DECIZIE Nr.
654 din 30 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 188/2000 privind
executorii judecatoresti si art. 31 alin. 1 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 433 din 25 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 188/2000 privind
executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de Societatea Feroviară de Turism -
SFT CFR - S.A. în Dosarul nr. 1.462/121/2008 al Tribunalului Galaţi - Secţia
comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune să se facă apelul şi în dosarele nr.
2.441 D/2008 şi nr. 616D/2009, care au ca obiect aceeaşi excepţie de
neconstituţionalitate, ridicată de Societatea Comercială „Drumuri
Publicitare" - S.R.L., Societatea Comercială „First Rosenau Tour" -
S.R.L. şi Societatea Comercială „Citadel Leisure" - S.R.L. în Dosarul nr.
1.709/338/2008 al Judecătoriei Zărneşti, precum şi de Traian Racoviţă în
Dosarul nr. 22.140/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect al
excepţiilor de neconstituţionalitate, pune în discuţie, din oficiu, conexarea
dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt
îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.
Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 2.441 D/2008 şi nr.
616D/2009 la Dosarul nr. 2.329D/2008, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate. Se arată că prevederile legale criticate nu încalcă
principiile statuate la art. 21 şi 44 din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 17 septembrie 2008, 5 iunie 2008
şi 15 ianuarie 2009, pronunţate în dosarele nr. 1.462/121/2008, nr.
1.709/338/2008 şi nr. 22.140/299/2008, Tribunalul Galaţi - Secţia
comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ, Judecătoria
Zărneşti şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti au sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10
din Legea nr. 188/2000, ale art. 10 din Legea nr. 188/2000 şi art. 31 alin. 1
din Codul de procedură civilă şi, respectiv, ale art. 10 din Legea nr. 188/2000
şi art. 27 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea
Feroviară de Turism - SFT CFR - S.A., Societatea Comercială „Drumuri Publicitare"
- S.R.L., Societatea Comercială „First Rosenau Tour" - S.R.L., Societatea
Comercială „Citadel Leisure" - S.R.L. şi de Traian Racoviţă în cauze ce au
ca obiect judecarea cererilor de recuzare a executorilor judecătoreşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, asemănătoare în cele 3 dosare, autorii acestora susţin că
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 20, 21, 44 şi 136 din
Constituţie. Sunt invocate şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se arată că, fără să
reglementeze expres motivele de recuzare a executorilor judecătoreşti,
dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 188/2000 cuprind o normă de trimitere, şi
anume art. 27 din Codul de procedură civilă. Se mai arată că prin textul de
lege supus controlului de constituţionalitate poziţia subiectivă a executorului
judecătoresc nu poate fi sancţionată.
In ceea ce priveşte aplicarea art. 31 alin. 1 din Codul
de procedură civilă, într-o asemenea ipoteză, aceasta determină încălcarea
dreptului la apărare al părţii care formulează o asemenea cerere, fiind în
imposibilitate de a-şi prezenta argumentele care stau la baza cererii.
Tribunalul Galaţi - Secţia comercială, maritimă şi
fluvială şi de contencios administrativ, Judecătoria Zărneşti şi Judecătoria
Sectorului 1 Bucureşti consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia
ridicată.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece modalitatea în
care au fost reglementate regulile de procedură din cuprinsul dispoziţiilor
legale criticate reprezintă opţiunea legiuitorului.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că, în acest
sens, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin mai multe decizii.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 188/2000,
precum şi ale art. 27 şi art. 31 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Intrucât art. 27 din Codul de procedură civilă este o normă de trimitere
cuprinsă în conţinutul prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000,
iar autorul excepţiei critică, în realitate, aceste prevederi legale din urmă,
Curtea urmează să se pronunţe asupra dispoziţiilor art. 10 din Legea nr.
188/2000 privind executorii judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 599 din 10 noiembrie 2000, cu modificările şi
completările ulterioare, precum şi ale art. 31 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, dispoziţii care au următorul cuprins:
-Art.10 din Legea nr. 188/2000: „(1) Executorii
judecătoreşti pot fi recuzaţi în cazul în care se află în una dintre situaţiile
prevăzute la art. 27 pct. 1, 2, 3, 5, 6, 8 şi 9 din Codul de procedură civilă.
(2) Executorul judecătoresc pentru care este
cerută recuzarea poate declara că se abţine.
(3) Partea interesată poate cere instanţei de
executare recuzarea executorului judecătoresc imediat ce a aflat despre una
dintre situaţiile prevăzute la alin. (1), dar numai până la încheierea
executării silite. Incheierea instanţei prin care s-a încuviinţat ori s-a
respins abţinerea, precum şi cea prin care s-a încuviinţat recuzarea nu sunt
supuse niciunei căi de atac.
(4) Incheierea prin care s-a respins recuzarea
poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
(5) Incheierea prin care s-a hotărât recuzarea va
arăta în ce măsură actele îndeplinite de executorul judecătoresc recuzat vor fi
păstrate.";
- Art. 31 alin. 1 din Codul de procedură civilă: „Instanţa
decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără prezenţa părţilor şi
ascultând pe judecătorul recuzat."
Autorul excepţiei susţine că prevederile legale
criticate sunt neconstituţionale în raport cu următoarele texte din
Constituţie: art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile
omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul
la apărare, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 referitoare
la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 136
privind proprietatea. Sunt invocate şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la
dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1.118 din 27 noiembrie 2007, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2008, Curtea
s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a aceloraşi
prevederi legale, prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie. Făcând
referire la jurisprudenţa sa, a reţinut că enumerarea limitativă a cazurilor în
care executorul judecătoresc poate fi recuzat se circumscrie cazurilor de
recuzare a judecătorilor prevăzute de Codul de procedură civilă, cu excepţia
unor situaţii care sunt specifice activităţii judecătorilor. Totodată, Curtea a
observat că dispoziţiile art. 27 din Codul de procedură civilă reglementează în
mod limitativ cazurile de recuzare a judecătorilor, protejând astfel partea în
cazul în care se presupune că judecătorul ar putea fi lipsit de obiectivitate,
ceea ce nu duce la încălcarea art. 21 şi 53 din Legea fundamentală. Pe cale de
consecinţă, a reţinut Curtea, nici textul art. 10 alin. (1) din Legea nr.
188/2000 nu încalcă principiile statuate la art. 21 din Constituţie.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia
deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
In ceea ce priveşte susţinerea conform căreia există o
inegalitate între poziţia părţilor, având în vedere că numai creditorul are
posibilitatea de a alege executorul judecătoresc, Curtea constată că este
nefondată, întrucât în cadrul procedurii de executare silită ambele părţi
beneficiază de anumite garanţii procesuale, printre care posibilitatea de a
formula contestaţie împotriva executării însăşi ori împotriva oricărui act de
executare. Totodată, alegerea executorului judecătoresc de către creditor este
justificată prin faptul că acesta este interesat în realizarea pe cale silită a
creanţei sale, în condiţiile în care debitorul nu şi-a adus la îndeplinire
obligaţia ce îi revine.
Totodată, Curtea a mai reţinut în jurisprudenţa sa că
prevederile legale criticate sunt norme procedurale a căror reglementare
aparţine competenţei exclusive a legiuitorului.
In ceea ce priveşte susţinerea referitoare la
neconstituţionalitatea art. 31 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea
constată că această critică este nefondată, întrucât judecarea cererii de
recuzare nu vizează fondul cauzei şi nu presupune, în principal, dezbateri
contradictorii.
Celelalte dispoziţii constituţionale invocate în
susţinerea excepţiei nu sunt incidente în cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti şi
art. 31 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea
Feroviară de Turism - SFT CFR - S.A., Societatea Comercială „Drumuri
Publicitare" - S.R.L., Societatea Comercială „First Rosenau Tour" -
S.R.L., Societatea Comercială „Citadel Leisure" - S.R.L. şi de Traian
Racoviţă în dosarele nr. 1.462/121/2008, nr. 1.709/338/2008 şi nr.
22.140/299/2008 ale Tribunalului Galaţi - Secţia comercială, maritimă şi
fluvială şi de contencios administrativ, Judecătoriei Zărneşti şi Judecătoriei
Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta