DECIZIE Nr.
672 din 10 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 alin. 1 teza finala din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 929 din 16 noiembrie 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae
Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru -
judecător
Acsinte Gaspar -
judecător
Kozsokar Gabor -
judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader -
judecător
Ion Tiucă -
procuror
Ingrid Alina Tudora -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 alin. 1 teza finală din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Titi Stângă şi Petruţa Stângă în Dosarul
nr. 2.270/2005 al Tribunalului Tulcea.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura
de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 3 februarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 2.270/2005, Tribunalul Tulcea a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 alin. 1 teza
finală din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Titi Stângă şi
Petruţa Stângă cu ocazia soluţionării unei contestaţii în anulare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că
dispoziţiile de lege criticate „contravin art. 21 din Constituţie care consacră
accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, în acord cu
principiul adevărului şi realizării corecte a actului de justiţie, fără nicio
îngrădire, aceste drepturi urmând a fi interpretate în acord cu Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului, art. 6 din CEDO şi art. 20 din
Constituţie", deoarece prevăd expres şi limitativ motivele pentru care
poate fi introdusă contestaţia în anulare. Astfel, apreciază că prin
condiţionarea introducerii contestaţiei în anulare de formularea „numai dacă
aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului" nu
se lasă judecătorilor o marjă mai largă de interpretare şi aplicare a
dispoziţiilor legale, ajungându-se astfel la soluţia pur formală a respingerii
ca inadmisibilă a contestaţiei în anulare numai pentru faptul că motivele din
contestaţie puteau fi invocate prin căile ordinare de atac.
Tribunalul Tulcea apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens arată că
reglementarea criticată nu reprezintă o îngrădire a accesului la justiţie şi la
un proces echitabil, atâta timp cât legiuitorul a reglementat calea de atac a
apelului şi recursului prin care părţile pot invoca motivele de nelegalitate
sau netemeinicie a hotărârii atacate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că
dispoziţiile art. 317 alin. 1 din Codul de procedură civilă, precum şi
celelalte reglementări privind contestaţia în anulare asigură posibilitatea
celui îndreptăţit de a sesiza aceeaşi instanţă care a dat hotărârea irevocabilă
în cauză, pentru a o retracta şi a o înlocui cu alta, dată cu respectarea
cerinţelor legii, inclusiv cu respectarea condiţiei ca motivele invocate în
susţinerea contestaţiei să nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau
recursului. Instanţa apreciază că nu este vorba despre o restrângere a
accesului la justiţie, ci de exercitarea drepturilor în cazurile, pentru
motivele şi în ordinea prevăzute de lege.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 317 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă sunt
constituţionale. In acest sens arată că reglementarea criticată nu încalcă
accesul liber la justiţie în scopul apărării drepturilor, libertăţilor şi
intereselor legitime ale părţilor interesate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de
judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
dispoziţiile art. 317 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă,
potrivit cărora „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în
anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut
fi invocate pe calea apelului sau recursului".
Autorii excepţiei susţin că
textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în
art. 21 care consacră accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces
echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că textul legal dedus controlului are ca finalitate prevenirea
tentativelor de tergiversare a cauzei, prin invocarea abuzivă în cadrul căii
extraordinare de atac a contestaţiei în anulare a unor motive care ar fi putut
fi invocate pe calea apelului sau a recursului.
Aşa fiind, art. 317 alin. 1 teza finală din Codul de
procedură civilă, departe de a contraveni prevederilor art. 21 din
Constituţie, dă deplină satisfacţie exigenţelor acestora atât în ceea ce priveşte accesul liber la justiţie, pe
care îl asigură în limite rezonabile, cât şi dreptul la un proces echitabil.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 317 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Titi Stângă şi Petruţa Stângă în Dosarul nr. 2.270/2005 al
Tribunalului Tulcea.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora