Decizia Nr.668 din 29.10.2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 alin. (7) şi ale art. 215¹ alin. (7) şi (8) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Traian Onuc (anterior Florea Ianson Traian) în Dosarul nr. 3.263/211/2017/a1.9 al Tribunalului Cluj - Secţia penală - Judecătorul de cameră preliminară. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 87D/2018.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că instanţa de contencios constituţional a analizat anterior constituţionalitatea dispoziţiilor criticate dintr-o perspectivă identică, respingând excepţia de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă Decizia nr. 79 din 22 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 9 mai 2018, şi Decizia nr. 37 din 17 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 23 aprilie 2019.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Încheierea penală nr. 358 din 17 noiembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 3.263/211/2017/a1.9, Tribunalul Cluj - Secţia penală - Judecătorul de cameră preliminară a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 alin. (7) şi ale art. 215¹ alin. (7) şi (8) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Traian Onuc (anterior Florea Ianson Traian) într-o cauză penală.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că termenul de 60 de zile, prevăzut de dispoziţiile art. 343 din Codul de procedură penală, este unul imperativ, care trebuie aplicat şi în ceea ce priveşte măsurile preventive analizate în procedura de cameră preliminară. Apreciază că împlinirea acestui termen determină aplicarea dispoziţiilor art. 241 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, potrivit cărora măsurile preventive încetează la expirarea termenelor prevăzute de lege.6. Susţine că singurele texte aplicabile instituţiei controlului judiciar sunt cele cuprinse în art. 207 alin. (7) din Codul de procedură penală şi în art. 215¹ alin. (7) şi (8) din acelaşi act normativ. Aşa fiind, apreciază că nu există o durată maximă prevăzută cu titlu imperativ, de limitare a duratei măsurii controlului judiciar în faza de cameră preliminară, ceea ce presupune, în opinia autorului excepţiei, că se aplică dispoziţiile art. 343 din Codul de procedură penală. Consideră că dispoziţiile criticate sunt neclare şi imprevizibile, nereglementând nicio garanţie împotriva abuzului de drept, nefiind indicată nicio durată maximă a măsurii preventive a controlului judiciar în etapa procedurii de cameră preliminară.7. Autorul excepţiei susţine că, inclusiv potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, existenţa măsurii preventive a controlului judiciar se circumscrie ideii de privare de libertate, reglementată de paragraful 3 al art. 5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, fiindu-i aplicabile toate garanţiile prevăzute în cazul persoanelor arestate.8. Apreciază că, în acest caz, nu sunt aplicabile prevederile art. 215¹ alin. (8) din Codul de procedură penală referitoare la termenul maxim de 5 ani de la momentul trimiterii în judecată. Totodată, opinează că nu se poate reţine incidenţa tezei privind termenul „rezonabil" de la acelaşi alineat. Acest termen priveşte doar situaţia judecăţii în primă instanţă, expressis verbis, el neputând fi aplicat în etapa camerei preliminare.9. În continuare, autorul consideră că măsura preventivă a controlului judiciar are aceeaşi natură cu cea a arestului preventiv, cu consecinţa aplicării dispoziţiilor constituţionale ale art. 23 alin. (9) care impun „punerea în libertate obligatorie". Apreciază că în procedura camerei preliminare nu se pot „împrumuta" norme legale specifice altor etape judiciare, astfel că termenul de 60 de zile prevăzut de art. 343 din Codul de procedură penală trebuie aplicat şi în ceea ce priveşte durata măsurilor preventive analizate în această etapă. 10. Tribunalul Cluj - Secţia penală - Judecătorul de cameră preliminară apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că dispoziţiile art. 343 din Codul de procedură penală reglementează, prin stabilirea unui termen de recomandare de 60 de zile, durata în care se desfăşoară procedurile prevăzute în cuprinsul art. 344-346 din acelaşi act normativ, respectiv camera preliminară ca etapă distinctă a procesului penal. Dispoziţiile art. 207 şi ale art. 215¹ din Codul de procedură penală reglementează verificarea periodică a măsurilor preventive în etapa camerei preliminare, respectiv durata măsurii preventive a controlului judiciar, dispoziţii legale care, edictând în materia măsurilor preventive, sunt de strictă interpretare şi aplicare, nefiind permis ca pe baza analogiei să se ajungă la interpretarea acestora. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 207 alin. (7) şi ale art. 215¹ alin. (7) şi (8) din Codul de procedură penală. Dispoziţiile criticate au fost introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2014 şi modificate prin Legea nr. 75/2016 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 29 aprilie 2016. Dispoziţiile criticate au următorul conţinut: – Art. 207 alin. (7): „Judecătorul de cameră preliminară, în cursul procedurii de cameră preliminară, verifică, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauţiune sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menţinerea acestei măsuri. Dispoziţiile alin. (2)-(5) se aplică în mod corespunzător.";– Art. 215¹ alin. (7) şi (8): „(7) Judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau instanţa, în cursul judecăţii, poate dispune luarea măsurii controlului judiciar faţă de inculpat pe o durată ce nu poate depăşi 60 de zile.
(8) În cursul judecăţii în primă instanţă, durata totală a controlului judiciar nu poate depăşi un termen rezonabil şi, în toate cazurile, nu poate depăşi 5 ani de la momentul trimiterii în judecată."15. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) potrivit căruia părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 23 alin. (9) potrivit căruia punerea în libertate a celui reţinut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au dispărut, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a pronunţat asupra textului de lege criticat, din perspectiva învederată de autorul excepţiei, prin Decizia nr. 37 din 17 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 23 aprilie 2019. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că, potrivit art. 215¹ alin. (7) din Codul de procedură penală, în cadrul procedurii de cameră preliminară judecătorul poate dispune luarea măsurii controlului judiciar pe o durată ce nu poate depăşi 60 de zile. Curtea a statuat că în reglementarea dispoziţiilor procesual penale legiuitorul a folosit două sintagme, şi anume „durata" şi „durata totală". Astfel, prima dintre acestea, regăsită şi în cuprinsul art. 215¹ alin. (7), se referă la durata măsurii controlului judiciar dispuse de judecător la un moment dat cu privire la un inculpat. Sintagma „durata totală" se referă la durata maximă a măsurii controlului judiciar care poate fi dispusă şi care este rezultatul însumării tuturor măsurilor pe care judecătorul le-a dispus la un moment dat faţă de acelaşi inculpat, în aceeaşi cauză. 17. În ceea ce priveşte momentul trimiterii în judecată, Curtea a reţinut că, potrivit art. 342 din Codul de procedură penală, acesta coincide cu cel al învestirii judecătorului de cameră preliminară cu verificarea competenţei, a legalităţii sesizării instanţei, a legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, acesta fiind momentul de început în calcularea termenului total de 5 ani. Aşa fiind, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 215¹ alin. (8) teza a doua din Codul de procedură penală se aplică inclusiv în procedura camerei preliminare, astfel că nu poate fi reţinută critica autorilor excepţiei potrivit căreia în această fază nu este prevăzută durata maximă a măsurii controlului judiciar. 18. Curtea a reţinut că, deşi nu este prevăzută expres o durată maximă a măsurii controlului judiciar în cursul procedurii de cameră preliminară, aceasta reiese din interpretarea coroborată a dispoziţiilor anterior menţionate. Astfel, Curtea a constatat că, potrivit art. 215¹ alin. (8) din Codul de procedură penală, „în cursul judecăţii în primă instanţă, durata totală a controlului judiciar nu poate depăşi un termen rezonabil şi, în toate cazurile, nu poate depăşi 5 ani de la momentul trimiterii în judecată". În legătură cu dispoziţiile art. 215¹ alin. (8) din Codul de procedură penală, Curtea a constatat că, deşi nu este prevăzută o durată maximă a măsurii în cursul procedurii de cameră preliminară, nu se impune o astfel de prevedere, întrucât durata maximă a controlului judiciar în cursul judecăţii se calculează nu de la debutul acestei faze procesuale, ci de la trimiterea în judecată, incluzând, aşadar, durata în care cauza s-a aflat în camera preliminară. 19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Traian Onuc (anterior Florea Ianson Traian) în Dosarul nr. 3.263/211/2017/a1.9 al Tribunalului Cluj - Secţia penală - Judecătorul de cameră preliminară şi constată că dispoziţiile art. 207 alin. (7) şi ale art. 215¹ alin. (7) şi (8) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secţia penală - Judecătorul de cameră preliminară şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 29 octombrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu