantinciu în Dosarul nr. 1.087/324/2009 al Tribunalului Galaţi - Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 mai 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu