DECIZIE Nr.
664 din 30 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanta
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 451 din 30 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie
invocată de Societatea Comercială „AA Travel & Business Services" în
Dosarul nr. 3.493/300/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 390
D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, excepţie ridicată de Costică Enache în Dosarul nr.
5.701/231/2008 al Judecătoriei Focşani.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 179 D/2009 şi nr. 390 D/2009,
pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind
întrunite condiţiile conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
dispune conexarea Dosarului nr. 390 D/2009 la Dosarul nr. 179 D/2009, care este
primul înregistrat.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 8 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 3.493/300/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului
nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie invocată de
Societatea Comercială „AA Travel & Business Services".
Prin Incheierea din 10 decembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 5.701/231/2008, Judecătoria Focşani a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie
ridicată de Costică Enache.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că instanţa de fond trebuia să aibă în
vedere forţa juridică superioară a reglementărilor constituţionale faţă de
prevederile art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, deoarece
atunci când s-a socotit competentă material să judece cauza a încălcat
competenţele instanţei de contencios administrativ, astfel cum sunt acestea
prevăzute de Legea fundamentală. Câtă vreme procesul-verbal de contravenţie
este un act administrativ, competenţa aparţine instanţei specializate de
contencios administrativ.
Se mai susţine că textul de lege criticat încalcă
liberul acces la justiţie, deoarece creează un obstacol considerabil pentru
cetăţenii care nu locuiesc în raza teritorială unde s-a produs fapta, putând
constitui un impediment în exercitarea dreptului de a avea acces la justiţie,
de a avea parte de un proces echitabil şi de a se bucura de dreptul la apărare
în orice fază a procesului.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că dispoziţiile criticate nu
încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.
Judecătoria Focşani apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate
ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de
lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorii
excepţiei. Se face referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu modificările şi completările
ulterioare, având următorul cuprins: „Plângerea împreună cu dosarul cauzei
se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită
contravenţia."
In susţinerea excepţiei se invocă dispoziţiile
constituţionale ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, ale art. 52 - Dreptul
persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 53 - Restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi cele ale art. 126 alin.
(6) potrivit cărora controlul judecătoresc al actelor administrative ale
autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu
raportare la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 10 din Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că textele de lege criticate au mai format
obiect al controlului de constituţionalitate, cu o motivare asemănătoare şi
prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Astfel, prin Decizia nr. 813 din 27 septembrie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 18 octombrie
2007, Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate invocată, a statuat
că art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 „nu îngrădeşte dreptul
părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen
rezonabil, ci instituie norme de procedură privind soluţionarea plângerii
formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a
contravenţiei, şi anume instanţa competentă să soluţioneze plângerea. Această
modalitate de reglementare reprezintă însă opţiunea legiuitorului, fiind în
conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată,
privind competenţa şi procedura în faţa instanţelor judecătoreşti. Prin
reglementarea criticată legiuitorul nu a înţeles să limiteze controlul
judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, ci să asigure
un climat de ordine, indispensabil exercitării, în condiţii optime, a acestor
drepturi constituţionale".
De asemenea, prin Decizia nr. 1.128 din 27 noiembrie
2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 20
decembrie 2007, şi prin Decizia nr. 81 din 8 februarie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 7 martie 2007, Curtea
Constituţională a statuat că acelaşi text de lege „reprezintă o aplicare a
principiului specialia generalibus derogant, în sensul competenţei atribuite
de art. 126 alin. (2) din Constituţie legiuitorului, care poate institui,
pentru situaţii deosebite, reguli speciale în ceea ce priveşte stabilirea
competenţei instanţelor de judecată şi a procedurii de judecată", şi, prin
urmare, nu încalcă dispoziţiile art. 52 şi art. 126 alin. (6) din Legea
fundamentală.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să
conducă la schimbarea acestei jurisprudente, atât considerentele, cât şi
soluţia pronunţată în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în
cauza de faţă.
In prezenta cauză se mai invocă încălcarea, prin
acelaşi text de lege, a dispoziţiilor art. 53 din Legea fundamentală. Nici
această critică nu poate fi reţinută, deoarece prevederile art. 32 alin. (2)
din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu consacră un caz de restrângere a
drepturilor şi libertăţilor fundamentale în sensul dispoziţiilor
constituţionale menţionate.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, excepţie invocată de Societatea Comercială
„AA Travel & Business Services" în Dosarul nr. 3.493/300/2008 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi de
Costică Enache în Dosarul nr. 5.701/231/2008 al Judecătoriei Focşani.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta