DECIZIE   Nr. 679 din 11 septembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 1, 3 si 4 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 698 din 16 octombrie 2007

Ioan Vida                                 - preşedinte

Nicolae Cochinescu                -judecător

Aspazia Cojocaru                    -judecător

Acsinte Gaspar                       -judecător

Petre Ninosu                           -judecător

Ion Predescu                           -judecător

Puskas Valentin Zoltan           -judecător

Tudorel Toader                       -judecător

Augustin Zegrean                   -judecător

Iuliana Nedelcu                       - procuror

Marieta Safta                          - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 1, 3 si 4 din Codul penal, excepţie ridicată de Iulian Şoparlă în Dosarul nr. 276/121/2006 al Tribunalului Galaţi - Secţia penală.

La apelul nominal se'constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocand jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

avand în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Incheierea din 21 februarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 276/121/2006, Tribunalul Galaţi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 1, 3 şi 4 din Codul penal, excepţie invocată de Iulian Şoparlă în dosarul menţionat.

In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate se susţine că dispoziţiile art. 215 alin. 1, 3 şi 4 din Codul penal sunt neconstituţionale, deoarece nesocotesc libertatea comerţului şi prevăd o sancţiune penală în condiţiile în care Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale stabileşte imposibilitatea aplicării unor sancţiuni penale cu privare de libertate în materie comercială.

Tribunalul Galaţi - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucat textele de lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale şi din acte internaţionale invocate de autorul excepţiei.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătand că scopul reglementării criticate este tocmai acela de a proteja libertatea economică, libertatea comerţului şi concurenţa loială. In opinia Guvernului, libertatea economică presupune libertatea oricărei persoane de a iniţia şi întreprinde o activitate cu scop lucrativ, nu şi exercitarea acestui drept cu rea-credinţă şi crearea de prejudicii partenerilor economici, prin inducerea acestora în eroare cu prilejul încheierii de acte juridice.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinand încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 215 alin. 1, 3 şi 4 din Codul penal, potrivit cărora: „Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

[...]

Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvarşită în aşa fel încat, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat său executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate.

[...]

Emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin. 2."

Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 45 privind libertatea economică şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) referitoare la libertatea comerţului. Se invocă, de asemenea, încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind interzicerea privării de libertate pentru datorii.

Examinand excepţia de neconstituţionalitate ridicată, se constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal, sub aspectul aceloraşi critici de neconstituţionalitate ca şi în prezenta cauză, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 215 din 14 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 478 din 7 iunie 2005, şi prin Decizia nr. 474 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006, în sensul respingerii acestora.

Intrucat nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin deciziile mai sus arătate sunt valabile şi în prezenta cauză, inclusiv în ceea ce priveşte dispoziţiile alin. 1 al art. 215 din Codul penal, cu privire la care nu au fost formulate critici distincte.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 1, 3 şi 4 din Codul penal, excepţie ridicată de Iulian Şoparlă în Dosarul nr. 276/121/2006 al Tribunalului Galaţi - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 septembrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta