DECIZIE Nr.
665 din 10 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 373 1 alin. 2 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 931 din 16 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3731 alin. 2 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Comsan" - S.A. din Bucureşti
în Dosarul nr. 12.485/4/2005 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 28
februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 12.485/4/2005, Judecătoria
Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3731 alin. 2 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de către
Societatea Comercială „Comsan" - S.A. din Bucureşti cu prilejul soluţionării
unei revizuiri.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că art. 3731 alin. 2 din Codul de procedură
civilă contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 referitor
la egalitatea în drepturi, deoarece textul criticat prevede că încheierea prin
care se respinge cererea de încuviinţare a executării silite poate fi atacată
cu recurs de către creditor, iar nu şi de debitor. De asemenea, faptul că
încheierea prin care instanţa încuviinţează executarea silită este dată fără citarea părţilor şi
nu este supusă niciunei căi de atac contravine, în opinia autorului excepţiei,
accesului liber la justiţie, dreptului la apărare şi dreptului de a folosi
căile de atac.
Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. In acest sens face
referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului arată
că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale
invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 3731 alin. 2 din Codul de procedură civilă, cu modificările aduse prin
art. I pct. 65 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură
civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14
iulie 2005, dispoziţii potrivit cărora: „Instanţa încuviinţează executarea
silită prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor.
Incheierea prin care preşedintele instanţei admite
cererea de încuviinţare a executării silite nu este supusă niciunei căi de
atac. Incheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executării
silite poate fi atacată cu recurs de către creditor, în termen de 5 zile de la
comunicare."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de
lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 16, 21, 24 şi 129
din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi, accesul liber la
justiţie, dreptul la apărare şi folosirea căilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 3731 din Codul de procedură civilă reprezintă o normă de procedură a
căror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, intră în
competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate hotărî să nu supună regulilor
de citare sau de exercitare a căilor de atac anumite proceduri, în considerarea
caracterului specific al acestora ori în vederea asigurării celerităţii în
procesul civil. De altfel, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie
1994, Curtea Constituţională a statuat că liberul acces la justiţie presupune
accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfăptuieşte, fiind de
competenţa exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfăşurare a
procesului în faţa instanţelor judecătoreşti.
Pe cale de consecinţă, legiuitorul poate institui, în
considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi
modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului
acces la justiţie sau al folosirii căilor de atac presupunând posibilitatea
neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, dar numai în
formele şi în modalităţile instituite de lege.
Faptul că încheierea de respingere a executării silite
poate fi atacată cu recurs numai de către creditor, în termen de 5 zile de la
comunicare, nu reprezintă o încălcare a art. 16 din Constituţie referitor la
egalitatea în drepturi, ci este expresia regulii potrivit căreia numai partea
care are interes legitim, actual, personal şi direct poate ataca o hotărâre a
instanţei, în cazul de faţă creditorul fiind singurul care ar avea interesul de
a schimba soluţia de respingere a cererii de încuviinţare a executării silite.
De altfel, în acelaşi sens s-a pronunţat Curtea
Constituţională în Decizia nr. 549 din 6 iulie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 3 august 2006.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a
determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale,
argumentarea şi soluţia reţinute în decizia de mai sus îşi menţin valabilitatea
şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 3731 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Comsan" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr.
12.485/4/2005 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu