DECIZIE Nr. 66
din 15 ianuarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1 1) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 135 din 4 martie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (11) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Zaharia Schrotter în Dosarul
nr. 7.251/99/2007 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă, cauză ce face obiectul
Dosarului nr. 1.728D/2008 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal răspund autorul excepţiei, prin
avocat Felix Mihai, cu împuternicire avocaţială, partea Consiliul Local al
Municipiului Iaşi, prin
consilier juridic Mihaela Mîrţ, şi partea Societatea Comercială „Iulius
Grup" - S.R.L, din Iaşi, prin avocat Dom Victor Chiricioiu, cu
împuternicire avocaţială depusă la dosar. Procedura de citare este legal
îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.731 D/2008, având ca obiect aceeaşi excepţie de
neconstituţionalitate, ridicată de aceIaşi autor în
Dosarul nr. 5.820/99/2007 al Tribunalului Iaşi -
Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal răspund aceleaşi părţi ca şi în
dosarul precedent, prin aceiaşi avocaţi, respectiv consilier, care depun la
dosar acte doveditoare în acest sens. Procedura de citare este legal
îndeplinită.
Curtea, văzând identitatea de obiect a celor două
cauze, din oficiu, pune în discuţie problema conexării acestora.
Părţile şi reprezentantul Ministerului Public sunt de
acord cu propunerea de conexare a cauzelor.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.731 D/2008 la Dosarul nr. 1.728D/2008, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei ridicate în cele două
cauze, care solicită admiterea acesteia şi depune note scrise.
Consiliul Local al Municipiului Iaşi susţine, prin consilier juridic, respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate, conform notelor scrise depuse la dosarul instanţei de
fond.
Societatea Comercială „Iulius Grup" - S.R.L, din
Iaşi solicită, prin avocat, respingerea excepţiei de neconstituţionalitate,
astfel cum rezultă din concluziile scrise, depuse la dosarul instanţei de fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, susţinând că textul de lege criticat nu
contravine normelor constituţionale invocate. Mai mult, motivarea autorului
excepţiei cuprinde aspecte ce vizează interpretarea şi aplicarea prevederilor
legale criticate, or, acestea sunt operaţiuni ce ţin de competenţa instanţei de
judecată ce a sesizat Curtea Constituţională, şi nu a acesteia din urmă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 7 iulie 2008, pronunţată în Dosarul
nr. 7.251/99/2007, şi prin Incheierea din 14 mai 2008, pronunţată în Dosarul nr. 5.820/99/2007, Tribunalul Argeş -
Secţia civilă şi, respectiv, Tribunalul Iaşi - Secţia comercială
şi de contencios administrativ au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (I1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Excepţiile au fost ridicate de Zaharia Schrotter în
cauze de contencios administrativ având ca obiect anularea unor acte
administrative.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut identic, autorul acesteia susţine că textul de
lege criticat restrânge sfera persoanelor care pot ataca în contenciosul administrativ
un act administrativ unilateral adresat unui alt subiect de drept prin care se
invocă apărarea interesului legitim public, deoarece acţiunea în justiţie este
condiţionată de existenţa vătămării dreptului subiectiv propriu sau a
interesului legitim privat. Or, „este necesar şi în spiritul reglementărilor
constituţionale" ca o autoritate publică locală care administrează
patrimoniul public şi privat al unităţii administrative în numele cetăţenilor
plătitori de taxe şi impozite locale „să răspundă şi să dea socoteală în faţa
oricărui cetăţean al comunităţii locale" faţă de actele administrative
unilaterale prin care se dispune efectuarea anumitor operaţiuni asupra acestui
patrimoniu. In opinia autorului excepţiei, orice persoană poate şi are dreptul
de a ataca în justiţie astfel de acte administrative, drept îngrădit însă de
prevederile art. 8 alin. (11) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Mai arată că, deşi textul legal conţine norme de
procedură, art. 126 alin. (2) din Constituţie nu justifică reglementarea unor
prevederi legale care să aibă ca efect încălcarea unui drept, sens în care s-a
pronunţat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 189/2006. Pe de altă
parte, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mod constant că
scopul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale este „să apere nu drepturi teoretice şi iluzorii, ci concrete şi efective".
Tribunalul Argeş - Secţia civilă, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 1.728D/2008, apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Susţine, în acest
sens, că prevederile art. 8 alin. (11) trebuie interpretate prin raportare la celelalte
dispoziţii ale art. 8 din Legea nr. 554/2004 şi, în urma acestei operaţiuni,
reţine că dispoziţiile art. 8 alin. (11) sunt „anulate de dispoziţiile art. 8 alin. (12), care permit invocarea şi apărarea
interesului public pe cale directă, nu în subsidiar, când se solicită anularea
unui act administrativ". Ca atare, prevederile art. 8 alin. (11) „apar neconstituţionale, contrare
celuilalt text de lege reţinut de instanţă, deoarece se condiţionează şi
cenzurează accesul la justiţie, arătându-se limitele în care poate fi formulată
acţiunea".
Tribunalul Iaşi -
Secţia comercial şi contencios administrativ, exprimându-şi
opinia în Dosarul nr. 1.731 D/2008, apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 8 alin. (11) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt
constituţionale, deoarece acestea nu îngrădesc posibilitatea părţilor de a se
adresa instanţei judecătoreşti. In plus, menţionează că autorul excepţiei
vizează, în susţinerile sale, aspecte ce ţin de interpretarea textului dedus
controlului în sensul
definirii noţiunii de interes legitim public şi de interes legitim privat,
aspecte ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu
au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile
părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (11) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7
decembrie 2004, astfel cum au fost completate de art. I pct. 11 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea
Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textul legal criticat are următorul
conţinut:
Art. 8. - Obiectul acţiunii judiciare: „(11) Persoanele fizice
şi persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care
invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în
care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea
dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat."
In opinia autorului excepţiei, textul criticat
contravine următoarelor dispoziţii constituţionale: art. 21 alin. (1)
referitoare la accesul liber la justiţie, art. 52 alin. (1) care reglementează
dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi ale art. 53 privind
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea,
sunt invocate art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil şi
art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 47 privind
dreptul la un recurs efectiv şi la un proces echitabil, din Carta drepturilor
fundamentale a Uniunii Europene, anexă la Tratatul de la Lisabona, ratificat de
România prin Legea nr. 13/2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 107 din 12 februarie 2008.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă
că dispoziţiile art. 8 alin. (11) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 au menirea de
a clarifica şi de a stabili în ce condiţii şi cine poate invoca apărarea
interesului legitim public. Din conţinutul textului se deduce că, prin acţiunea
pe care o introduc la instanţa de contencios administrativ, persoanele fizice
şi persoanele juridice de drept privat nu pot invoca direct „interesul legitim
public" pentru anularea unui act administrativ, ci numai în subsidiar, pe
calea unor capete de cerere distincte, în măsura în care vătămarea interesului
legitim public decurge din încălcarea unui drept subiectiv sau a unui interes
legitim privat. Aşadar, prin acţiunea introdusă, persoanele fizice şi
persoanele juridice de drept privat trebuie să dovedească mai întâi că a avut
loc o încălcare a dreptului sau interesului lor legitim privat, după care să
susţină în sprijinul cererii şi vătămarea interesului public, ce decurge din
actul administrativ atacat. Prin adoptarea textului criticat, legiuitorul a
urmărit să „paralizeze" aşa-numitele „acţiuni populare" intentate de
unele persoane fizice sau persoane juridice de drept privat care, neavând
argumente să dovedească o vătămare a unui drept sau interes legitim privat
propriu, recurg la calea acţiunilor întemeiate exclusiv pe motivul vătămării
interesului public.
Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate nu
conţin norme care să restrângă exercitarea accesului liber la justiţie sau a
dreptului la un proces echitabil, astfel cum pretinde autorul excepţiei.
Dimpotrivă, textul dă posibilitatea şi persoanelor fizice sau juridice de drept
privat ca, în anumite condiţii, să invoce în faţa instanţei de contencios
administrativ apărarea unui interes legitim public, atribuţie ce aparţine, de
regulă, competenţei autorităţilor publice, şi nu persoanelor fizice sau
juridice de drept privat. Astfel cum rezultă şi din prevederile art. 1 din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, privind „Subiectele de
sesizare a instanţei", Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia
Naţională a Funcţionarilor Publici sau prefectul sunt instituţii publice care,
potrivit propriilor legi de organizare şi funcţionare, dar şi Legii nr.
554/2004, au atribuţii specifice în ceea ce priveşte sesizarea directă a
instanţei de contencios administrativ dacă apreciază că un act administrativ
(normativ sau individual, după caz) este nelegal ori afectează drepturile,
libertăţile şi interesele legitime ale cetăţenilor sau interesul public. Prin
urmare, interesul general al societăţii este protejat de instituţii publice cu
competenţe speciale în această materie, iar dispoziţiile de lege criticate
oferă aceeaşi posibilitate şi persoanelor fizice sau juridice private, sub
condiţia justificată ca interesul legitim public pretins încălcat să fie
rezultatul încălcării dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat al
acestora. De altfel, prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004, referitoare la
obiectul acţiunii judiciare, reprezintă transpunerea în planul legii organice a
prevederilor art. 52 din Constituţie, care garantează dreptul persoanei
vătămate de o autoritate publică, iar dispoziţiile art. 8 alin. (11) reglementează condiţiile
exercitării, în cadrul acestei acţiuni de contencios administrativ, principale,
a unei cereri subsidiare, având ca obiect încălcarea unui interes legitim
public.
In plus, Curtea observă că, în motivarea excepţiei,
autorul acesteia invocă prevederile art. 47 privind dreptul la un recurs
efectiv şi la un proces echitabil, din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii
Europene, anexă la Tratatul de la Lisabona, ratificat de România prin Legea nr.
13/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 12 februarie 2008. Curtea
constată că art. 6 din Tratat prevede ca moment al intrării lui în vigoare data
de 1 ianuarie 2009, cu condiţia ca toate statele semnatare să fi depus
instrumentele de ratificare până la această dată. In caz contrar, Tratatul de
Reformă (de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului
de instituire a Comunităţii Europene) va intra în vigoare în prima zi a lunii
care urmează depunerii instrumentului de ratificare de către statul semnatar
care îndeplineşte ultimul această formalitate. Astfel, chiar dacă România a
ratificat Tratatul de la Lisabona, acesta nu a intrat încă în vigoare, din
moment ce nu toate statele membre ale Uniunii Europene au îndeplinit aceeaşi
procedură. Prin urmare, Curtea constată că aplicarea în cadrul controlului de
constituţionalitate a dispoziţiilor din Carta drepturilor fundamentale a
Uniunii Europene, invocate de autorul excepţiei, nu este posibilă atâta vreme
cât Tratatul de la Lisabona nu a intrat încă în vigoare.
In final, Curtea reţine că prin excepţia ridicată
autorul acesteia vizează mai mult aspecte ce ţin de necorelarea dispoziţiilor
art. 8 alin. (11) cu
cele ale art. 8 alin. (12), de
interpretarea textelor privind definirea noţiunii de „interes legitim
public" şi de „interes legitim privat", deşi cu privire la acest din
urmă aspect soluţiile legislative sunt clare şi se regăsesc la art. 2 alin. (1)
lit. p) şi r) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea
nr. 262/2007, aspecte ce excedează însă competenţei Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 8 alin. (11) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie
ridicată de Zaharia Schrotter în Dosarul nr. 7.251/99/2007 al Tribunalului
Argeş - Secţia civilă şi în Dosarul nr. 5.820/99/2007
al Tribunalului Iaşi - Secţia comercială şi de contencios
administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi