DECIZIE   Nr. 67 din 15 octombrie 2007

cu privire la stabilirea momentului indeplinirii cumulative a tuturor conditiilor prevazute de lege pentru admiterea cererii de liberare conditionata.

ACT EMIS DE: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 537 din 16 iulie 2008

Dosar nr. 37/2007

Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

Secţiile Unite ale Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la stabilirea momentului indeplinirii cumulative a tuturor conditiilor prevazute de lege pentru admiterea cererii de liberare conditionata.

Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 86 de judecători din totalul de 115 aflaţi în funcţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Niţu Tiberiu Mihail, prim-adjunct al procurorului general.

Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, cerând să fie admis în sensul de a se stabili că cererea de liberare condiţionată trebuie examinată, sub aspectul îndeplinirii tuturor condiţiilor legale, în momentul judecării ei de către instanţa de fond.

SECŢIILE   UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

In practica instanţelor judecătoreşti nu există un punct de vedere unitar referitor la stabilirea momentului examinării de către instanţă a cererii de liberare condiţionată, sub aspectul îndeplinirii tuturor condiţiilor legale, respectiv dacă acestea trebuie împlinite în momentul introducerii cererii sau la data judecării ei.

Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul că cererile sau propunerile de liberare condiţionată pot fi examinate numai în raport cu situaţia existentă în momentul introducerii cererii.

Alte instanţe, dimpotrivă, au decis că o cerere de liberare condiţionată poate fi examinată sub aspectul îndeplinirii tuturor condiţiilor cerute de dispoziţiile art. 59 şi 60 din Codul penal în momentul judecării acesteia de către instanţa de fond.

Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.

Potrivit dispoziţiilor art. 450 din Codul de procedură penală, „liberarea condiţionată se dispune, la cererea sau propunerea făcută de comisia de la locul de deţinere" conform prevederilor legii privind executarea pedepselor, urmând ca în momentul depunerii cererii instanţa să verifice, mai întâi, măsura în care condamnatul îndeplineşte condiţiile prevăzute în art. 59 şi 60 din Codul penal.

Pe de altă parte, în conformitate cu art. 460 alin. 5 din Codul de procedură penală, „dispoziţiile cuprinse în partea specială, titlul II, care nu sunt contrare dispoziţiilor din acest capitol, se aplică în mod corespunzător".

Aşa fiind, cererea de liberare condiţionată nu poate fi examinată sub aspectul îndeplinirii tuturor condiţiilor legale decât după parcurgerea anumitor etape, respectiv verificarea regularităţii actului de sesizare, a competenţei şi a rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti în a cărei executare se află condamnatul, primirea procesului-verbal al comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate şi a documentelor care atestă menţiunile din acestea, inclusiv fracţia de pedeapsă executată efectiv, eventual după consultarea dosarului individual şi administrarea altor probe pe care instanţa le apreciază ca utile şi pertinente în cauză.

A considera altfel ar însemna să se adauge la ceea ce legiuitorul a stabilit, în principiu, prin dispoziţiile art. 306-310 din Codul de procedură penală, din care rezultă că datele în raport cu care instanţa hotărăşte asupra situaţiei unei persoane ce face obiectul procesului penal nu pot fi decât cele din momentul luării hotărârii.

In acest sens, este de observat că atunci când legiuitorul a voit altfel a prevăzut aceasta în mod expres, ca în cazul cererii de reabilitare, pentru care, printre condiţiile de formă reglementate, este şi aceea de a nu fi introdusă înainte de termenul legal [art. 497 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală].

De aceea, în măsura în care condamnatul îndeplineşte condiţiile cerute de lege, în cursul judecării în fond a cererii sale, va trebui să fie considerat că are vocaţie la liberare condiţionată, cererea sa neputând fi respinsă ca prematur introdusă.

In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi al art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că instanţa are îndatorirea de a examina cererea de liberare condiţionată, sub aspectul îndeplinirii condiţiilor legale, în momentul judecării acesteia, şi nu în raport cu data când a fost introdusă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

In numele legii

DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Dispoziţiile art. 59-61 din Codul penal, ale art. 75-77 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum şi ale art. 450 din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că:

Cererea de liberare condiţionată va fi examinată de instanţă, sub aspectul îndeplinirii tuturor condiţiilor legale, la momentul judecării acesteia, şi nu la momentul introducerii ei.

Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 octombrie 2007.

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent,

Victoria Maftei