DECIZIE Nr.
670 din 12 iunie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 108 alin. (1) lit.a) si b) si art.
110 alin. (1) lit. a) si b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 559 din 24 iulie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin
Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108 alin. (1) lit. a) şi b) şi art.
110 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic,
excepţie ridicată de Ioan Titu Mune în Dosarul nr. 877/187/2007 al Judecătoriei
Beiuş.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 17 decembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 877/187/2007, Judecătoria Beiuş a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 97 alin. 1 şi art. 98
alin. 1 din Legea nr. 26/1996 privind Codul
silvic, excepţie ridicată de Ioan Titu Mune în
dosarul de mai sus.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (12) referitoare la stabilirea
pedepsei numai în condiţiile şi în temeiul legii, ale art. 73 alin. (1) şi
alin. (3) lit. h) referitoare la adoptarea de către Parlament prin legi
organice a infracţiunilor, pedepselor şi regimului executării acestora şi ale art.
115 referitoare la Delegarea legislativă, deoarece existenţa infracţiunilor împotriva fondului forestier este
condiţionată de cuantumul pagubei produse, cuantum care este stabilit prin
trimiterea la un criteriu matematic ce nu are corespondent concret în norma de
incriminare. In aceste condiţii se afectează art. 23 alin. (12) din Legea
fundamentală, potrivit căruia nicio pedeapsă nu poate fi stabilită decât în
condiţiile şi în temeiul legii.
De asemenea, instituirea valorii metrului cub de masă
lemnoasă pe picior, în funcţie de care faptele constituie infracţiuni, printr-un
ordin al ministrului de resort, contravine art. 73 alin. (3) lit. h) şi art.
115 din Constituţie, deoarece doar Parlamentul are competenţa de a legifera în
materia normelor de incriminare şi doar prin lege organică, cu atât mai mult cu
cât acest domeniu este exceptat de la delegarea legislativă.
Judecătoria Beiuş opinează
că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă în ceea ce priveşte art.
97 alin. (1) din Codul silvic, deoarece nu are legătură cu cauza dedusă
judecăţii, inculpatul nefiind trimis în judecată pentru această infracţiune. In
ceea ce priveşte dispoziţiile art. 98 din Legea nr. 26/1996, instanţa opinează
că legiuitorul are libertatea să facă încadrări juridice diferite cu majorări
de pedepse în funcţie de valoarea prejudiciului tocmai pentru a proteja mai
eficient fondul forestier şi totodată criteriile nu sunt arbitrare, existând o
valoare fixă care este o valoare medie a metrului cub de masă lemnoasă pe
picior şi un element variabil, care este coeficientul de înmulţire. De altfel,
şi în Codul penal există infracţiuni la care încadrarea juridică este diferită
tot în raport cu valoarea prejudiciului (furtul, înşelăciunea, delapidarea,
abuzul în serviciu, neglijenţa în serviciu) şi la care calificarea se face după
sintagma „consecinţe deosebit de grave". Pe de altă parte, norma prevăzută
de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 26/1996 este cuprinsă într-o lege adoptată
de Parlamentul României cu respectarea dispoziţiilor din regulamentele celor
două Camere. Pedeapsa prevăzută este stabilită în condiţiile şi în temeiul
legii, ordinele emise de către ministerul de resort nefăcând altceva decât să
indice valoarea medie la zi a unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
Potrivit art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face
trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece pedeapsa este
stabilită pe baza unui criteriu obiectiv şi legal, cu înlăturarea oricărei
aprecieri subiective şi discreţionare, care ar avea semnificaţia încălcării
principiului legalităţii şi supremaţiei legii.
Astfel, dispoziţiile criticate prevăd elementele
constitutive ale infracţiunilor pe care le reglementează, modul de calcul al
pedepsei, precum şi precizări terminologice cu privire la modul de stabilire a
pedepsei, fiind în deplină concordanţă cu prevederile art. 73 alin. (1) şi
alin. (3) lit. h) din Constituţie. Faptul că preţul mediu al unui metru cub de
masă lemnoasă pe picior este stabilit de către autoritatea publică centrală
care răspunde de silvicultură
nu încalcă prevederile constituţionale invocate, deoarece preţul mediu nu
reprezintă un element constitutiv al infracţiunii, ci un criteriu pentru
determinarea pagubei de care depinde incriminarea.
Dispoziţiile art. 115 alin. (1) din Constituţie nu au
incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată
că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146
lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din
Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 97 alin. 1 şi art. 98 alin. 1 din Legea nr.
26/1996 privind Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 93 din 8 mai 1996, cu modificările şi completările ulterioare.
După sesizarea instanţei de contencios constituţional, actul normativ criticat
a fost abrogat prin art. 139 lit. a) din Legea nr. 46/2008 privind Codul
silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 27
martie 2008. Noua lege a preluat soluţia legislativă anterioară prevăzută în
textele legale criticate şi se regăseşte în art. 108 alin. (1) lit. a) şi b) şi
art. 110 alin. (1) lit. a) şi b), care constituie astfel obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate şi asupra cărora urmează a se pronunţa instanţa de
contencios constituţional. Dispoziţiile legale criticate au următorul conţinut:
- Art. 108 alin. (1) lit. a) şi b): „(1)Tăierea,
ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de
arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional şi din vegetaţia
forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de
proprietate, constituie infracţiune silvică şi se sancţionează după cum
urmează:
a)cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă,
dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 5 ori mai mare decât
preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării
faptei;
b)cu închisoare de la 6 luni la 4 ani, dacă valoarea
prejudiciului produs este mai mică decât limita prevăzută la lit. a), dar fapta
a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de un an, iar valoarea
cumulată a prejudiciului produs depăşeşte limita prevăzută la lit. a);";
- Art. 110 alin. (1) lit. a) şi b): „(1) Furtul de
arbori doborâţi sau rupţi de fenomene naturale ori de arbori, puieţi sau
lăstari care au fost tăiaţi ori scoşi din rădăcini, din păduri, perdele
forestiere de protecţie, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin
lucrări de împădurire şi din vegetaţia forestieră din afara fondului forestier
naţional, precum şi al oricăror altor produse specifice ale fondului forestier
naţional constituie infracţiune şi se sancţionează după cum urmează:
a) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă,
dacă valoarea materialului lemnos sustras este de 5 până la 20 de ori inclusiv
mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior;
b) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, dacă fapta a
fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de un an, iar valoarea
cumulată a materialului lemnos depăşeşte valoarea prevăzută la lit. a)."
Anterior abrogării, dispoziţiile legale criticate aveau
următorul conţinut:
- Art. 97 alin. 1 din Legea nr. 26/1996: „Tăierea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi
sau lăstari din fondul forestier naţional sau de pe terenurile cu vegetaţie
forestieră prevăzute la art. 6, dacă valoarea pagubei este de peste 5 ori mai
mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior sau dacă
valoarea pagubei este sub această limită, dar fapta a fost săvârşită de cel
puţin două ori în interval de 2 ani, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni
la 4 ani sau cu amendă.";
- Art. 98 alin. 1 din Legea nr. 26/1996: „Furtul de arbori doborâţi sau rupţi de fenomene naturale ori de
arbori, puieţi sau lăstari care au fost tăiaţi ori scoşi din rădăcini, cu sau
fără drept, din
fondul forestier naţional sau de pe terenurile cu vegetaţie forestieră
prevăzute la art. 6, dacă valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decât
preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior ori dacă valoarea
pagubei este sub această limită, dar fapta a fost săvârşită de cel puţin două
ori în interval de 2 ani, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu
amendă."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai făcut obiectul controlului de
contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi invocate şi în
prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 599 din 19 iunie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 2 august 2007, Curtea
Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 97 alin. 1, 3 şi 4, precum şi a dispoziţiilor art. 98 alin.
1, 3 şi 4 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic, din varianta anterioară
abrogării.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1- 3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108 alin. (1) lit. a) şi b) şi ale
art. 110 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic,
excepţie ridicată de Ioan Titu Mune în Dosarul nr. 877/187/2007 al Judecătoriei
Beiuş.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iunie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru