DECIZIE Nr.
676 din 12 iunie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991
privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 513 din 8 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1)
din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării
lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Orange România" - S.A. în Dosarul nr. 18.075/300/2006 al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 25
ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 18.075/300/2006, Curtea de Apel
Bucureşti - Secţia a
IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor „art. 32 alin. (1) lit. a) şi b) din
Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de
construcţii".
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
„Orange România" - S.A. într-un recurs declarat împotriva unei decizii
civile având ca obiect „obligaţia de a face".
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 32 alin. (1) din
Legea nr. 50/1991 afectează exercitarea liberului acces la justiţie prin aceea
că limitează cererile ce pot fi introduse de organul care a aplicat sancţiunea
şi, implicit, apărările pe care persoana sancţionată le poate formula. Se arată
că, în speţa dedusă judecăţii, „s-a ajuns la situaţia ca organul emitent al
unui proces-verbal de contravenţie să introducă o acţiune în justiţie împotriva
căreia pârâtul-contravenient nu se poate apăra, opunându-i un act administrativ
valabil, prin care să dovedească remedierea faptelor ce constituie
contravenţie, deoarece este în imposibilitatea de a îl obţine".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă opinează în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor legale
examinate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului, prin
punctul de vedere transmis Curţii, apreciază că
prevederile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 sunt constituţionale.
Dispoziţiile legale privind posibilitatea organului care a aplicat sancţiunea
de a sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care persoanele sancţionate
contravenţional nu s-au conformat, în termen, celor dispuse prin
procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu contravin prevederilor
constituţionale ale art. 21 alin. (3), referitoare la dreptul la un proces
echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Mai mult, în
cazul sesizării instanţelor judecătoreşti, contravenientul beneficiază de toate
garanţiile pe care le presupune un proces echitabil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, care au următoarea redactare:
- Art. 32 alin. (1): „In
cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea
lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal
de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul
care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune,
după caz:
a) încadrarea lucrărilor în prevederile
autorizaţiei;
b) desfiinţarea construcţiilor realizate
nelegal." Dispoziţiile
art. 28 alin. (1), la care textul mai sus redat face trimitere, prevăd următoarele: „(1) O dată cu aplicarea amenzii
pentru contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) şi b) se dispune
oprirea executării lucrărilor, precum şi, după caz, luarea măsurilor de
încadrare a acestora în prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a
lucrărilor executate fără autorizaţie ori cu nerespectarea prevederilor
acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a
contravenţiei."
Autorul excepţiei apreciază că textul de lege criticat
contravine prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la
dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un
termen rezonabil.
Analizând excepţia de
neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta urmează a fi respinsă ca
neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
In opinia autorului excepţiei, dispoziţiile art. 32
alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de
construcţii îngrădesc exercitarea liberului acces la justiţie şi contravin
caracterului echitabil al unui proces, deoarece pârâtul-contravenient, care,
potrivit sancţiunii primite, a oprit executarea lucrărilor, dar nu a reuşit, în
termenul stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei, încadrarea
acestora în prevederile autorizaţiei sau, după caz, desfiinţarea lucrărilor
executate fără autorizaţie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, se află
în imposibilitatea de a se apăra, în condiţiile în care organul emitent, care
are şi calitatea de reclamant în proces, sesizează instanţa de judecată pentru
a dispune „încadrarea lucrărilor în prevederile autorizaţiei" sau
„desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal". Cu alte cuvinte, cum
încadrarea lucrărilor în prevederile autorizaţiei sau desfiinţarea
construcţiilor realizate nelegal depinde, în egală măsură, de voinţa autorităţii
administraţiei publice competente în materie, procesul declanşat prin sesizarea
formulată de aceeaşi autoritate are un caracter inechitabil faţă de
contravenient.
Curtea observă că procesul-verbal de constare a
contravenţiei conţine, potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, un
termen înăuntrul căruia contravenientul, sancţionat deja cu amendă şi oprirea
executării lucrărilor, are posibilitatea şi obligaţia, după caz, de a intra în
legalitate prin luarea unor măsuri specifice de încadrare a lucrărilor în
prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a construcţiilor executate fără
autorizaţie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia. Faptul că, pentru a
intra în legalitate, contravenientul trebuie să solicite autorizaţia de
construire aceluiaşi organ care a întocmit procesul-verbal de constatare a
contravenţiei şi a aplicat şi sancţiunea nu este de natură a impieta asupra
caracterului echitabil al procesului şi nici asupra liberului acces la
justiţie. Autoritatea emitentă a autorizaţiei de construire, autoritate ce
aparţine administraţiei publice locale, are obligaţia,
conform art. 7 alin. (1) din legea criticată, să emită
autorizaţia solicitată în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii,
în caz contrar aplicându-se reglementările în materia contenciosului
administrativ. Pe de altă parte, procesul-verbal de constatare a contravenţiei
ar trebui să cuprindă un termen rezonabil înăuntrul căruia contravenientul să
aibă posibilitatea reală să intre în legalitate, ceea ce implică respectarea
termenelor stabilite de lege pentru obţinerea autorizaţiilor necesare în acest
sens. Neconcordanţa însă dintre aceste termene legale şi cel stabilit în
procesul-verbal prevăzut de art. 28 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 nu
reprezintă un aspect de natură să atragă neconstituţionalitatea art. 32 alin.
(1) din acelaşi act normativ, acestea fiind chestiuni legate de aplicarea legii
de către organele competente în materie.
In ceea ce priveşte competenţa de a sesiza instanţa de
judecată pentru nerespectarea măsurilor dispuse prin procesul-verbal de
constatare a contravenţiei, aceasta aparţine, în mod justificat, aceloraşi
organe abilitate să constate şi să aplice sancţiuni pentru nerespectarea
prevederilor referitoare la autorizarea executării lucrărilor de construcţii.
Pe de altă parte, fiind declanşat un proces, chiar şi la sesizarea organului
care a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenţiei, instanţa de
judecată este cea care va soluţiona cauza şi va dispune măsurile
corespunzătoare, în cadrul unui litigiu de natură să asigure părţilor, deci şi
pârâtului, toate garanţiile procedurale pe care le presupune exercitarea
liberului acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea
executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Orange România" - S.A. în Dosarul nr. 18.075/300/2006 al
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iunie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi