DECIZIE Nr.
675 din 12 iunie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 474 din 27 iunie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Claudia-Margareta
Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Ana Stan în Dosarul nr.
1.057/46/2007 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde
partea Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, prin consilier
juridic Valentina-Carmen Dachin, cu delegaţie depusă la dosar, lipsind
celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Având cuvântul asupra excepţiei
de neconstituţionalitate, partea prezentă solicită respingerea acesteia,
deoarece dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004 nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul
excepţiei. Dimpotrivă, noua cale de revizuire, instituită prin textul de lege
criticat, a constituit temeiul de drept pe care reclamantul - autorul excepţiei
- şi-a bazat acţiunea în faţa instanţei de judecată, iar prezenta excepţie este
ridicată exclusiv în scopul tergiversării soluţionării cauzei. Depune note
scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Prevederile
legale criticate, prin care este instituit un nou caz de revizuire, nu încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2) referitoare la stabilirea
numai prin lege a competenţei instanţelor judecătoreşti şi a procedurii de
judecată şi nici ale art. 129 privind folosirea căilor de atac, ci constituie
tocmai valorificarea acestor drepturi fundamentale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 30 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr.
1.057/46/2007, Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Excepţia a fost ridicată de Ana Stan într-o cauză
privind soluţionarea unei cereri de revizuire.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004,
care adaugă, pe lângă motivele de revizuire stabilite de Codul de procedură
civilă, un nou caz pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac,
contravine prevederilor art. 21, art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din
Constituţie, deoarece: textul este neclar şi instituie norme de procedură
privind competenţa de judecată a instanţelor, cu încălcarea Codului de
procedură civilă; nu sunt clar
menţionate condiţiile şi termenele stabilite pentru exercitarea dreptului de a
cere revizuirea unei hotărâri, precum şi natura acestor termene, textul fiind
„greu de apreciat ca accesibil şi previzibil"; este deficitar şi sub
aspectul redactării, sintagma „se adaugă la cele prevăzute de Codul de
procedură civilă" inducând concluzia că trebuie adăugat un nou motiv de revizuire
la art. 322 din acelaşi cod, ce urmează a se aplica în toate cazurile, nu numai
de contencios administrativ; nu este definită natura juridică a termenului de
15 zile de la pronunţare pentru a se redacta o hotărâre şi nici nu sunt
stabilite criteriile motivării temeinice necesare pentru cererea de motivare a
acelei hotărâri.
Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal opinează în
sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate. Textul de lege
criticat nu obstrucţionează accesul liber la justiţie, exercitarea căilor de
atac şi nici nu contravine normei constituţionale referitoare la stabilirea
prin lege a competenţei instanţelor judecătoreşti şi a procedurii de judecată,
Legea nr. 554/2004 fiind, la fel ca şi Codul de procedură civilă, un astfel de
act normativ. De asemenea, legea atacată este accesibilă, dispoziţiile art. 21
alin. (1) din aceasta au un caracter previzibil, iar eventuala neconcordanţă
dintre normele de drept comun în materia revizuirii cuprinse în Codul de
procedură civilă şi cele speciale cuprinse în Legea nr. 554/2004 nu constituie
un motiv întemeiat de neconstituţionalitate a art. 21 alin. (2). In plus,
procedura de judecată este cea stabilită de Legea contenciosului administrativ,
care se completează cu normele Codului de procedură civilă, iar celelalte
aspecte sesizate de autorul excepţiei, referitoare la natura termenelor
procedurale, reprezintă atributul instanţelor judecătoreşti, care interpretează
şi aplică legea.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului, prin
punctul de vedere transmis Curţii, apreciază că prevederile art. 21 alin. (2)
din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituţionale.
Textul legal criticat nu încalcă principiul liberului acces la justiţie şi al
dreptului la un proces echitabil, deoarece nu înlătură posibilitatea părţilor
de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale stabilite prin lege. De
asemenea, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul poate
institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de
procedură, ca şi modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale, liberul
acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a
utiliza aceste proceduri, în formele şi modalităţile instituite de lege. In
plus, se observă că autorul excepţiei are în vedere aspecte privind modul de
interpretare şi aplicare a legii, ceea ce excedează competenţei Curţii
Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului şi
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004,
modificate prin art. I pct. 30 din Legea nr. 262/2007
pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr.
554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textul de
lege criticat are următoarea redactare: „(2)
Constituie motiv de revizuire, care se adaugă
la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunţarea hotărârilor rămase
definitive şi irevocabile prin încălcarea principiului priorităţii dreptului
comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2)
din Constituţia României, republicată. Cererea de revizuire se introduce în
termen de 15 zile de la comunicare, care se face, prin derogare de la regula
consacrată de art. 17 alin. (3), la cererea temeinic motivată a părţii
interesate, în termen de 15 zile de la pronunţare. Cererea de revizuire se
soluţionează de urgenţă şi cu precădere, într-un termen maxim de 60 de zile de
la înregistrare."
Autorul excepţiei consideră că acest text de lege
contravine prevederilor constituţionale ale art. 126 alin. (2) referitoare la
stabilirea numai prin lege a competenţei instanţelor judecătoreşti şi a
procedurii de judecată, ale art. 129 privind folosirea căilor de atac, cu
raportare la art. 322 din Codul de procedură civilă privind revizuirea
hotărârilor, şi ale art. 21 din Legea fundamentală referitoare la accesul liber
la justiţie.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că autorul acesteia sesizează numeroase aspecte privind interpretarea
şi aplicarea legii, eventuale necorelări dintre normele Codului de procedură
civilă incidente în materia revizuirii şi cele ale art. 21 alin. (2) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, referitoare la un nou motiv de revizuire,
precum şi anumite lacune de tehnică legislativă de natură să afecteze
condiţiile de accesibilitate, previzibilitate şi claritate ale normei juridice
criticate. Conchide, pe aceste temeiuri, că dispoziţiile art. 21 alin. (2) din
Legea nr. 554/2004 contravin art. 21, art. 126 alin. (2) şi art. 129 din
Constituţie.
In ceea ce priveşte critica de
neconstituţionalitate referitoare la aspecte ce ţin de interpretarea şi
aplicarea legii, precum şi necorelarea legislaţiei interne în materia
revizuirii, Curtea reţine că excepţia are caracter inadmisibil, deoarece
asemenea probleme nu intră în competenţa sa, ci constituie atributul exclusiv
al instanţei de judecată competente, respectiv al legiuitorului.
Cât priveşte pretinsa contradicţie dintre textul de
lege examinat şi normele constituţionale invocate, Curtea observă că aceasta nu
poate fi primită. Art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 conţine norme de
procedură prin care se instituie, în mod excepţional, un nou motiv de revizuire
şi se stabilesc condiţiile şi termenele în care această cale extraordinară de
atac poate fi exercitată. Prin urmare, textul dă expresie prevederilor art. 126
alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Competenţa instanţelor
judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". In
plus, prevederile criticate nu numai că nu împiedică exercitarea liberului
acces la justiţie şi folosirea căilor de atac, ci, dimpotrivă, instituie un nou
caz, suplimentar, pentru exercitarea de către persoanele interesate a acestor
drepturi constituţionale. Faptul că Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004 prevede instituirea unui nou motiv de revizuire, în considerarea unei
situaţii speciale, şi anume pronunţarea hotărârilor rămase definitive şi
irevocabile prin încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar,
reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din
Constituţie, nu poate fi privit ca un motiv de neconstituţionalitate a art. 21
alin. (2) din lege, pentru simplul motiv că această lege, la fel ca şi Codul de
procedură civilă, face parte în egală măsură din categoria singurelor acte
normative prin care legiuitorul, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea
fundamentală, stabileşte competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de
judecată.
In plus, Curtea constată că nu se poate pretinde o
concordanţă între normele Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi
cele ale Codului de procedură civilă, astfel cum doreşte autorul excepţiei,
atât timp cât în materia revizuirii dreptul comun îl reprezintă Codul de
procedură civilă, iar Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 este un act normativ cu caracter special, care, potrivit
regulii specialia generalibus derogant, derogă
de la normele dreptului comun şi, totodată, se completează cu acestea, în
măsura în care nu este prevăzută în mod expres o altă reglementare. Mai mult
decât atât, prin soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea
urmăreşte conformitatea unui text de lege faţă de normele şi drepturile
fundamentale cuprinse în Constituţie şi în actele juridice internaţionale la
care România este parte, şi nu faţă de alte prevederi legale din alte acte
normative interne cu forţă juridică inferioară.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, excepţie ridicată de Ana Stan în Dosarul nr. 1.057/46/2007 al Curţii
de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iunie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi